1  
prof. master IULIANA CLIMA

CĂSĂTORIA CA MOTIV LITERAR

•    Călin (file din poveste)  de Mihai Eminescu, Mara  de Ioan Slavici, Cartea nunţii de George Călinescu

    Nunta poate reprezenta unirea contrariilor pe orice palier al universului: mireasa viorică şi mirele flutur – regnuri diferite, fata de crai şi Călin – o pământeană şi un zburător (Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu), românca Persida şi nemţul Naţl (Mara de Ioan Slavici), Vera şi Jim – doi tineri de vârste diferite (Cartea nunţii de George Călinescu).
    Pentru fata de crai din Călin, iubirea este un şir de încercări la care este supusă de crai după ce acesta află că ea a fost sedusă şi abandonată:
Bine-ţi pare să fii singur, crai bătrân fără de minţi,
Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinţi?
Să te primbli şi să numeri scânduri albe în cerdac?
Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac!
Alungată de acasă, se refugiază într-o colibă din pădure unde dă naştere unui „pui de prinţ”. Iubirea se transformă în altruism, când timp de şapte ani prinţesa îşi îngrijeşte fiul în coliba din pădure. După şapte ani,  Călin e dispus să-şi asume responsabilitatea poveştii de dragoste. Ea îl iartă şi Călin se integrează, prin nuntă, în ordinea umană.
    Prima întâlnire între cei doi îndrăgostiţi, Persida şi Naţl, ca şi pentru fată şi Călin (Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută) are loc pe cale vizuală: se zăresc prin fereastra spartă şi resimt privirile unuia către altul prin modificări fiziologice - lui Naţl i se împăienjenesc ochii, simte că ceva s-a rupt în sufletul lui: Îi era parcă s-a rupt, s-a frânt, s-a surpat deodată ceva şi o mare nenorocire a căzut pe capul lui. Persida, după ce îl vede cu ochii uimiţi şi cu răsuflarea tăiată, se înroşeşte şi simte cum inima îi este săgetată: Obrajii ei se umplură de sânge, şi îi era parcă o săgetase ceva prin inimă. Iubirea-pasiune s-a declanşat: când o vede iar la ferastră, pe Naţl îl trec fiorii şi îi face gesturi disperate Persidei ca să închidă fereastra. Când se întâlneşte cu ea pe pod, hotărăşte să nu dea înapoi şi să se îndrepte direct spre flacăra a mare ce se ivi fără de veste în calea lui: Era greu afară din cale! Cum să treacă? Cum să calce? Cum să-şi ţie mâinile? Cum să se uite la ea? Să-şi ridice pălăria ori să facă ca şi când n-ar cunoaşte-o?. Pentru Persida, iubirea-pasiune se transformă în iubire-suferinţă, în iubire-altruism: bătută de un soţ care a devenit leneş, jucător înrăit de cărţi, ea devine bărbatul casei şi încropeşte, ca hangiţă, o afacere. Deşi fuge de Naţl, se întoarce totuşi la el şi îi va mai oferi o şansă, atât lui cât şi celor două familii care vor accepta , după naşterea copilului, această căsnicie.
    În Cartea nunţii, cei doi copii frumoşi, Jim şi Vera, trăiesc iubirea-frumuseţe. Călătorind cu trenul, într-un tunel, Jim o „ajută” pe Vera să închidă geamul şi încearcă să o sărute, dar ea întoarce capul.O descoperă apoi pe Vera în caca lui şi o invită la şosea.
   
1 Pentru a mulţumi soarta, era necesar ca iubirea dintre prinţesă şi zburător să se manifeste. Ea nu se poate sustrage vrajei zburătorului:
 Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat.
Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. Pentru Jim, viitoarea mireasă e aşa cum o descrie în oracolul său baba Chiva. El avea chiar un portret fizic al viitoarei mirese: să corespundă simţului său estetic, să accepte condiţia de „proprietate” afectivă, să fie docilă, maleabilă, atentă la dorinţele bărbatului, să fie ingenuă şi să accepte maternitatea. Nici unul din tipurile feminine până la Vera,  care suscită interesul lui Jim (Dora, Lola, Medy), nu îndeplineşte aceste calităţi.
    Pentru personajele lui Eminescu şi Slavici, nunta echivalează cu sfidarea prejudecăţilor: din cauza greşelii făcute de fata de împărat, nunta ei este amânată. Pentru că Persida nu vrea să fie o nevastă nelegiută, deşi toată lumea aşa o crede, ea face legământul cu divinitatea, căsătoria, printr-un act religios săvârşit pe ascuns: singurul pe care îl convinge să facă o ceremonie ilegală este preotul Codreanu. La Călinescu, căsătoria e prefaţată de o cerere în căsătorie, hotărâre luată de Jim în mod spontan, când o vede pe Vera plângând. Din dorinţa lui Jim, nunta se celebrează în familie, nu la biserică: se răzvrăteşte împotriva autorităţii familiei, refuză convenţiile, manifestă nevoie de autenticitate, are o personalitate excentrică – Dacă n-ar fi iubit-o pe Vera, ar fi făcut extravaganţe, ar fi sărit bunăoară pe geam sau s-ar fi agăţat de candelabru, lăsându-i pe toţi cu gura căscată. Atâţia martori la solemnitatea vieţii lui i se păreau odioşi.
    De la familie la familie, reacţiile faţă de nuntă sunt diferite: împăratul şi împărăteasa nu pot fi de acord cu unirea fetei cu un zburător, Mara, Hubăr, Hubăroaie nu pot accepta căsătoria a două fiinţe aparţinând unor religii şi naţionalităţi diferite, iar mătuşile lui Jim, Mali,Caterina,Ghenca, Agepsina, Magdalina, Lisandrina, Fira, însoţite de Silivestru, după ce o privesc pe Vera, îşi dau verdictul: E un copil! Mireasa este figura centrală a nunţii. În portretul fetei de împărat, ca mireasă, recunoaştem semnele superiorităţii ei:
Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă,
Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă.
Vera este angelică, sfioasă şi din cauza emoţiei ochii îi străluceau şi colţul gurii îi tremura. Persida nu e prezentată ca mireasă, dar frumuseţea ei trebuie să fi fost aceeaşi: Frumoasă e şerpoaica, grăi Hubăroaie. A cui să fie oare?  Mirii împărtăşesc şi ei starea de spirit a miresei, Jim stăpânindu-şi comportamentul extravagant doar din cauza iubirii faţă de Vera. Nunta se prelungeşte prin împlinirea dragostei matern, prin apariţia unui copil: la eroina lui Eminescu el apare premarital, pentru Persida şi Naţl el va fi salvarea căsniciei, la personajele lui Călinescu un copil nu face decât să consolideze căsătoria.
    Prin nuntă, îndrăgostiţii, fata-zburătorul, Persida-Naţl, Vera-Jim, se încadrează în ordinea umană şi socială, la nivel micro- şi macrocosmic.





(Bacău, 2003)