1                                                            BALTAGUL
-    demonstraţie că este roman-


     Romanul este o specie în proză a genului epic, de mare întindere, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri şi la care participă numeroase personaje.
     Romanul “Baltagul” prezintă aspecte ale satului muntenesc, în care obiceiurile nescrise sunt respectate cu sfinţenie. Firul epic al romanului se derulează din momentul în care Vitoria Lipan, personajul principal, are convingerea că bărbatul ei Nechifor a fost omorât. I se arată semne rău prevestitoare şi acest fapt o determină să se consulte şi cu preotul şi cu ghicitoarea satului care încearcă să o liniştească, spunându-i că Nechifor întârzie să se întoarcă acasă din cauza altei femei.
     După ce aşteaptă 40 de zile, în care timp posteşte, îşi pune în bună rânduială gospodăria, bate baltag şi o trimite pe Minodora la Mănăstirea Văratic. Vitoria însoţită de Gheorghiţă pleacă în căutarea lui Nechifor pe care îl crede mort şi pe care vrea să îl îngroape creştineşte.
     Naratorul prezintă etapele de drum al Vitoriei. Femeia poposeşte la hanurile pe care le întâlneşte şi are informaţii despre Nechifor. În drumul ei, Vitoria întâlneşte o cumetrie şi o nuntă şi are ocazia să mai pună întrebări despre Nechifor.
     La unul dintre hanuri, Vitoria află primele informaţii despre bărbatul ei. Îşi dă seama că el a dispărut între Suha şi Sabasa, după ce a încheiat o tranzacţie de oi cu alţi doi negustori. Femeia reuşeşte să îi cunoască pe Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Căutându-şi bărbatul, Vitoria îl găseşte în fundul unei râpe.
     Vitoria îl îngroapă după datină şi cheamă la praznicul de înmormântare multă lume pe care o cunoscuse, inclusiv pe Bogza şi pe Cuţui.În timpul praznicului, Vitoria relatează celor prezenţi împrejurările în care a fost ucis Nechifor Lipan şi reuşeşte să îi determine pe ucigaşi să se trădeze şi să îşi recunoască fapta.
     Vitoria îl pune pe Gheorghiţă să îl pălească cu baltagul pe Bogza, răzbunând în felul acesta moartea lui Nechifor.Totodată Vitoria primeşte înapoi averea lui Nechifor pe care cei doi şi-o însuşiseră în mod abuziv.
     După îndeplinirea acestei datorii morale, Vitoria şi Gheorghiţă pleacă înapoi urmând să revină la mormântul lui Nechifor, la parastasul de 40 de zile când o vor aduce şi pe Minodora.
     Acţiunea romanului “Baltagul” se desfăşoară pe un singur plan reprezentat de drumul Vitoriei în căutarea lui Nechifor. În roman există un personaj principal : Vitoria şi mai multe personaje secundare printre care se numără Gheorghiţă, Bogza şi Cuţui; Anastase Balmez.
     În prezentarea Vitoriei, naratorul îmbină procedee ale caracterizării directe cu cele ale caracterizării indirecte. Trăsăturile de caracter ale Vitoriei se desprind îndeosebi din faptele ei, din relaţiile pe care le are cu drumeţii întâlniţi în cale, din vorbele pe care le spune. Deşi nu mai este tânără Vitoria păstrează ceva din frumuseţea de odinioară şi îşi iubeşte bărbatul la fel ca la început. Hotărîrea ei de a pleca să îl caute poate fi explicată numai prin intensitatea sentimentelor ei, şi prin dorinţa de a-l înmormânta creştineşte şi a înfăptui un act de dreptate.
     Nechifor Lipan este un personaj absent despre care aflăm doar din inormaţiile culese de Vitoria. Gheorghiţă care îşi însoţeşte mama în această călătorie, se transformă într-un tânăr matur capabil să îşi asume răspunderile tatălui său. Bogza şi Cuţui, ucigaşii lui Nechifor, întruchipează ticăloşia şi lipsa de scrupule, goana după avere. Ei sunt pedepsiţi pentru crimă de însăşi soţia mortului, Minodora, fiica Vitoriei şi a lui Nechifor, este trimisă la mănăstire cât timp Vitoria lipseşte.
     În universul ţărănesc prezentat în roman există elemente tradiţionale cum sunt nunta, botezul, înmormântarea, credinţa în vise şi în semne ale naturii şi elemente de civilizaţie cum sunt telegraful, calea ferată, prefectura şi bani.
     Romanul care are o intrigă poliţistă, aduce în prim plan o femeie puternică, inteligentă adoptată lumii pe care o cunoaşte cu un pronunţat spirit justiţiar.





