1 Hagi Tudose


Personajul principal din nuvela cu acelasi nume Hagi Tudose, are ca trasatura dominanta patima sa fata de bani care-l dezumanizeaza si il aduce in pragul nebuniei. Personajul este urmarit in evolutie din copilarie si pana la batranete, pe masura ce placerea de a economisii bani se transforma intr-o zgarcenie maladiva, distrugatoare,halucinanta.
Caracterizarea personajului se realizeaza atat direct, cat si indirect. Cele mai semnificative raman insa faptele si vorbele personajului. Portretul personajului schitat sumar de autor se completeaza  treptat cu detalii semnificative:” purta pe umeri o scurteica din lastic, galbena, spalacita, patata de untdelemn si picata cu ceara.” Desi acasa „ingroapa mereu cazanele” cu galbeni, hagiului nu-i placea sa cheltuiasca nimic. Ca sa nu plateasca mancarea el folosea diferite tertipuri cu multa viclenie: intra in pravalii, gusta cate ceva pe motiv ca incearca produsul, apoi pleca spunand ca sunt prea scumpe. Astfel bea si manca pe socoteala negustorilor, „desi pe el il dadeau banii afara din casa” Dorinta lui de a nu cheltui nici un ban din cei stransi pentru placerea de a-i avea si admira il face sa-si repare singur cizmele, sa-si carpeasca singur hainele. El pandeste sa ia, ca un om nevoias cate o prescure de la biserica, cere cu imprumut cate o tigara si se sustrage tuturor obligatiilor comunitatii care ar presupune cheltuieli.
De cand era „de-o schioapa”, pricepuse lumea. Cand mama lui ii dadea bani sa-si cumpere un „simit” el nu cheltuia banutul, fiindca stia ca are o bucata de paine in ghiozdan. Strangand ban langa ban, el se gandea  ce putea face cu banii, ca sa guste „bucuria lucrului pe care nu l-a cumparat.”
Prezentarea casei hagiului ne dezvaluie alte trasaturi ale proprietarului. Casuta era mica si intunecoasa, zavorata cu grija, cu peretii „cojiti si galbeni”, tavanul negru si prafuit, mobilierul saracacios, patul de scanduri acoperit cu o patura latoasa, doua perne din paie si una de lana „imbracata intr-o fata soioasa”
Viata hagiului a fost plina de privatiuni,”fara foc, fara fiertura”. El nu a iubit pe nimeni,nu a avut familie, considerand ca prietenii, copiii si nevasta erau bani agonisiti si ascunsi.
Ultimele clipe ale hagiului dezvaluie tragismul acestei existente. Batran si bolnav, simtindu-si sfarsitul aproape,vazand ca nu mai rezista in frig si foame, hagiul isi calca pe inima si da un banut nepoatei sa cumpere lemne pentru foc si sa-i faca o ciorba de gaina. Considera aceasta dorinta drept o ,,pofta de copil,, ,apoi se caieste amarnic pentru banii cheltuiti si-I cere nepoatei sa duca inapoi carbunii, cenusa, fulgii si bucatile de carne ramase pentru a recupera jumatate din suma cheltuita. Moartea l-a gasit singur si bolnav, chinuit de frig si foame , neprimind nimic din puterea galbenilor stransi o viata intraga. ,, Saracu, ce bogat este!,,