1 CONCEPTE OPERA}IONALE

Figuri de stil

Epitetul - „Partea de vorbire sau de fraz\ care determin\, `n lucr\rile sau ac]iunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, `nsu[irile lor estetice, adic\ acelea care pun `n lumin\ felul cum le vede sau cum le simte scriitorul [i care au un r\sunet `n sensibilitatea [i fantezia cititorului” (Tudor Vianu). Epitetul nume[te `nsu[iri deosebite, aparte. Epitetele pot fi explucative, epitete metafor\, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. Frumuse]ea epitetelor este dat\ de asocierea deosebit\, inedit\ a cuvintelor.
Compara]ia - Procedeu artistic care const\ `n al\turarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, ac]iuni etc.) cu `nsu[iri comune, urm\rindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compar\). Ca figur\ de stil, compara]ia opate fi exprimat\ numai printr-un substantiv, `nso]it de atribute [i complemente.
Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuvântului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvântul sau expresia `l dobânde[te numai prin analogie, prin compara]ie. ~n compara]ia ini]ial\, care st\ la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, `l susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezult\ c\ `ntr-o expresie morfologic\ exist\ un `n]eles u[or de intuit [i altul mai greu de intuit, sugerat.
Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiin]elor necuvânt\toare, obiectelor, elementelor din natur\, sau ideilor abstracte `nsu[irile omene[ti de a vorbi, de a gândi, de a avea sentimente, de a ac]iona ca oamenii, `ntr-un cuvânt, de a face din ele persoane.
Antiteza - Figur\ de stil care const\ `n al\turarea a doi termeni (personaje, situa]ii, fenomene, idei etc.), de obicei, punându-se reciproc `n lumin\, urm\rindu-se s\ se reliefeze mai pregnant opozi]ia dintre ace[tia.
Alegoria - Figur\ de stil alc\tuit\ dintr-o succesiune de metafore, compara]ii, epitete, personific\ri, ce creeaz\ o imagine `nchegat\, prin care poetul d\ form\ concret\ unor no]iuni abstracte. Alegoria apare frecvent `n fabule [i `n proverbe.
Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaz\ inten]ionat `nsu[irile unei fiin]e sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei `ntâmpl\ri, cu scopul de a=l impresiona pe cititor.
Inversiunea - Procedeu artistic ce const\ `n schimbarea topicii obi[nuite a cuvintelordintr-o propozi]ie (fraz\). Prin inversiune (metatax\) se eviden]iaz\ importan]a deosebit\ a unui cuvânt (grup de cuvinte) din contextul respectiv.
Enumera]ia - ~n[iruirea mai multor termeni din acela[i cmp semantic, folosit\ spre a atrage aten]ia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor `nf\]i[ate.
Repeti]ia - Figur\ de stil care const\ `n repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, pentru a `nt\ri o idee sau o impresie.
Onomatopeea - Cuvânt care, prin elemetele lui sonore, imit\ sunete, zgomote din natur\. Folosirea onomatopeei `n poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativ\.
Invoca]ia - Partea de `nceput a unei opere, `n care poetul cere ajutorul muzei sau divinit\]ii pentru a-[i pitea realiza opera. Când invoca]ia se adreseaz\ unui personaj imaginar sau absent, ea se nume[te invoca]ie retoric\.
Metonimia - Figur\ de stil care const\ `n inversarea voluntar\ a categoriilor logice: `ntregul prin parte, partea prin `ntreg, cauza prin efect, efectul prin cauz\, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat etc.
Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figur\ de stil care const\ `n atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur sau chiar obscen.