•    CARACTERIZAREA LUI NECHIFOR LIPAN *
 
     Nechifor Lipan este un negustor de oi căruia îi place să povestească tot felul de istorii, când merge la cumetrii şi la nunţi. Condiţia negustorului de oi care îşi duce turmele la munte, când vine primăvara şi le coboară la iernat când se apropie iarna este reprezentată de Nechifor, despre care naratorul precizează “ că are rădăcini la locul lui, ca şi bradul”.
     Portretul fizic al lui Nechifor apare încă din primele pagini ale romanului: are mustaţă neagră, sprâncene aplecate, este îndesat şi spătos şi năvalnic la mânie. Vitoria îl iubeşte de mai bine de 20 de ani şi întârzierea lui o nelinişteşte.
     Alte informaţii referitoare la Nechifor Lipan le aflăm de la hangii pe care I-a cunoscut în drumurile sale. Toţi îl recunosc după calul negru ţintat şi căciula brumărie.Hangii îl admiră pentru că face cinste tuturor, pentru că nu uită niciodată să îşi hrănească şi animalele şi pentru că uneori face slujbe animalelor care îl însoţesc.
    
1 Nechifor este însă condamnat de hangii că are curajul de a pleca la drum în toiul nopţii.Moş Pricop îi spune Vitoriei, că Nechifor a cinstit la el la han şi a plecat fără să îi pese de întuneric, fiindcă avea la el pistoale încărcate. Ca să-şi aline singurătatea, Nechifor obişnuia să cânte din solz.
     Nechifor este omorât mişeleşte ca să i se fure oile şi banii şi va fi îngropat după datină de către Vitoria. Nechifor seamănă întocmai cu muntenii din legenda pe care el însuşi o spune: trăieşte cea mai mare parte a anului în mijlocul naturii ascultând sunetul tălăncilor. Toate dezlănţuirile naturii se abat asupra lui. Departe de nevastă şi de prunci, ca toţi muntenii, Nechifor are o inimă uşoară, se bucură de ce este al lui, are o muiere frumoasă şi iubeaţă şi este întâmpinat pretutindeni cu citeră şi băutură.




