Johannes Chrisosthomus Wolfgangus Theophilos Mozart s-a născut în data de 27 ianuarie 1756 în oraşul Salzburg din Austria, într-o familie de muzicieni. Tatăl Leopold a fost un muzician cunoscut ajungând compozitor la curte şi vicecapelmaistru. A realizat sonate, simfonii ( Vânătoarea, O călătorie muzicală cu sania, Nuntă ţărănească ), fiind totodată şi un interpret talentat cu o vastă cultură muzicală.
În acest mediu familial, în care muzica era preocuparea principală, nu se putea ca micul Wolfgang să nu o îndrăgească încă din primii ani ai vieţii. La trei ani se căţăra singur pe scaunul clavecinului şi inventa frânturi de melodii care sunau vesel. La patru ani, a compus un concert pentru clavecin, o piesă naivă, desigur, dar încărcată de melodii uşoare, pe care tatăl său le-a înregistrat pe portative, micul Wolferl (cum îl alintau părinţii) necunoscând notele.
Pasiunea pentru muzică îl face să uite de jocurile copilăriei, preferând să stea în faţa clavecinului sau să cânte la vioară ore întregi, ajungând ca la cinci ani să execute cu virtuozitate, la clavecin şi vioară, concerte întregi, scrise de compozitorul Wagenseil (precursor al clasicismului).
Dar viaţa avea să ia o intorsătură neaşteptată o dată cu concertul din seara de Crăciun a anului 1761 organizat în sala de festivităţi din Salzburg când copilul a uimit asistenţa prin interpretarea pe care a făcut-o la orgă şi la vioară.
Tatăl Leopold a luat decizia de al prezenta împreună cu sora lui Nannerl (cu cinci ani mai mare ca Wolferl) în marile centre muzicale ale Europei. Timp de zece ani au urmat, peregrinări prin marile oraşe europene, care şi-au pus amprenta nefastă pe fizicul fragil şi gingaş al micului artist.
În ianuarie 1762 concertează la Munchen în faţa electorului de Bavaria, în septembrie acelaşi an concertează la Passau unde arhiepicopul rămâne încântat de muzica lor, dar marea consacrare o au la Viena în aceaşi lună când î-şi arată virtuozitatea în faţa majestăţilor imperiale Maria Tereza şi Francisc. Aici s-a întâlnit cu Haydn care a spus “este de ajuns, puiule, acum trebuie să te odihneşti puţin”. La Viena se îmbolnăveşte de o formă gravă de scarlatină care îl ţine departe de concerte câteva luni.
În august 1763, la Frankfurt, Mozart a cântat şi a improvizat la vioară şi la clavecin, încântând auditoriul, care, la urmă, l-a ovaţionat şi l-a încărcat cu daruri. Printre spectatori s-a aflat şi tânărul Goethe care a fost emoţionat până la lacrimi. Au urmat Aix-la-Chapelle unde a fost admirat ca organist şi la Bruxelles de unde s-a păstrat un allegro în do major.
În noiembrie 1763 familia Mozart a ajuns la Paris. Pentru a li se deschide uşile saloanelor muzicale, Leopold Mozart s-a folosit de o scrisoare de recomandare adresată lui Mechior Friedrich Grimm, stabilit aici ca secretar al ducelui de d Orleans şi prieten cu Diderot şi cu J.J. Rousseau, în reşedinţa sa din Paris patrona un salon artistic în care se aduna tot ce avea mai stralucitor “oraşul luminilor” în domeniile artei. Timp de cinci luni prin intermediul lui Grimm s-au deschis porţile marilor saloane, ajungând să concerteze şi la Versailles în prezenţa lui Ludovic al XV- lea. A cântat chiar şi în apartamentul doamnei de Pompadour favorita regelui Franţei.
În climatul artistic francez, stimulat de succesele obţinute, copilul Mozart a compus şi publicat primele lui opere definitive :patru sonate pentru clavecin şi vioră (K.V.6,7,8 şi9)
Într-o conversaţie cu J.J.Rousseau pe malurile Senei a spus că la impresionat opera scrisă de Gluck şi Catedrala Notre Dame. Prezenţa lui aici a fost imortalizată de pictorul Ollivier (“Mozart cântând în palatul prinţului de Conti”), gravura lui Carmontelle (“Familia Mozart”), statueta lui Gustav Landgrebe (“Micul Mozart”) şi o alta a lui Barrias (“Mozart copil”).
La 22 aprilie 1764 familia Mozart ajunge la Londra unde va rămâne un an şi jumătate. A concertat în faţa regelui George al III-lea al Angliei şi a reginei, uimind asistenţa cu uşurinţa cu care descifra partituri necunoscute de el, compuse de Bach, Haendel şi alţii. O întâmplare a rămas memorabilă când fiul lui Johann Sebastian Bach, Johann Christian Bach, el însuşi compozitor a executat prima parte a unei sonate proprii, după care s-a oprit şi a spus copilului care-l urmărea atent:”Poţi termina tu sonata aceasta a mea?” Spre uimirea întregii asistenţe Wolfgang s-a aşezat la clavecin şi a improvizat cu siguranţă şi precizie părţile a doua şi a treia ale sonatei. “Copilul acesta este un adevărat fenomen !” a rostit emoţionat compozitorul.
