1 TUDOR ARGHEZI
    (1880-1967)


1880, 23 mai     Vede lumina zilei, la Bucureşti, Ion N. Theodorescu. Pseudonimul sau Arghezi e explicat de către scriitor în legătura cu Argesis (numele vechi al râului Argeş).
1891-1896     Urmează cursurile liceului Sf. Sava.
1896     Debut literar sub influenta "magistrului" Macedonski, în Liga ortodoxa, semnând Ion Theo.
1900-1904     Poetul e câţiva ani călugăr la Cernica.
1905-1910     Călătorie în străinătate. Puţin timp la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devină catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universităţii si, ca sa-si câştige existenta, lucrează într-un atelier dinţi de aur, inele si capace de ceasornice. În 1909 vizitează Italia.
1912-1916     Revine în România. La Facla, Viata româneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete, articole polemice s.a.
1918-1919     În timpul realizării României Mari, e închis doi ani, împreuna cu 11 ziarişti si scriitori (între care si Ioan Slavici), la penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare, pentru ca se pronunţase pentru neutralitatea României.
1927     Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezie Cuvinte potrivite.
1928     Sub direcţia sa, apare ziarul Bilete de papagal.
1929     Prima carte în proza Icoane de lemn.
1931     Placheta de versuri Flori de mucigai legata, ca si Poarta neagra, de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publica volumul în proza Cartea cu jucării, inaugurând o direcţie secundara în creaţia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele ştiute de şcolari: Cântec de adormit Mitzura, Buruieni, Mărţişoare, Prisaca, Zdreanţă s.a. Manualele şcolare cuprind multe creaţii destinate copiilor.
1934     Romanul Ochii maicii Domnului (dragostea materna si devotamentul filial).
1935     Versuri de seara
1936     Cimitirul Buna-Vestire, roman.
1939     Hore, volum de versuri
1942     Romanul Lina, de fapt lung poem în proza.
1943     Sub genericul Bilete de papagal (ziarul Informaţia zilei) publica îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 sept., apare excepţionalul pamflet Baroane, atacând pe ambasadorul german von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucureşti si în lagărul de la Tg. Jiu.
1944     Iese din lagăr.
1944-1967     În anii "dictaturii proletariatului", după o perioada de reţinere, este "reabilitat", distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet naţional la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca şi Sadoveanu, colaborând cu autorităţile şi scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul 1907- peisaje, Cântare omului, Stihuri pestriţe, Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucureşti.
1966     Se stinge, răpusă de cancer, soţia sa de o viata, Paraschiva.
1967     Moare si el, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, în gradina casei din str. Mărţişor. Funeralii naţionale. Casa e astăzi muzeu, întreţinut de fiica sa Mitzura.

 
În vizită la Mărţişor
de Alexandra Stănescu

Era la începutul toamnei în 1999, când am fost în vizită la Mărţişor, puţin timp după începutul şcolii. Se împlineau treizeci şi doi de ani de la moartea poetului (14 Iulie) şi de la înfiinţarea Muzeului Tudor Arghezi.

Era o zi caldă de duminică, înainte de prânz, când am ajuns în cartierul mărginaş de Bucureşti unde a locuit şi a scris Tudor Arghezi. Pe mine cel mai mult mă interesa să văd coteţul lui Zdreanţă, dar părinţii m-au dus mai întâi la mica adunare ţinută de actorul Mircea Albulescu. Pe nişte băncuţe fără spătar, aşternute cu ştergare cu motive roş-albe şi cu pernuţe mici stăteau cam cincizeci de persoane, majoritatea în vârstă. Erau şi elevi şi copii veseli, care alergau de colo-colo, după fluturi, după flori…


1 Noi ne-am aşezat mai la umbră, în centru.

    În faţă era pusă o masă lungă unde erau adunaţi doamna Mitzura Arghezi, directorul muzeului, actorul Mircea Albulescu, academicianul Alexandru Balaci şi poetul Petre Ghelmez. Tata mi i-a arătat pe toţi, cred că îi cunoaşte din ziare sau de la televizor. Ei au vorbit despre poetul dispărut, dar mie cel mai mult mi-a plăcut actorul Mircea Albulescu care a spus că tare mândră trebuie să fie coana Mitzura, care poate spune despre poet “tata”.

    Am fost uimită să-l ascult pe actorul mare, cu sprâncene groase şi privire pătrunzătoare, cu glas puternic recitând pe “Zdreanţă”, dar trebuie că şi lui i-a plăcut de Zdreanţă, căci l-am văzut după spectacol lângă coteţ. Dădea autografe copiilor pe un număr din “Bilete de papagal” pe care l-am primit gratis.

    După spectacol am vizitat cu toţii muzeul. Am privit atentă camera de lucru a lui Arghezi. E aşa de mică, de-abia au loc biroul, biblioteca, patul de fier şi un fotoliu cam ros. De fotoliu stă sprijinit bastonul cu care tata spune că poetul se plimba prin parcul Cişmigiu. Pe scara îngustă am urcat la etaj şi am văzut camera Mitzurei şi a lui Baruţu. Aveau o mulţime de jucării, păpuşi, urşi şi un tigru mic. Nu prea înţeleg eu cum au fost ei mici, căci Mitzura este tare bătrână. Cât despre Baruţu am aflat că este arhitect şi că locuieşte în America. Pentru adunare a trimis doar o scrisoare.

    La parter am văzut şi sufrageria unde l-au judecat pe Baruţu. Acum i se spune “camera cu medalii”.

    În curte am vizitat şi atelierul de tipografie al lui Arghezi. Avea o presă tipografică mare şi un teasc pentru struguri. În vitrine erau multe cărţi tipărite de poet. Coana Mitzura spune ca Arghezi a scris patruzecişiuna de cărţi, dar în vitrine sunt mult mai multe. Mie mi-au plăcut cel mai mult “Prisaca” şi “Cartea cu jucării”.

    Tot în curte se află trei morminte, al poetului, al soţiei sale Paraschiva – în faţa casei, lângă intrare şi a lui Zdreanţă, mai la o parte, lângă coteţul mic. La căpătâiul poetului stă o cruce mare de piatră cioplită, ca pe la răscruci de drum la ţară.
    
Despre acest loc poetul spunea:

„Mărţişorul e patria literaturii mele. De acolo au ieşit «Cuvintele potrivite» şi toate scrierile adunate acum într-o mulţime de volume, gândite la o masa dintr-o camera mica pe care mi-o rezervasem pentru reverie. Mărţişorul, aşa cum se găseşte, după ani si ani de munca, e opera soţiei mele, Paraschiva Burda, care, venind din Bucovina cu toate apucaturile ţărăneşti, a căutat sa facă din Mărţişor o grădină (...) Pentru mine Mărţişorul e un lucru de neuitat. Cred că acolo mi s-a plămădit cerneala şi mi-a înviat oarecum condeiul. “
Tudor Arghezi


Tare este frumos la Mărţişor!



fisa si compunere
Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A
Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti
Mar. 2001