                                           CARACTERIZAREA VITORIEI LIPAN

     Personajul principal al romanului “Baltagul” este Vitoria Lipan care este prezentată de către narator atât prin procedee ale caracterizării directe, cât şi prin procedee ale caracterizării indirecte.
     În primele pagini ale romanului naratorul îi face Vitoriei un portret fizic, referindu-se la “ochii ei căprii” şi la “lumina castanie a părului”.
     Tot de la narator aflăm că munteanca are o fire dârză şi nu se sfieşte să îl înfrunte uneori pe Nechifor, bărbatul ei. Totodată naratorul afirmă că Vitoria îşi iubeşte bărbatul la fel ca în prima zi , cu toate că aveau copiii mari.
     Tot o modalitate de caracterizare directă este şi opinia altor personaje referitoare la Vitoria. Astefel ucigaşul lui Nechifor, Bogza, consideră că Vitoria umblă cu vorbe împotriva lui ca să îl învrăjbească cu Ilie Cuţui. În drumul ei din han în han, Vitoria recurge de multe ori la umilinţă, din dorinţa de a stârni compătimirea interlocutorilor şi de a-i face să îi spună cât mai multe despre bărbatul ei. Uneori când se văicăreşte, Vitoria vorbeşte despre sine: “Grăiesc şi eu ca o minte slabă ce mă aflu”.
     Personalitatea puternică a Vitoriei Lipan se manifestă însă prin faptele ei, prin comportament, prin modul în care înţelege să îşi facă datoria faţă de Nechifor.
     Într-o toamnă ca atâtea altele aproape de Sf. Andrei, Vitoria este extrem de neliniştită, pentru că Nechifor nu se întoarce ca de obicei acasă, pentru iernat.. Ca orice femeie simplă, Vitoria este superstiţioasă şi crede în vise care prevestesc moartea lui. Felul ciudat în care îl visează pe Nechifor călare, trecând spre asfinţit o revărsare de ape, cocoşul care cântă cu spatele întors la ea îi confirmă Vitoriei moartea lui Nechifor. În momentul în care se hotărăşte să plece în căutarea lui, Vitoria ţine post 40 de zile, se consultă şi cu preotul, dar şi cu o ghicitoare din sat, îşi pune gospodăria în bună rânduială şi bate baltag pentru Gheorghiţă, pe care îl va lua cu ea. Pe Minodora o trimite la mănăstire la Văratic. Comportamentul muntencei scoate în evidenţă spiritul gospodăresc şi chibzuiala.




     Vitoria pleacă pentru prima oară de acasă şi se adaptează foarte uşor mediului pe care îl cunoaşte. Poposeşte din han în han şi peste tot are informaţii referitoare la Nechifor. Pentru că se teme de răufăcători, Vitoria nu spune niciodată că are bani la ea şi respinge cu fermitate orice tentativă a vreunui drumeţ de a se apropia prea mult de ea.
     Vitoria reuşeşte la un momentdat să identifice locul în care a dispărut Nechifor. Tot iscodindu-i pe drumeţii poposiţi la han, Vitoria ajunge la Sabasa unde îl găseşte pe Lupu, câinele lui Nechifor. Acesta o va duce la râpa unde zăcea Nechifor. Înnebunită de durere, Vitoria începe să pregătească cele de cuviinţă pentru înmormântare. La praznicul de înmormântare îi va invita şi pe Bogza şi pe Cuţui pe care îi bănuieşte că l-au ucis pe Nechifor. Cu mult sânge rece ea povesteşte mesenilor împrejurările morţii lui Nechifor şi reuşeşte în felul acesta să îl facă pe Bogza să se dea de gol. Gheorghiţă îl păleşte cu baltagul iar câinele rupe lanţul şi se aruncă spre el. Bogza îşi recunoaşte crima înainte de a-şi da sufletul şi astfel Vitoria îşi face dreptate şi obţine promisiunea de a recăpăta şi bunurile lui Nechifor.
     Vitoria este o femeie inteligentă şi întreprinzătoare care înfăptuieşte un act de dreptate şi în acelaşi timp un ritual străvechi, îngroparea trupului celui mort. Reconstituirea crimei în cele mai mici detalii scoate în evidenţă capacitatea Vitoriei de a face legături între toate informaţiile pe care le avea. În acelaşi timp, Vitoria capătă protecţia prefectului Anastase Balmez care consimte că femeia are dreptate şi că ucigaşul lui Nechifor trebuie pedepsit.
     După ce îşi împlineşte datoria morală faţă de Nechifor, Vitoria se pregăteşte să se întoarcă acasă unde îşi va relua vechile îndeletniciri. Cu toate că a trecut printr-un moment extrem de nefericit, Vitoria găseşte în ea tăria de caracter de a accepta viaţa aşa cum este şi de a lua în piept toate greutăţile.