1 Referat la limba romana clasa a V a
ION CREANGA
(1837 – 1889)

    Scriitorul s-a nascut la 10 iunie 1837, in satul Humulesti din apropierea vestitei cetati a Neamtului, “sat razasesc”, asezat pe malul Ozanei “cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul”, intr-o familie de tarani, ca intaiul copil al lui Stefan a Petrei si Smaranda Creanga.
       A urmat cursurile scolii primare abia infiintate si in Humulesti din initiativa preotului Ioan. La indemnul bunicului David, Creanga trece la scoala din Botosani ajungand apoi la Targul Neamt si la scoala Catiheti din Falticeni. Din dorinta apriga a mamei sale, frecventeaza seminarul preotesc de la Socola, dupa care va fi numit diacon. Se inscrie insa la cursul de Institutori condus de Titu Maiorescu, devenind invatator. In aceasta calitate, il cunoaste in 1975, pe Mihai Eminescu, cu care va lega una din cele mai mari si adevarate prietenii cunoscute in istoria noastra literara.
Eminescu descopera geniul lui Creanga, il introduce la Junimea si-l stimuleaza sa-si scrie si sa-si publice opera. Intr-un timp, relativ scurt, intre anii 1881 – 1882, povestile, povestirile, inclusiv primele trei parti din “Amintiri din copilarie” vad lumina tiparului.
Despre autorul care a scris primul roman al copilariei, din literatura romana, “Amintiri din copilarie”, George Calinescu vorbea ca despre “intaiul mare scriitor roman, iesit din sanul poporului, sciind despre popor insa ridicandu-se la mijlocul marii arte”.
Alaturi de Eminescu, Caragiale, Slavici, Ion Creanga reprezinta una din cele patru coloane de lumina si frumusete ale literaturii clasice, iubit pentru umorul si inteligenta lui. Viata lui Creanga reprezinta o joviala imbinare a bogatiei sale spirituale cu saracia existentei materiale dupa cum singur marturisea – “precum am fost eu sarac ieri si alaltaieri si saptamana trecuta si in an si in toata viata, apoi nu am fost de cand sunt”
Acest invatator priceput, autor de manuale pentru elevi, acest povestitor neintrecut a adus o mare contributie la dezvoltarea literaturii romanesti cu povestile sale, inspirate din popor (Povestea porcului”, Povestea lui Harap Alb”, “Ivan Turbinca”, “Soacra cu trei nurori”) si cu relatarea din “Amintiri din copilarie” a nazdravaiilor din vremea cand era “o bucata de huma insufletita”, “fericit si asa cred ca au fost totii copiii de cand ii lumea si pamantul, macar sa zica cine ce-ar zice” , “la casa parintilor”- o copilarie obisnuita a copilului universal, cu bucurii si necazuri, petrecuta in mijlocul unor oameni gospodari si harnici, dar plini de voie buna, intr-un sat patriarhal cu traditiile si obiceiurile sale.
Opera lui Creanga este realizata cu ajutorul naratiunii si dialogului care incanta sufletul omului la orice varsta, dar mai cu seama, pe cel al copilului. Ea este o creatie artistica si proiecteaza ruralitatea materiei in imaginea literara, coexistand in acelasi timp in fictiune si in realitate. In povestile si povestirile sale sunt satirizate cu lirism si umor moravurile si lacunele fiintei umane: lenea, prostia, lacomia, credulitatea si multe altele.
Povestile lui Creanga incep cu formula obisnuita a basmului popular: a fost odata… si se incheie la fel: am incalicat pe o sa si v-am spus povestea asa…
Personajelr sale provin si din randul animalelor ca in “Capra cu trei iezi” si “Punguta cu doi bani”. In aceste situatii deliciul si hazul este dat de istetimea animalelor care, in plansimbolic, gandesc, vorbesc, actioneaza si mai ales, simuleaza ca si oamenii.
Ion Creanga este si va ramane expresia monumentala a naturii umane in ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman, sau, mai simplu, e poporul roman insusi intr-un moment de geniala expansiune…
Se stinge din viata in acelasi an cu marele si inegalabilul sau prieten – Eminescu, la 31 decembrei 1889. Intre anii 1890 – 1892, apare opera sa integrala, in doua volume, cu o prefata de istoricul A.D.Xenopol.