1                                “GRAI VALAH”
                                                DE VASILE VOICULESCU


De profesie medic, Vasile Voiculescu (1884-1963) este unul dintre cei mai mari scriitori romani, o prezenta activa si originala in lit. interbelica, unele dintre operele sale fiind publicate si dupa al doilea razboi mondial.
Opera sa constituita din vol de versuri :”Poezii”( vol de debut-1916), “Parga”, “Poeme cu ingeri”, “Urcus”, “Intrezariri”, vol de proza :” Capul de zimbru” si “Ultimul Berevoi”. Cel mai valoros volum este “Sonete inchipuite de Shakespeare” publicat postum.
Dintr-o admiratie sincera si profunda ia nastere si poezia “Grai valah” , obiectul dragostei si al admiratiei este de data aceasta limba romana , impresionanta prin toate insusirile alese.
De fapt titlul , constituit dintr-un substantiv comun si un adjective,exprima limba romana, graiul stramosesc.
Poezia este o oda inchinata limbiii romane, frumusetii ei , fata de care poetul isi exprima intreaga dragoste si admiratie , impinse pana la veneratie.Oda este o specie a poeziei lirice in care autorul preamareste limba , pop sau o pers. , un eveniment, un moment istoric etc. .
Oda incepe si se termina cu vocative.
 Desi limbajul este presarat cu termeni muntenesti, ideile si metaforele sunt impresionante.
Prin epitetul “grai tamaiat” poetul evidentiaza faptul ca limba are numeroase nuante.
Metafora “catuie de petale” aseamana limba cu o floare, deasemenea met “vant batran” se refera la vechimea limbii, iar met “cu mierea-n spinare” se refera la dulceata sonoritatii acestei limbi.
Verbul inventat chiar de autor “mi-a ciobanit” semnifica faptul ca gandul a colindat meleagurile limbii romane.
Armonia limbii romane, caracterul ei melodios, sunt descoperite de poet in undele racoroase ale paraielor si in sunetul prelung al buciumului.(Serpi de racoare verde-n paraie,/Carari de bucium lung te stretaie)
Teritoriul intins al limbii romane este numit met “sesul”,acest vocabular amplu este strabatut in lung si in lat de curiozitatea si setea de frumos a oamenilor care o vorbesc.(“dorul”)
Poetii sunt asemanati cu niste pasari maiestoase care aleg cuvintele cele mai dulci.(“Granguri de aur boabele-ti ciugul”)
Poetul este cel care adeseori de intoarce cu veneratie la cuv vechi,la arhaisme num met “arsu-ti coclaur”. Prin arhaisme razbate glasul istoriei noastre framantate, al stramosilor.
Lb romana este form pe de o parte din cuv care exp tristetea, pe de alta parte din cuv care exp bucuria, toate acestea form tezaurul lb ramane num met “slavit pristol de piatra si floare”.Acesta este num altar deoarece dat lui ne-am pastrat fiinta nationala , rezistenta ca o floare si gingasa ca o floare.
Orginalitatea odei consta insa in ineditul expresiei poetice si forta ei de sugestie, creand astfel un taram mirific, cu nume de legenda
- limba romana.