1

Adolescenţa . Dacă vrem s-o definim strict din punct de vedere ştiinţific,atunci putem să spunem că adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman,care urmează pubertăţii şi precede starea de adult.Este cuprinsă,în general,între 14 şi 18 ani,având multiple aspecte particulare de la individ la individ.Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică pronunţată,explicabilă prin faptul că sistemul neurovegetativ şi cel endocrin ajung în faza lor finală de dezvoltare.
O definiţie rece,seacă,care se doreşte exhaustivă şi care contrastează puternic cu focul care arde în trupurile în plină transformare,în sufletele care iau prima dată contact cu dragostea,cu puterea infinită pe care ţi-o dă inconştienţa şi inocenţa acestei vârste.
Adolescenţa,pentru cei ce n-au ajuns la ea,e ceva îndepărtat,dar care te atrage cu o forţă irezistibilă,pentru că este este viitorul,speranţa,iar pentru cei care au trecut de ea,adolescenţa e acea perioadă fantastică din viaţa unui om,în care totul e posibil,în care stelele îţi stau în palmă,iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine,adolescentul cu sufletul deschis şi mintea limpede.
Fiecare a simţit acel fior de teamă,când şi-a dat seama că în trupul lui,aproape de copil,au apărut semnele schimbării.Pentru mine ca băiat,umbra fină de sub nas,vocea care scăpa de sub control şi mă făcea să vorbesc când ca o soprană,când ca un bas,micii vulcani de pe nas,de pe obraji,care erupeau când mi-era lumea mai dragă,pantalonii care trebuiau lungiţi din ce în ce mai des,toa-te au fost semne că s-a încheiat o etapă din viaţa mea : COPILĂRIA. Şi mă întreb : îmi pare bine sau rău,regret sau mă bucur.
Regret lipsa de griji a copilăriei,dar mă bucur că voi avea un cuvânt de spus,că voi avea responsabilităţi .
Regret ingenuitatea copilăriei,dar ştiu că viaţa nu este roz,că oamenii sunt şi buni şi răi şi că pentru nimeni nu există un clopot de sticlăv sub care să poată trăi ferit de tot răul din lume.
Regret simplitatea şi sinceritatea relaţiilor de prietenie dintre copii,dar mă bucur de profunzimea noilor relaţii care se vor crea.
Regret inconştienţa copilăriei,dar mă bucur că-n această perioadă mă voi descoperi pe mine,cel din adâncuri,că voi încerca să mă cunosc cât mai bine,să aflu ce-mi place la mine şi ce nu,şi să lupt pentru a deveni cineva cu care să mă simt bine şi de care să fiu mulţumit.
Regret lumea fantastică a poveştilor,şi încă nu ştiu dacă să renunţ definitiv la ea sau s-o păstrez bine ascunsă într-un colţişor,şi atunci când voi fi dezamăgit de lumea reală,să mă pot refugia în ea,pentru că sunt la mine acasă.Ca orice lume fantastică,resursele ei sunt inepuizabile,aşa că sper să îmi ajungă toată viaţa.
Dacă e să revenim la definiţia ştiinţifică şi anume la faptul că în această perioadă sistemul endocrin ajunge în faza finală de dezvoltare,atunci putem să traducem : roşeaţa şi căldura în obraji,bubuiturile de tobă ale inimii,care stă să spargă pieptul,furnicăturile din mâini,toate au un singur nume: Iubirea.
Oare este întâmplător ca adolescenţa corespunde perioadei de liceu?
Oare este întâmplător că cele mai frumoase amintiri sunt din această perioadă?
Oare este întâmplător că cele mai trainice prieteni se leagă acum?
Nu poate fi decât un răspuns : Nimic nu e întâmplător.
Este adevărat că epoca informaţională în care trăim,noi adolescenţii de astăzi,îşi pune puternic amprenta asupra noas-tră.
Este adevărat că nu ne place să citim,dar îndemnaţi de părinţi,de profesori,nu aruncăm la coş valorile universale şi în momentul când le descoperim,constatăm că nu suntem singuri în Univers,şi mai ales că tot ceea ce trăim noi au mai trăit şi alţi adolescenţi,că istoria se repetă.
Unul dintre cei mai iubiţi adolescenţi prezentaţi în literatura română,este Ionuţ Jder,din romanul lui Mihail Sadoveanu : “Fraţii Jderi”. “Deşi nu era frumos,că avea nasul cam mare,ca şi tatăl său Jderul cel bătrân,îl plăceau toţi.Chipul său era atrăgător,un băieţandru subţiratic,străin şi orfan,un pui vrednic de părintele său.Muierile au băgat de seamă că-i stângaci.Surprins în schimbările vieţii,era fără linişte,îi plăceau toate zburdălniciunile.  
În romanul “Cişmigiu & Comp.”,de Grigore Băjenaru,e prezentată numai adolescenţa autorului, elev la liceul Gh.Lazăr,şi ne face cunoştinţă cu atmosfera din liceu,cu relaţiile dintre elevi şi profesori,cu frumuseţea acelei perioade interbelice.Este o carte despre,cu şi pentru adolescenţi.
Schackespere cu “Romeo şi Julieta”,a adus cel mai frumos omagiu acestei vârste,surprinzându-i esenţa : iubirea, apropiindu-se de eroi cu dragoste,tandreţe,înţelegere,facând din doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusă până la sacrificiul suprem.