Moduri de expunere

Descrierea - Este un mod de expunere prin care scriitorul prezint\ `n am\nuntele lor specifice [i impresionabile un col] din natur\ (peisaj), un obiect, un fenomen, o fiin]\, chpul unui om, un mediu social, o stare sufleteasc\. ~ntr-o descriere literar\, `n proz\ sau `n versuri, pe lâng\ prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul d\ glas [i sentimentelor declan[ate `n sufletul s\u de contemplarea obiectului descris (uimire, `ncântare, bucurie, spaim\ etc.). Exist\ opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile. Alteori, descrierea apare `n cadrul nara]iunii, atunci când scriitorul descrie personaje, realizând portrete.
Nara]iunea - este o relatare a unor `ntâmpl\ri `ntr-o ascensiune de momente. Nara]iunea este modul caracteristic al epicului. Autorul poveste[te fapte [i `ntâmpl\ri prezentate `ntr-un loc [i un timp determinate. Toate aceste `ntâmpl\ri dintr-o nara]iune, legate de personaje, formeaz\ ac]iunea. La ac]iune, particip\ personajele literare, care pot fi oameni, dar [i plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca `n basme, legende sau fabule). De regul\, `ns\, nara]iunile prezint\ `ntâmpl\ri din via]a oamenilor, acele `ntâmpl\ri prin care scriitorul define[te firea, caracterul, felul de a fi al personajului literar sau, atunci când apar personaje colective, modul de via]\ al societ\]ii omene[ti, `ntr-o anume epoc\. Pritre speciile genului epic care au ca mod de exopunere nara]iunea, se num\r\: basmul, legenda, povestea, balada, fabula, schi]a, nuvela, romanul, poemul eroic.
Dialogul - Este modul de expunere prin care se reproduce, `n vorbire direct\, conversa]ia dintre personaje. Este mijlocul prin care autorul face personajele s\ vorbeasc\, dezv\luindu-[i, astfel, psihologia [i mobilurile ac]iunii [i atitudinilor adoptate. Exist\ opere literare `n care se folose[te `n `ntregime, ca mod de expunere, dialogul. Acestea sunt specille genului dramatic: comedia, drama sau tragedia. ~n astfel de opere literare, `n loc s\ povesteasc\ faptele [i `ntâmpl\rile, scriitorul pune personajele s\ vorbeasc\, s\ se mi[te [i s\ gândeasc\, `n fa]a spectatorilor, pe o scen\, ca `n realitate.
Exist\ [i un dialog interior, care reproduce replicile pe care le schimb\ cu sine `nsu[i un personaj literar. Recurgând la aceast\ modalitate, scriitorul prezint\ contradic]iile psihologice puternice ale personajului repsectiv, punându-se mai acut `n lumin\ conflictul psihologic, nehot\rârea sau [ov\iala personajului `n situa]ii dilematice, precum [i alte tr\s\turi de caracter.

Genuri literare

Termenul de gen literar provine din latinescul genus (neam, ras\, fel, mod) [i, `n literatur\, nume[te o clas\ de opere literare. Genul literar a fost definit având ca elemente de referin]\ rela]ia ce se stabile[te `ntre cretor [i lumea `nconjur\toare, precum [i felul `n care acesta comunic\ `n opera respectiv\ idei, sentimente, atitudini.

1. Genul LIRIC cuprinde acele opere literare `n care scriitorul (cel mai adesea, poet) comunic\ direct impresiile, gândurile, sentimentele, ideile [i atitudinile sale. Cel care le exprm\ este `nsu[i poetul. Uneori, sentimentele autorului intr\ `n rezonan]\ cu sim]\mintele cititorului, `ntâmplare fericit\, ce d\ valoarea operei [i, uneori, via]a lung\ a acesteia.
# cult:
- imnul -- Poezie sau cântec solemn compus pentru pream\rirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile religioase prem\resc divinitatea. Odat\ cu formarea statelor na]ionale, imnul devine [i un cântec solemn adoptat oficial ca simbol al unit\]ii na]ionale a statului. Este `nrudit [i cu oda.
- oda -- Specie a poeziei lirice (format\ din strofe cu aceea[i form\ [i cu aceea[i structur\ metric\), `n care se exprim\ elogiul, entuziasmul sau admira]ia fa]\ de persoane, de fapte eroice, idealuri, fa]\ de patrie. Oda opate fi eroic\, personal\, religioas\ sau sacr\.
- pastelul -- Specie a poeziei lirice, `n care autorul descrie un tablou din natur\ (priveli[te, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din faun\ [i flor\), prin intermediul c\ruia `[i exprim\ direct anumite sentimente.
- elegia -- Poezie liric\ `n care se exprim\ sentimente de triste]e, melancolie, regret mai mult sau mai pu]in dureros, de disperare, provocate de motive intime sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice, religioase, erotice etc.
- satira -- Poezie liric\ n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale, moravuri, caractere. Satira poate fi literar\, moral\, social\, politic\.
- medita]ia -- Specie a liricii filozofice `n care poetul `[i exprim\ sentimentele, cugetând asupra rosturilor existen]ei umane [i asupra unor experien]e intelectuale fundamentale `n leg\tur\ cu temele majore ale unversului.
- sonetul -- Poezie cu form\ prozodic\ fix\, alc\tuit\ din 14 versuri, repartizate `n dou\ catrene, cu rim\ `mbr\]i[at\ [i dou\ ter]ine cu rim\ liber\. ~ntregul cuprins al poeziei este enun]at `n ultimul vers, care are forma unei maxime.
- rondelul -- A ap\rut `n literatura medieval\ francez\ [i desemneaz\, la origine, un cântec [i un dans. ~n accep]ia lui modern\, rondelul este o poezie cu form\ fix\, având numai dou\ rime [i un refren, care deschide poezia [i `n care este reluat, par]ial [i inetgral, la mijlocul [i la sfâr[itul ei.
- gazelul -- desemneaz\ o poezie lric\ erotic\. Originar din literatura indian\, persan\, arab\, preluat de poe]ii europeni, gazelul este format dintr-un num\r variabil de distihuri, fiecare al doilea vers având aceea[i rim\ cu cele dou\ versuri ale distihului ini]ial.
# popular
- doina -- specie a liricii populare [i a folclorului muzical românesc, care exprim\ un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revolt\ etc.
- cântecul -- specie liric\ semifolcloric\, având un caracter nostalgic, erotic, sau care celebreaz\ haiducia.
- bocetul -- Lamenta]ie improvizat\, de obicei, versificat\, cântat\ pe o anumit\ melodie, `n cadrul obiceiurilor legate de `nmormântare.

2. Genul EPIC cuprinde acele opere literare `n care ideile [i sentimentele autorului nu sunt transmise direct, ca `n cazul genului liric, ci indirect, prin intermediul ac]iunii [i al personajelor. Genului epic `i corespunde, ca mod de expunere, nara]iunea. De aceea, `ntr-o oper\ epic\ exist\ trei elemente defibitorii: ac]iunea (`ntâmpl\rile prezentate, frecvent, `n ordinea desf\[ur\rii lor), personajele [i autorul.
# cult
-  schi]a -- Specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu ac]iune limitat\ la un singur episod caracteristic din via]a unuia sau a mai multor personaje.
- nuvela -- Oper\ epic\ `n proz\, care are o ac]iune complex\ ce cuprinde o `nl\n]uire de fapte, la care particip\ mai multe personaje, surprinse `n evolu]ie [i prezentate `n mediul lor de via]\. Ca dimensiune, se situeaz\ `ntre schi]\ [i roman. Nuvela poate fi romantic\, naturalist\, realist\, psihologic\, umoristic\, istoric\.
- romanul -- Specie a genului epic, `n proz\, cu ac]iune mai complicat\ [i de mai mare `ntindere decât a celorlalte specii epice `n proz\, desf\[urat\ pe mai multe planuri , cu personaje numeroase, bine conturizate.
- fabula -- Povestire scurt\, `n versuri sau `n proz\, `n care scriitorul critic\ anumite tr\s\turi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul personajelor - animale, plante, obiecte - [i care are valoare educativ\. Fabula este construit\ pe baza alegoriei, dezv\luit\ prin moral\ (partea final\), uneori, cu valoare de sentin]\ a fabulei.

1 - balada -- A fost cultivat\ de literatura medieval\ francez\. Are subiecte diverse, valorific\ eroicul, fantasticul, legendarul, care a fost adesea valorificat\ `n literatura cult\. Are o form\ fix\ (trei strofe a câte opt versuri [i un catren final.
- poemul eroic -- Specie a genului epic, `n versuri, de propor]ii mai mari decât balada, dar mai mici decât epopeea. Poemul eroic evoc\ fapte istorice sau legendare, din trecutul unui popor, punând `n centrul aten]iei figura unui erou excep]ional, `n `mprejur\ri excep]ionale, care se deta[eaz\ dintre alte personaje cu `nsu[iri deosebite, pe care acesta le domin\.
- epopeea -- Crea]ie epic\ `n versuri, de `ntindere mai mare decât poemul, `n care se povestesc fapte eroice, legendare, de mare `nsemn\tate pentru  via]a unui popor [i la care particip\, pe lâng\ eroii numero[i, [i for]e supranaturale. Epopeea poate fi istoric\, eroic\, eroi-comic\, filozofico-religioas\.
- basmul -- Specie `n proz\ a epicii (populare), a c\rei nara]iune [i ale c\rei personaje, fabuloase, transfigureaz\ realit\]i ale naturii [i ale vie]ii sociale
- legenda -- Specie a genului epic (popular), `n versuri sau proz\, prin care se explic\, apelându-se, de obicei, la fantastic, geneza unui lucru (fiin]e, fenomen,) al unui eveniment istoric ori se evoc\ ispr\vi neobi[nuite ale unor eroi atesta]i sau nu de c\tre documente.

# popular
- basmul (povestea) -- ***
- legenda -- ***
- balada -- ***
- snoava -- Scurt\ povestire folcloric\ cu con]inut anecdotic, inspirat\ din via]a de toate zilele, având o larg\ circula]ie oral\.

3. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare `ncare con]inutul de idei, sensul operei sunt eviden]iate prin jocul unor actori, care `ntruchipeaz\ personajele pe o scen\, `n fa]a s[pectatorilor. ~ntre spectatori [i scriitor (dramaturgul) apare o conven]ie, spectatorul admi]ând ideea c\ pe scen\ apar adev\ra]ii eroi. Principalul mod de expunere `ntr-o oper\ dramatic\ este dialogul ([i monologul). Opera dramatic\ nu este scris\ pentru a fi citit\, ci pentru a fi reprezentat\ pe scen\.

# cult
- comedia -- Este specia genului dramatic, `n proz\ sau `n versuri, care evoc\ personaje, `ntâmpl\ri, moravuri sociale, care sunt caracterizate `ntr-un mod ce stârne[te râsul, având un sfâr[it vesel (happy end) [i, deseori, un rol moralizator.
- drama -- Specie a genului dramatic, `n versuri sau `n proz\, cu con]inut [i deznod\mânt grav. Fiindc\ `mbin\ episoadele vesele cu cele triste, drama exprim\ mai aproape de adev\r complexitatea vie]ii reale. Tinzând s\ exprime aceast\ complexitate, este mai pu]in supus\ conven]iilor decât tragedia, [i de aici, diversitatea formelor [i dificultatea de a o defini. Con]ine tipuri diferite de personaje, sentimente, tonalit\]i, iar partea component\ esen]ial\ o constituie conflictul.
 -tragedia -- Specie a genului dramatic, `n versuri sau proz\, cu subiect grav, patetic, cu personaje puternice, aflatde `ntr-un conflict violent, ireconciliabil, cu deznod\mânt nefericit, `nfior\tor.
# popular
- Irozii
- ora]ia de nunt\

No]iuni de versifica]ie
Versifica]ia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o [tiin]\. Ea studiaz\ cantitatea sau durata vocalelor [i a silabelor, `n diferite p\r]i constructive ale cuvântului (`n limite care utilizeaz\ o metric\ calitativ\. ~n general, `ns\, prin versifica]ie se `n]elege ansamblul de tehnici pe care `l presupune scrierea versurilor [i rima. Versifica]ia, spre deosebire de proz\, `ncânt\ pe cititor. Deci, prin prozodie sau versifica]ie, se `n]elege ansamblul de reguli, pe care, `n timp, poe]ii le-au statuat `n scrierea poeziilor.
1. VERSUL - este un rând dintr-o poezie, `n care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rim\ [i m\sur\. Acesta este versul clasic. ~n afar\ de acest gen de vers, mai exist\:
a) Versul liber - care este un rând dintr-o poezie, `n care regulile enun]ate mai sus sunt aplicate dup\ cum dore[te poetul, ne]inând cont de unele dintre acestea;
b) Versul alb este versul f\r\ rim\.

2. STROFA - apare `n versifica]ia modern\ [i nume[te o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spa]iu alb. Num\rul versurilor dintr-o strof\ difer\, `ncepând cu strofe formate dintr-un singur vers [i ajungând pân\ la o strof\ cu 12 versuri.
Dup\ num\rul de versuri din care sunt alc\tuite strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (sou\ versuri), ter]et (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextin\ ([ase versuri), septet ([apte versuri), octav\ (opt versuri), non\ (nou\ versuri), decim\ (zece versuri). Stan]a este tot o strof\ `n care versurile sunt legate prin `n]eles [i printr-o anumit\ rim\. Specific\ Rena[terii italiene, o stan]\ poate avea un num\r de versuri variind `ntre trei [i dou\zeci.

3. M|SURA - este num\rul silabelor dintr-un vers. M\sura poate fi de la patru silabe, pân\ la 15-16 silabe, [i chiar mai multe. M\sura [i ritmul sunt atribute importante ale versifica]iei. De regul\, `ntr-o poezie, versurile au aceea[i m\sur\. Exist\, totu[i, [i versuri cu o m\sur\diferit\, mai ales `n fabule.

4. RIMA - const\ `n a face s\ coincid\ silabele de la sfâr[itul a dou\ sau mai mulote versuri. Aceast\ potrivire `ncepe cu ultima vocal\ accentuat\.Când rima este imperfect\, ea poart\ numele de asonan]\. ~n aceast\ situa]ie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor [i, aproximativ, consoanele. Considerat\, `n literatur\ cult\, drept o licen]\ poetic\, `n poezia popular\, asonan]a este foarte des `ntâlnit\.
Dup\ felul cum rimeaz\ versurile, exist\ mai multe tipuri de rim\:
- Monorima -- const\ `ntr-o rim\ ce apare succesiv la mai multe versuri [i este specific\ poeziei populare.
- ~mperecheat\ sau succesiv\ -- apare atunci când versurile rimeaz\ dou\ câte dou\ - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea [.a.m.d.
- ~ncruci[at\ sau alternativ\ -- apare atunci când primul vers al unui catren rimeaz\ cu al treilea, iar al doilea rimeaz\ cu al patrulea.
- ~mbr\]i[at\ -- rimeaz\ primul vers cu al patrulea[i al doilea cu al treilea. Este un tip de rim\ mai rar folosit de poe]i.
- Variat\ sau amestecat\ -- apare, deseori, `n fabule, unde poe]ii recurg la `mbinarea diverselor tipuri de rim\, nerespectându-se o anumit\ ordine a acestora.
Pentru mul]i, rima este sinonim\ cu poezia, fiindc\ rima, combinat\ cu ritmul, este cea care d\ muzicalitate oeziei. Rima este cea care grupeaz\ versurile `n strofe, indicând [i sfâr[itul versurilor. De cele mai multe ori, cuvântul-rim\ este [i cel mai important din versul repsectiv.
Dup\ silaba accentuat\ din rim\, aceasta opate fi simpl\ sau complex\. Rima simpl\ poate fi masculin\, atunci când accentul cade pe ultima silab\, sau feminin\, atunci când accentul pic\ pe penultima silab\.

5. RITMUL - mi[care regulat\ [i m\surat\, care se define[te ca fiind succesiunea regulat\ a unor silabe neaccentuate, dar [i a pauzelor dintr-un vers.
Unitatea metric\ este un grup de silabe accentuate [i neaccentuate ( / ) [i ( U ) [i care se repet\ la intervale regulate `ntr-un vers. Cel mai adesea, `n limba româneasc\ se folosesc unit\]ile metrice numite troheu, iamb [i amfibrah, iar ritmul corespunz\tor este trohaic, iambic [i amfibrahic. Formele ritmului sunt binare.
Trohaic - atunci când unitatea metric\ este troheul - / U. Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru c\ este coborâtor [i vioi, dar apare [i `npoezia cult\.
Iambic - atunci când unitatea metric\ este iambul U /. Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui grav\, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte `n care poe]ii dau glas unor sentimente puternice [i tulbur\toare, precum `n elegie sau medita]ie.
Formele ritmului mai pot fi ternare:  dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) [i amfibrahic ( U / U ). Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, `n care a doua silab\, accentuat\, este `ncadrat\ de dou\ silabe neaccentuate.