1
PRONUMELE


1.PRONUMELE ESTE PARTEA DE VORBIRE FLEXIBILA (CARE SE DECLINA) CARE TINE LOCUL UNUI SUBSTANTIV

a)Unele pronume au forme personale:
-pronume personal propriu-zis;
-pronume personal de politete.;
-pronume posesiv;
-pronume reflexiv;pronume de intarire.
b)Pronume fara forme personale:
-pronume demonstrativ;
-pronume relativ;
-pronume interogative;pronume nehotarate;
-pronume negative.



PRONUMELE PERSONALE


Pronumele personal desemneaza diferite persoane I, a-II-a, a-III-a singular si plural.
Persoana a-III-a are si categoria gen (el, ea etc.)
Pronumele personal se declina, schimbandu-si forma in functie de gen, numar, caz si persoana.
In flexiunea pronumelui personal apar forme accentuate (la toate cazurile) si forme neaccentuate (la dativ si la acuzativ )
Forme accentuate:
-nominativ – eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele;
-genitiv –  (al) lui; (a)ei …(ai)lor, (ele)lor;
-dativ – mie, tie, lui, lor, noua, voua, lor, lor;
-acuzativ – (pe)noi, (cu)voi, (la)ei, ele, (despre) noi, (pentru)voi, (despre) ei, ele.
-vocativ – tu!

Forme neaccentuate:
-singular – dativ:imi ,mi-, -mi; iti, -ti, ti-; ii, I-, -I;
               – acuzativ: ma, m-, te, il, o;
-plural – dativ-ne, ne-, -ne, ni, va,v-,vi, le, le-, -le,ii;
          -acuzativ – ne, va, v-, ii, -I, I-, -le, le-;

Pronumele personale I si a-II-a nu au genitiv.
Formele pronumelor neaccentuate in cazul acuzativ au intotdeauna functia de complement direct.
L-am vazut si pe el.

Fii dupa cum te arata chipul.
La cazul vocativ formele sunt identice cu nominativ.

Functiile sintactice ale pronumelui
-subiect, apozitie, atribut, nume predicativ, coplement.
In unele expresii verbale, pronumele personale o, i, ii, sunt folosite cu valoare neutra (nu inlocuiesc un substantiv) nu au functie sintactica, continutul lexical e vag.
 
Ii tot da inainte cu gura.
A bagat-o pe maneca.
Da-i si da-i, pana seara nu a ajuns la cabana.
Ortografia pronumelui personal

Formele neaccentuate ale pronumelui personal pot fi legate prin cratima de un verb, de o conjunctie, de un alt pronume (etc.)
Ce-i pasa lui?
Dusmanul cel rau cu paine ti-l castigi.
Sa-ti fie frica de cel ce tace.
L-a laudat.
Alte forme de pronume personal (forme vechi) dansul, dansa, dansii, dansele.


        
1 PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE


Pronumele personal de politete
-se foloseste in locul numelor persoanelor carora li se cuvine respect.
Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoana a-II-a si a-III-a: dumneata, dumnealui, dumneaei, dumneavoastra, dumnealor.
Forme populare ale acestui pronume: mata, matale, matalica, mataluta.
Locutiuni pronominale de politete: maria ta, Domnia sa, Inaltimea sa, Domnia ta, Excelenta sa



Complementul direct (reactualizare)



1) Complementul este o parte de propozitie secundara care determina un verb, adverb (niciodata) sau un adjectiv.
2) Complementele pot fi:
-necircumstantiale: – complement indirect, complement direct, complement de agent;
-circumstantial: – complement circumstantial de mod; complement circumstantial de timp;complement circumstantial de loc, complement de cauza etc.
3) Complementul direct se intalneste numai in cazul acuzativ care este numit cazul obiectului direct.(I.Coteanu).
4) Complementul direct raspunde la intrebarile: pe cine? ce?

Complementul direct poate fi exprimat prin: substantiv in acuzativ;
a) substantiv cu prepozitie: L-am vazut pe Costel.
b) substantiv fara prepozitie: Poti opri apa, vantul si gura.
c) locutiune substantivala: Bunica are inca tinere de minte.
d) pronume: Dar sigur nu stiu ce cant.
 Ce = complement direct exprimat prin pronume relativ simplu;
Vremea ii invata pe aceeia care n-au dascal
Nu am nimic, nimic nu mai astept.

- numeral in acuzativ (cu valoare substantivala.
Eu zic zece, tu zici doua.
I-a intrebat pe cei doi despre istorie.

- verb la infinitiv;
  Am inceput a invata mai constiincios.
 Nu poti sedea in doua luntre de odata.

- verb la supin.
 Am terminat de invatat.

- verb la gerunziu;
 Ea a auzit cantand.

- interjectie;
 La groapa altuia este usor sa canti aleluia.

- ajectiv cu valoare substantivala;
 Imparatul marita pe cea mai mica.
 
Complementul direct poate sta inaintea cuvantului determinat sau dupa el.
  Pe lup picioarele-l hranesc.
 
Punctuatia:
Complementul direct nu se desparte prin virgula de termenul regent niciodata:
Omul sfiinteste locul.
Una zice si alta face.