1 Alexandru Lăpuşneanu(nuvelă)
de C. Negruzzi
-caracterizarea personajului-

    Nuvela ,,Alexandru Lăpuşneanu”, capodopera a lui C. Negruzzi, cuprinde un numar relativ mare de personaje, unele din acestea fiind prezentate în toată complexitatea caracterului lor.
    Cel asupra caruia se opreşte cu deosebire realizându-i un portret magistral, este domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, surprins în ultimii cinci ani din a II-a sa domnie.Perosnaj principal, în jurul căruia gravitează întreaga acţinue a nuvelei, Alexandru Lăpuşneanu este un personaj real, cu atestare istorică, întruchipând în opera pe tiranul crud, sângeros, răzbunator şi viclean.Trebuie remarcat însă faptul că atitundinea sa, însuşirile sale, comportamentul sau au la bază motivaţii de ordin istoric şi pshihologic, iar defectele menţionate ce-l definesc nu exclud unele calităţi, ceea ce fac din el un personaj complex.
    Din punct de vedere istoric scopul politicii sale era sporirea autorităţii domnitorului prin limitarea puterii marii boierimi, iar pshihologic el îşi pierduse încrederea în boierii de care fusese trădat în prima domnie.
    Deaceea privit în toată complexitatea sa, el nu este o brută însetată de sânge, ci un monarh absolut care nu tolerează apariţia boierilor.
    Este lucid  şi prevăzător, deaceea îl consulă pe vornicul Bogdan, care îl însoţeşte, dar îşi exprimă îndoiala în privinţa spuselor acestuia.Primeste delegaţia boierilor cu falsă bunăvoinţă, dar orgolios, dârz şi neabătut în hotărârea sa nu cedează în faţa greutăţilor, nu renunţă uşor si deaceea respinge categoric pretenţia acestora de a se înapoia ,,Dacă voi nu ma vreţi eu vă vreu”.
    Inteligent, cu spirit de pătrundere, având o bogată experienţă, îşi dă seama de intenţiile necurate ale lui  Moţoc, căruia i se adreasează ,,Lupu-şi schimba parul, dar năravul ba”.Fin psiholog sesizează cu uşurinţă caracterul şi psihologia celor din jurul sau.Pentru el, Veveriţă este un opoznt vechi şi deschis, iar Spancioc este patriotul tânăr şi orgolios, iar Moţoc ,,învechit în rele” deprins a se ciocoii pe la toţi domnii.
    Dovedind abilitate politica, se apropie de popor îndreptând nemulţumireile acestuia faţă de boieri.
    Ajuns din nou la putere, Lăpuşnenu devine crud, violent şi brutal deoarece însetat de răzbunare, îi ucide pe toţi boierii care îl trădează, îi ucide fără mila sau îi deposedează de averi pe toţi boierii care îl trădează.
    La el nici atitudinea faţă de domniţa Ruxandra nu este constantă, ci durează doar până când acesta îşi aminteşte de crimele săvârşite.Atunci când domniţa isistă să înceteze vărsarea de sânge, devine impulsiv şi violent prin limbaj şi gesturi (,,Muiere nesocotită, striga Lăpuşneanu”), totuşi se adaptează oricărei situaţii, ştiind să-şi reprime pornirile impulsive, fie pentru a-i induce in eroare pe ceilalţi, fie pentru a-şi asunde adevăratele intenţii.
    Ipocrit, ironic şi insinuant, profitând de credulitatea şi naivitatea soţiei, Lăpuşnenu îi promite încetarea incidentelor şi un leac de frică.
    Ipocrizia sa atinge punctul culminant în timpul cuvântării de împacare cu boierii, rostită în biserică.El simulează cucernicia, ascultă subjba, se închină la icoane, dar nu are nimic sfant şi jură strâmb în faţa altarului.Violenţa, omorârea celor 47 de boieri şi piramida de capete dezvălue nu numai cruzime ci şi sadism.
    Actor desăvârşit, un artist al disimulării, Lăpuşneanu reuşeşte să înşele vigilenţa boierilor, excepţie făcând Spancioc si Stroici.
    În apropirea morţii cerbicia i se înmoaie, căci doreşte să se pocăiască, devenind călugăr, dar revenidu-i puterile îi revin si impulsivitatea, violenţa şi setea de răzbunare(,,Ieşiţi că pe toţi vă omor”).Se adresează celorlalţi cu:
,,pocitanii” , ,,căţeua” , ,,boaite”.
    Toate aceste însuşri  sunt evidente direct prin expresii ca:
,,Aceasta deşantală cuvântare” , ,,urâtul său caracter”  sau prin caracterizare directa facaută de alte personaje ,,bunul meu domn” , ,,viteazul meu soţ” (Ruxandra) ,,crud şi cumplit este omul acesta”(Teofan).Cele mai multe trăsături sunt evidenţiate prin gesturi, mimică şi felul său de a vorbi (,,silindu-se a nu zâmbi) , ,,raspunse cu sânge rece”, ,,azvârli cu mânie!”.