1 Iubirea - reflexul sufletului


    Inca de la aparitia sa pe Pamant, omul iubeste .”Iubirile” sunt istorii mai mult sau mai putin agitate care survin intre barbati si femei .Reducand studiul iubirii la ceea ce simt unul pentru altul, barbatii si femeile,ar insemna sa restrangem dimensiunile temei . Nu doar barbatul o iubeste pe femeie si femeia pe barbat, ci iubim arta si stiinta, mama isi iubeste fiul si omul religios Il iubeste pe Dumnezeu .
    Pe cand omul nu cunostea inca taina heroglifelor, “Epopeea lui Ghilgames”, descoperita pe tablitele de lut ale Urukului caldeean, demonstra preocuparea omului primitive pentru motivul iubirii .In acest poem, legatura de suflet este cultivate la nivelul dusman-prieten, respectiv razboinic-tovaras de lupta .Dupa cateva sute de ani, Homer explica dragostea pornind de la dragostea Elenei si a lui Paris .Se pare ca atractia irezistibila dintre cei doi a trecut peste legile traditionale si a instituit o noua suprematie, aceea a afectivului .De la Aristotel ne-a parvenit cuvantul “philia”, care inseamna prietenie, si este un echivalent a ceea ce inseamna astazi afectiunea .
    Lumea antica s-a orientat mai intai, dupa teoria lui Platon, ce sustinea faptul ca “dragostea atrage si impinge” fiintele umane unele spre celelalte .Prin dragoste se restabileste echilibrul din natura :se unesc doua fiinte pentru a deveni una singura si se remediaza astazi natura lor lipsita de perfectiune .Sofocle, in tragedia sa “Antigona”, dezbate tema iubirii din aceeasi perspective ca Shakespeare .Protagonista, infrunta legile cetatii in numele iubirii pentru fratele ei, asezand sentimental mai presus de orice norma omeneasca .In Roma antica, cel mai iubit dintre poetii inspirati de sentimentul iubirii era Ovidiu .Acesta se simte dator sa lase umanitatii, adunate in volumul “Amores”, cele mai frumoase povesti de dragoste .Si pentru ca acest sentiment trece in viziunea sa dincolo de granitele spirituale, Ovidiu scrie “Ars amandi”, un volum dedicat ritualului dintre femeie si barbat .
    Evul mediu a invatat teoria Sfantului Toma .Ideea pe care ne-o furnizeaza despre iubire Sfantul Toma, rezumand traditia greceasca, este, evident, eronata .Pentru el, dragostea si ura sunt doua forme ale dorintei, ale apetitului sau ale concupiscibilului . Iubirea e dorinta a ceva bun in masura in care e bun, iar ura e o dorinta negative, o repulsie fata de rau ca atare .Din cauza aceasta se realizeaza confuzia dintre apetituri sau dorinte si sentimente, care a afectat tot trecutul psihologiei pana in secolul optsprezece, confuzie pe care o intalnim in Renastere .
   
1 Aceasta e insa una dintre cele mai importante distinctii pe care trebuie sa le facem pentru a evita sa ne scape printer degete specificul, esentialul iubirii .Nimic nu e mai fecund in viata noastra intima decat sentimentul dragostei .Din iubire iau nastere, asadar, in individ multe lucruri :dorinte, cugetari, volitiuni, acte ;dar toate acestea care iau nastere din iubire, nu reprezinta iubirea insasi, ci mai degraba ii presupune existenta .Este evident ca lucrul pe care il iubim, il si dorim, in schimb insa dorim multe lucruri pe care nu le iubim, si fata de care suntem indiferenti pe plan sentimental .Exista insa un alt motiv mai riguros si mai delicat pentru a separa iubirea si dorinta .A dori ceva e, in definitive, tendinta de a poseda acest ceva .Din acest motiv, dorinta moare automat o data cu dobandirea, dispare o data cu satisfacerea .Dorinta are un caracter pasiv si in ultima instanta, ceea ce doresc este ca obiectul dorit sa ajunga la mine .Viceversa :in iubire este activitate .Si in loc de a consimti ca obiectul sa vina la mine, eu sunt cea care ma duc la obiect si ma instalez in el .In actul amoros, persoana iese din sine :e pesemne cea mai intense incercare facuta de catre Natura pentru ca fiecare sa iasa din sine insusi catre altcineva .
    Sfantul Augustin, unul dintre barbatii care au cugetat cel mai profound asupra iubirii, poate chiar temperamentul erotic, izbuteste uneori sa se elibereze de aceasta interpretare ce face din iubire o dorinta sau un apetit .Astfel, el declara faptul ca :”Iubirea mea e greutatea mea, prin ea merg oriunde merg .”
    O observatie care ni se ofera ca trasatura comuna a acestor sentimente (dragoste / ura), e urmatoarea :gandirea si vointa sunt lipsite de ceea ce putem numi temperature psihica .Iubirea si ura, deopotriva, comparate cu gandirea care gandeste o teorema din matematica, au caldura si, in plus, focul lor dispune de cele mai nuantate gradatii .Orice dragoste traverseaza etape cu temperaturi diferite, iar limbajul uzual vorbeste in mod subtil de iubiri ce se racesc .
    Aproape sau departe, oricum ar fi, de femeie sau copil, de arta sau stiinta, de patrie sau Dumnezeu, iubirea depune eforturi in jurul obiectului iubit .Dorinta se bucura de obiectul dorit, primeste din partea lui satisfactie, dar nu aduce nici o ofranda .Dragostea si ura actioneaza constant ;cea dintai invaluie obiectul intr-o atmosfera favorabila si este mangaiere, rasfat, sprijin, grija .Ura ii invaluie, cu nu mai putin foc, intr-o atmosfera defavorabila, ii meneste raul, ii parjoleste, ii distruge virtual, ii corodeaza .
    Sprijinul romanticilor, defineste dragostea ca fiind un refugiu de care indragostitii au nevoie pentru a se departa de universal alienant .Prin nuntire, omul isi poate gasi identitatea, dar poate sa si inceapa un nou ciclu al formarii .
    Din perspective epocii moderne, iubirea este mai mult decat o evaziune :pe de o parte un mod de manifestare a libertatii individului, pe de alta parte, un sentiment ce nu mai are nevoie de cuvinte .Omul timpului prezent traieste prin iubire revolta impotriva a tot ceea ce-l instraineaza de propria esenta .Trairea erotica e mai mult decat senzualitate, uneori fiind nevoie de cuvinte banale, gesture, atitudini sau priviri pentru a sugera nevoia de celalalt .In mod obisnuit, omul de astazi, se teme de cuvintele mari pentru ca ele si-au lasat undeva, in bratele umanitatii, esenta .
    Prin urmare, indiferent de religie, asezare in sfera mitului sau a realului, dragoste se contureaza tot mai multa ca tip de cunoastere, generator de energie si mari elevari sufletesti .