În această perioadă a compus şase sonate pentru clavecin (K.V.10,11,12,13,14 şi 15) două simfonii (K.V. 16 şi 19) şi o serie de mise şi motete.
Din cauza talentului fenomenal pe care îl avea au stârnit tot felul de bănuieli bârfe şi chiar reclamaţii care susţineau ca manifestările micului Mozart sunt doar mistificări. Unii spuneau că în clavecin ar fi ascuns un automat care cântă mecanic, alţii ca ar fi un pitic de 55 de ani. Pentru elimina aceste bănuieli s-a întrunit Comisia Academiei de ştiinţe care a efectuat un control medical şi-a cercetat certificatul de naştere al micului muzician, decretând că acesta este un muzician genial precoce.
Între anii 1765 şi 1769 concertează în Ţările de Jos: Gand, Anvers, Haga Amsterdam şi Utrecht; din nou în Franţa: Paris la Versailles, Dijon şi Lyon;
Elveţia: Geneva, Lausane, Berna şi Zurich; Germania: Munchen şi Donauechigen unde prinţul Wenceslas de Furstenberg l-a reţinut două săptămâni. Revine din nou în Austria la Salzburg şi apoi la Viena unde este a fost primit foarte bine. Aici face cunoştiintă cu muzica lui Joseph Haydn care devenea tot mai cunoscut. Sub influenţa muzicii acestuia Mozart a introdus menuetul în lucrările sale. Din această perioadă datează trei simfonii (K.V.43,45,48)
Una dintre cele mai fructuoase călătorii ale copilăriei le-a făcut în Italia între 1769 şi 1771. A concertat la Verona şi Cremona unde spectatorii l-au aplaudat frenetic. Primarul Veronei, mare meloman, l-a însărcinat pe pictorul Cignaroli să facă portretul micului muzician, fiind unul din tablourile de copil care s-au păatrat.
A mai concertat la Mantua unde a stârnit entuziasmul publicului meloman, articolulul din ziarul vremii care s-a păstrat este elocvent în acest sens.
Una dintre ţintele călătoriei sale era Milano, unde contele Firmian, originar din Salzburg, s-a ocupat cu multă grijă de organizarea câtorva concerte, unde Wolfgang a avut mare succes. Tot aici a compus o operă “Mitridate regele Pontului” comandată de contele Firmian pentru carnavalul din 1771. A cunoscut foarte mulţi cântăreţi de renume printre care pe Piccini compozitor (Roland, Ifigenia, Didona)
Următoarea etapă a fost Bologna, unde contele Pallavicini s-a interesat de el şi l-a invitat să dea câteva concerte. Aici s-a întâlnit cu Padre Gianbattista Martini (autorul unei vaste istorii a muzicii) idolul italienilor care vorbeşte cu uimire despre acest copil minune şi totodată dândui câteva lecţii.
De la Bologna s-a îndreptat spre Florenţa unde a avut ocazia să-l acompanieze pe celebrul cântăreţ Nardini, cel mai strălucit elev a lui Tartini. A fost primit de arhiducele Leopold, unde a uimit prin rafinamentul execuţilor sale.
În primăvara anului 1770, chiar în Săptămâna Mare ajunge la Roma unde ascultă slujba şi în special celebrul Miserese (Începutul psalmului 50 a lui David) scris de Gregorio Allegri la 1600. Compozitorul dăruise manuscrisul lucrării Vaticanului şi se considera un bun exclusiv al papei. Oricine ar fi îndrăznit să şi-l însuşească ar fi fost pedepsit de cler cu excomunicarea. Nimeni din afara Vaticanului nu avusese prilejul să vadă acest manuscris, de aceea dorinţa lui Wolfgang era de al asculta. Prilejul s-a ivit în Săptămâna Mare, dar totodată I-a luat doar o singură noapte transcrierea lui din memorie, după o singură audiţie.
Aflând despre aceste fapte Sfântul Părinte Clement al XIV-lea la primit în audienţă nu l-a pedepsit, l-a decorat cu ordinul “Pintenul de aur” şi la îndemnat să scrie mai departe muzică religioasă.
Un alt oraş vizitat a fost Neapole unde a intrat în legătură cu maeştrii operei bufe, care se născuse aici în sudul Italiei, la începutul secolului al XVIII-lea.
Italia a mai vizitat-o de încă două ori creând aici câteva lucrări care au rămas în bogata s-a operă.
Acestea au fost unele din cele mai principale evenimente din copilăria marelui compozitor, care şi acum la mai mult de trei secole crează o mare admiraţie.
P.S. “ După părerea dumneavoastră, care este cel mai mare muzician”a fost întrebat, cândva, Rossini.
“ Beethoven”
“ Dar Mozart?”
“ Oh, el este unic”
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |