1
Opera
epică în proză sau în versuri în care se povestesc întâmplări
fantastice puse pe seama unor personaje sau forţe supranaturale în
luptă cu forţele răului, pe care le înving, se numeşte basm.
Basmele au
următoarele particularităţi artistice:
- elementele reale se împletesc cu cele fantastice;
- folosirea formulelor tradiţionale fără de care opera nu
ar fi încadrată în specia respectivă;
- prezenţa numărului 3 care îşi poate găsi explicaţia în Sfânta Treime:
eroul trebuie să treacă trei probe, feciorii de împărat sau
fetele sunt în număr de 3, există 3 zmei, 3 palate;
- de regulă , basmul are ca intrigă încălcarea interdicţiei sau a
sfatului părintesc. Eroul nu ascultă sfatul celor mai bătrâni, de aceea
trece prin probele care îl formează ca om (specia poate fi considerată
ca fiind asemănătoare altei specii literare: bildungs-roman);
- confruntarea dintre bine şi rău are ca deznodământ victoria binelui
asupra răului care trădează concepţia populară optimistă conform căreia
“adevărul iese întotdeauna la suprafaţă ” şi, oricât de mult ar suferi
cineva care apără dreptatea şi adevărul, până la urmă va ieşi
învingător. Deznodământul fericit este caracteristic basmelor .
În literatura noastră populară există un singur basm al
cărui deznodământ este, în aparenţă , nefericit, deoarece
eroul moare: ”Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.
Pentru omul din popor nemurirea este un concept negativ care poate
scoate eroul de sub incidenţa normalului. Prin moartea lui Făt -
Frumos, se revine la normal.
Opera literară”
Aleodor Împărat” este o creaţie epică deoarece sentimentele autorului
anonim sunt prezentate prin intermediul acţiunii şi al personajelor.
ACŢIUNEA. MOMENTELE SUBIECTULUI
1. Expoziţiunea. Acţiunea are în prim-plan pe
Aleodor , un fiu mult dorit şi aşteptat de tatăl său.
2. Intriga. În ceasul morţii, împăratul îl
sfătuieşte să nu calce pe moşia lui
Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. Fiind dus pe
gânduri, Aleodor uită de sfatul părintesc şi ajunge pe tărâmul
interzis.
3. Desfăşurarea acţiunii. Aleodor a fost
surprins de Pocitania pământului care i-a cerut să i-o aducă pe fata
împăratului Verdeş, dacă vrea să fie iertat pentru că a călcat pe moşia
lui. Simţindu-se vinovat mai mult pentru că a încălcat sfatul
părintesc, Aleodor a pornit către palatul lui Verdeş împărat. Pe drum a
întâlnit o ştiucă pe care ar fi vrut să o mănânce pentru a-şi
alina foamea, dar , la rugăminţile acesteia de a-i cruţa viaţa, a
aruncat-o în apă.Ştiuca i-a dat un solzişor cu ajutorul căruia să o
cheme dacă va avea nevoie de ea. Mergând mai departe a întâlnit un corb
pe care se pregătea să-l vâneze. Corbul a fost cruţat, iar Aleodor a
primit “o peniţă”. A mai întâlnit un tăun pe care era gata să-l
strivească , dar la rugămintea acestuia îi cruţă viaţa . A primit
pufuleţ din aripioara tăunului. Ajuns la Verdeş împărat ,a stat
trei zile fără să-l întrebe cineva ce aşteaptă . După ce împăratul şi-a
certat slugile, Aleodor a fost poftit înăuntru. Împăratul i-a spus că
fata îi va fi dată numai dacă va reuşi să treacă trei probe. Dacă nu va
reuşi să se ascundă şi va fi găsit de fată, capul o să-i stea alături
da celelalte 99 care au eşuat în această grea încercare. În prima
zi, Aleodor a chemat în ajutor ştiuca. Aceasta l-a făcut un
cosăcel* şi l-a ascuns pe fundul mării, dar fata l-a găsit cu ajutorul
unui ochean fermecat. Următoarea încercare a fost sortită eşecului,
deşi Aleodor fusese transformat în pui de corb şi ascuns printre alţi
corbi. Fata l-a văzut şi de această dată. După această încercare fata
l-a rugat pe tatăl ei să-l cruţe pe acest tânăr care i se pare
deosebit, chiar de-ar fi să eşueze şi în a treia încercare. Cu ajutorul
tăunelui, Aleodor s-a ascuns în părul fetei şi aceasta nu l-a mai
găsit. Recunoscîndu-se înfrântă, a trebuit să plece cu Aleodor.
4. Punctul culminant. Auzind refuzul fetei,
Pocitania a pleznit de necaz.
5. Deznodământul. Aleodor s-a întors victorios
la împărăţia sa ;şi-a lărgit cuprinsul şi peste moşia Pocitaniei. S-a
căsătorit cu fata împăratului Verdeş şi-au trăit până s-au istovit.
*cosac, cosăcel = peşte de apă dulce din familia crapului, cu corpul
turtit lateral, cu solzi mici
negri-albăstrui pe spinare şi argintii pe laturi.
PERSONAJELE
A.
1. PRINCIPALE: Aleodor
2. SECUNDARE: tatăl lui Aleodor, Pocitania
pământului, Verdeş împărat , fata lui Verdeş împărat
3. EPISODICE: ştiuca, corbul tăunele, slugile lui
Verdeş împărat, gloatele care îl întâmpină cu bucurie.
B.
1. POZITIVE: Aleodor, tatăl lui, “ajutoarele” lui
Aleodor : ştiuca, corbul, tăunele;
2. NEGATIVE: Pocitania pământului;
3 . O poziţie intermediară este ocupată de Verdeş împărat şi de fata
lui . Deoarece sunt personaje în evoluţie, nu le putem clasifica drept
personaje pozitive . Abia spre sfârşit ei pot fi consideraţi ca forţe
aflate în slujba binelui pentru că şi-au recunoscut înfrângerea , au
acceptat-o şi s-au aliat personajului principal pozitiv.
În opera
literară “Aleodor Împărat” personajele reprezentând binele se
înfruntă cu alte personaje ce reprezintă răul şi le înving; putem
stabili formule iniţiale : “A fost odată ca niciodată”;
formule mediane sub forma unor adresări directe sau consideraţii
ale autorului care transpun sentimentele de aprobare sau
ataşament faţă de Aleodor: “...când , iată, măre, că ştiuca şi
venise...”;formule de încheiere (finale): “Iară eu încălecai p-o şea şi
v-o spusei dumneavoastră aşa”.Cele trei ajutoare contribuie la victoria
lui Aleodor, punându-se în evidenţă şi calităţile acestuia, deoarece a
ştiut să-i ajute pe cei aflaţi în suferinţă. Intriga acestei
opere literare este dată de încălcarea sfatului părintesc, dar
din neatenţie, fiind dus “ pe gânduri” .Elementele reale sunt
prezente alături de cele fantastice. Aleodor îmbină trăsăturile reale
ale unui viteaz cu cele supranaturale specifice
basmelor: se poate transforma, înţelege graiul diferitelor vieţuitoare.
Îndeplinind toate aceste condiţii, opera literară “Aleodor Împărat”este
un basm.
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |