1 SUBIECTUL  1

Exprimăti opinia despre valoarea estetică a unei scrieri în proză de Ion Creangă, prin dezvoltarea a 2 argumente privind structura textului narativ şi|sau limbajul prozei narative

Amintirile din copilărie de Ion Creangă explică acum, la peste 100 de ani de apariţie perenitatea operei. Aşa cum spunea George Călinescu cartea este un roman al copilăriei copilului universal;a fost considerat un roman de formare, un bildungs-roman opera presupune un raport dintre real şi imaginar sau cum se construieşte spaţiul imaginar al operei, am putea releva corelaţia dintre real şi mitic, dintre mitic şi fabulos , chiar fantastic compoziţional există 4 părţi structurate în 2 planuri pe de-o parte este urmărit procesul de formare a lui Nică precum şi evoluţia lui spirituală în contextul mediilor sociale care le străbate(capitolul1 şi 3);în planul al doilea se constituie obiectiv universul vieţii ţărăneşti scriitorul urmărind celula familiei,biserica,scoala întreaga atmosferă patriarhală a satului.
Ioan Holban discută tema Amintirilor şi concluzionează că ea reprezintă ritmurile eului narator şi ale eului erou. Mai exact discursul autobiografic presupune identitate autor-narator-erou.Mai simplu spus , Creangă îşi povesteşte viaţa punând accent pe istoria în care evoluează pentru a se forma ca individ, ca personalitate. Şi istoria este a satului Humuleşti ,a satelor din jur ,a oamenilor din sat şi acelor din priveliştea lumii. Se poate vorbi astfel de o simetrie internă  generată de celebra frază Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele…
;asadarnu mai întâi alţii(care trebuie aflaţi,numiţi),nu altele(ce trebuie precizate şi descrise),ci eu ,eul –personaj, pe care-l creează ,care-l creează (îl gândeşte),eul-narator eul personaj tinde parcă să se înalţe ,el este o proiecţie a rostirii naratorului rostirea este  orală şi aparţine atât eului narator cât şi eului personaj.
Limbajul reprezintă în imagini viaţa satului, alternarea vocii eului narator în prima parte şi-n parte a treia cu vocea eului narator şi personaj din partea a doua şi a patra relevă viziunea fascinantă a muncii ca formă de existenţă transcrisă afectiv şi oral. Astfel bunicul David îngrunjeşte frumos şi petrece câte o pereche de aţă neagră din piele de cal prin cele nojiţe.Humuleştenii merg la Târgul Frumos la Focşani şi la Bacău şi vând  sumane ,iţari, cămăşoaie şi ştergare de borangic. Târgul implică o terminologie monetară:bani,lei ,sorcoveţi,icusari şi irmilici.Mesteşugurile sunt surprinse în ritmica desfăşurării lor  cazmale, tărăboanţe, căruţe,covăţi, drugi, fus, ciur( enumeraţie de unelte).
Moş Vasile Ţandură vine cu o întreagă terminologie medicală (oţet de leuştean, hoştine cu său şi fierbicioare) o întreagă arta culinară ne trimit la foame din HARAP-ALB .
Costiţe de porc afumate ,chişte şi buft umplut trandafir usturoieţ, slănină de cea subţire ,făcute de casă .tăiete la un loc ,fripte- tigaie cu mămăliguţă caldă se duc unse pe gât.
Copii mâncă covrigii roşcovele şi mere domneşti. Valoarea documentară a operei relevată prin graiul moldovenesc colorează timpul şi locul prin cântecele şi jocurile de sărbători: doina,corăbeasca, măriuţa, horodinca, alivencile, ţiitura, ca la uşa cortului. O caracteristică a Amintirilor este evocarea lirică, dar şi mişcarea dramatică. Scriitorul realizează scenic  întreaga mişcare a discursului narativ prin: umor, comic de situaţie ,comic de caracter şi de limbaj.
S-a spus ca opera lui  Creangă este un  imens hohot de râs. Scriitorul râde de slăbiciunile firii omeneşti. Dialogul presupune prezenţa dativului epic( bine mi te-am căptuşit).Stratul dialogat abundă în exclamaţii şi interogaţii subliniind stării afective. Folosirea diminutivelor generează ironie şi satira culminând cu proverbe şi zicători(harnicuţ,trebuşoară).Proverbele şi zicerile sunt introduse prin formula vorba ceea  sau vorba  cântecului(ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus; tot păţitu-i priceput).Am putea adăuga  urările,apelativele,imprecaţiile(doamne, cumnăţică, hăi!;mânca-v-ar ciuma să vă mănânce).Structura frazei, dominată de coordonare, prezentul istoric sau dramatic, viitorul popular revelează caracterul popular al limbii, susţinut şi de vocabularul ce aparţine îndeosebi graiului moldovenesc, dar şi tuturor graiurilor  româneşti, deci limbii întregului nostru popor: bazaconie, cărpănos,dihanie,gligani,mătrăşi, potaie, şparli, zărghit (Iorgu Iordan).Atât Amintirile cât şi Povestirile stau sub egida aceluiaşi limbaj popular cu nuanţă rurală, în timp ce temele  sunt de sorginte folclorică, cu circulaţie în literatura română şi în literatura universală..