1
               Între creaţiile poporului nostru, basmul este unic prin valoarea etica si estetica, prin bogăţia lui de idei si prin lumea fabuloasă pe care o creează.
               Basmul este opera epica de mare întindere in care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice fiind săvârşite de persoane cu puteri supranaturale care reprezintă forţele binelui şi al răului. Din confruntarea lor ies învingătoare forţele binelui  pentru ca reprezintă idealurile omului si ale comunităţii in care trăieşte.
                „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm popular care face parte din volumul „Legendele si basmele românilor” in care Petre Ispirescu a cules şi a inclus mai multe basme populare.
                 Caracterul epic este dat de folosirea naraţiunii ca mod de expunere şi prin modul indirect de a exprima ideile şi sentimentele cu ajutorul acţiunii şi al personajelor.
                 Întâmplările reale şi cele fantastice se împletesc într-o ţesătură epica bine motivată. În general lumea basmului este dominată de întâmplări fantastice, nelipsind însă cele reale. În „Prâslea cel voinic şi merele de aur” reală este existenţa unui împărat, a celor trei fiice şi a fiilor. Majoritatea întâmplărilor sunt fantastice: Prâslea se luptă cu zmeii care furaseră merele de aur, ajunge pe tărâmul celălalt, este adus de o zgripţuroaica pe pământ.
                Ca şi în alte basme există personaje reale şi personaje fantastice. Cele reale sunt împăratul, fiii şi fetele, iar cele fantastice sunt zmeii, zgripţuroaica şi puii ei. Personajele se grupează în jurul relaţiei bine-rău. Prâslea împăratul şi fetele sunt personaje pozitive. Prâslea are şi puteri supranaturale: se transformă in flacără în timpul luptei, are o forţă neobişnuită, îşi taie carne pentru a hrăni zgripţuroaica. Zmeii şi fraţii lui Prâslea reprezintă forţele răului şi în final sunt pedepsiţi.
                Reale sau fantastice personajele basmelor devin simboluri ale realităţii. Prâslea este idealul de dreptate şi cinste, zmeii şi fraţii reprezintă viclenia, răutatea şi violenţa.
                În basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” spaţiul şi timpul sunt precizate foarte vag. Timpul este nedeterminat, îndepărtat, fabulos. Spaţiul este real (gradina, palatul), dar şi ireal (tărâmul celălalt).
                  Ca structură basmul se bazează pe un model unic. Are loc o intervenţie care destabilizează ordinea existenţei oamenilor, intervine eroul care îşi asumă o misiune, trece prin mai multe probe şi în final iese biruitor.
                  Tot de structura basmului ţin formulele narative de început, mediane şi finale. Formula de început „a fost odată” ne introduce într-un timp fabulos şi anticipează întâmplările neobişnuite. Formula de încheiere „şi-am încălecat pe-o şa …” marchează sfârşitul acţiunii şi revenirea la realitate într-o notă de veselie şi optimism.
                 În basm se observa preferinţa pentru cifra magică trei (trei fii, trei zmei).
                  Un element fantastic este metamorfoza personajelor sau a obiectelor (Prâslea se transformă în flacără)
                   Fiind o creaţie populară basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur” are caracter anonim, oral şi colectiv.
                  Se folosesc elemente ale limbii populare, multe expresii, proverbe, zicători.
Opera literară „Prâslea cel voinic şi merele de aur” ilustrează trăsăturile caracteristice basmului popular.