1 VERBUL

-    partea de vorbire flexibila care se conjuga si exprima actiuni sau stari.
-    fiecare actiune ( verb ) are un nume exprimat prin modul infinitiv. Dupa terminatia la infinitiv, verbul se grupeaza in patru conjugari:

-    Conjugarea I: - A : a lucra, a sta, ara.
-    Conjugarea a II a: - EA : a bea, a sedea, a vedea.
-    Conjugarea a III a: - E : a zice, a crede, a spune, a merge
-    Conjugarea a IV a: - I sau I : a iubi, a cobori, a sti, a uri

VERBELE AUXILIARE

-    sunt: a fi, a avea, a vrea
-    instrumente gramaticale care ajuta la formarea modurilor si a timpurilor compuse si a diatezei passive.
-    ATENTIE! Verbul “a fi” se scrie cu doi “i” la:

-    conjunctiv: tu sa fii
-    imperativ: fii
-    gerunziu: fiind

MODUL

-    este forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum vorbitorul considera actiunea.
-    sunt:

-    personale sau predicative cand isi modifica forma dupa persoana si au in propozitie functia sintactica de predicat verbal. Modurile personale sunt: indicativ, imperativ, conjunctiv, conditional-optativ.
-    nepersonale sau nepredicative cand nu isi modifica forma dupa persoana si nu au in propozitie functia de predicat verbal. Modurile nepersonale sunt: infinitiv, participiu, gerunziul si supinul.

MODURILE PERSONALE

-    MODUL INDICATIV arata o actiune sigura, reala si are toate timpurile:
PREZENTUL indica desfasurarea actiunii in momentul vorbirii.
Conjugarea I: eu invat, tu inveti, el/ea invata, noi invatam, voi invatati , ei invata.
Conjugarea a II a: eu par, tu pari, el/ea pare, noi parem, voi pareti, ei par.
Conjugarea a III a: eu merg, tu mergi, el/ea merge, noi mergem, voi mergeti, ei merg.
Conjugarea a IV a: eu dorm, tu dormi, el/ea doarme, noi dormim, voi dormiti, ei dorm.
 

1
TRECUTUL indica desfasurarea actiunii inainte de momentul vorbirii.

-    Imperfectul exprima o actiune trecuta, care se desfasoara in acelasi timp cu o alta actiune trecuta, aratand durata sau repetarea.
Conjugarea I: eu invatam, tu invatai, el/ea invata, noi invatam, voi invatati, ei invatau.
Conjugarea a II a: eu paream, tu pareai, el/ea parea, noi paream, voi pareati, ei pareau.
Conjugarea a III a: eu mergeam, tu mergeai, el/ea mergea, noi mergeam, voi mergeati, ei mergeau
Conjugarea a IV a: eu dormeam, tu dormeai, el/ea dormea, noi dormeam, voi dormeati, ei dormeau.

-    Perfectul compus exprima o actiune trecuta si terminata in momentul vorbirii.
-    Este alcatuit din: forme specifice ale verbului auxiliar “ a avea “ + participial verbului de conjugat.
Conjugarea I: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au invatat  
Conjugarea a II a: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au parut
Conjugarea a III a:  eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au mers
Conjugarea a IV a: eu am/ tu ai/ el/ea a / noi am / voi ati/ ei au dormit

-    Perfectul simplu exprima in limba literara o actiune petrecuta si incheiata in trecut.
-    In limba literara este timpul povestirii la persoana a IIIa . In limba vorbita, este folosit doar in anumite regiuni ale tarii (in OLTENIA mai ales) si exprima o actiune terminata de curand
Conjugarea I: eu invatai, tu invatasi, el/ea invata, noi invataram, voi invatarati, ei invatara.
Conjugarea a II a:  eu parui, tu parusi, el/ea paru, noi paruram, voi parurati, ei parura.
Conjugarea a III a: eu mersei, tu mersesi, el/ea merse, noi merseram, voi merserati, ei mersera.
Conjugarea a IV a: eu dormii, tu dormisi, el/ea dormi, noi dormiram, voi dormirati, ei dormira

-    Mai mult ca perfectul exprima o actiune trecuta si terminata inaintea altei actiuni trecute.
-    Sufixele si desinentele de mai mult ca perfect urmeaza dupa sufixul de perfect simplu.
Conjugarea I: eu invatasem, tu invatasesi, el/ea invatase, noi invataseram, voi invataserati, ei invatasera.
Conjugarea a II a: eu parusem, tu parusesi, el/ea paruse, noi paruseram, voi paruserati, ei parusera
Conjugarea a III a: eu mersesem, tu mersesesi, el/ea mersese, noi merseseram, voi merseserati, ei mersesera
Conjugarea a IV a: eu dormisem, tu dormisesi, el/ea dormise, noi dormiseram, voi dormiserati, ei dormisera
2

VIITORUL indica o actiune care se va desfasura dupa momentul vorbirii. Are forme literare se limba scrisa si de limba vorbita.
 
-    Viitorul pentru limba scrisa este alcatuit din forme specifice ale verbului “ a vrea “ + infinitivul verbului de conjugat.
Conjugarea I: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor invata
Conjugarea a II a: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor parea
Conjugarea a III a: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor merge
Conjugarea a IV a: eu voi/ tu vei/ el/ea va / noi vom/ voi veti/ ei vor dormi

-    Viitorul pentru limba vorbita
-    “ o” invariabil + conjunctivul verbului de conjugat: o sa invat, o sa par, o sa merg, o sa dorm
-    verbul “ a avea “ la indicativ present + conjunctivul verbului de conjugat: am sa invat, am sa par, am sa merg, am sa dorm.
-    Forme ale verbului “a vrea” rezultate din caderea consoanei “v” + infinitivul verbului de conjugat: oi invata, oi parea, oi merge, oi dormi.

-    Viitorul anterior arata o actiune viitoare terminata inaintea altei actiuni viitoare.
-    Este un timp verbal invechit care a fost inlocuit in limba vorbita prin viitorul propriu-zis.
-    Este alcatuit din: verbul auxiliar “a fi“ la viitor + participial verbului de conjugat: voi fi invatat.


MODUL CONJUNCTIV are timpurile:

-    PREZENT  care indica o actiune desfasurata in present sau in viitor.
-    Se formeaza cu ajutorul conjunctiei “sa” + forme ale indicativului present (cu exceptia persoanei a III a) sa invat, sa par, sa merg, sa dorm
-    PERFECT  indica o actiune desfasurata in trecut.
-    Este alcatuit din conjunctia “sa” + verbul auxiliar “a fi“ + participiul verbului de conjugat – sa fi invatat, sa fi parut, sa fi mers, sa fi dormit


1 MODUL CONDITIONAL-OPTATIV are timpurile:

-    PREZENT care indica o actiune desfasurata in momentul vorbirii sau in viitor.
-    Este alcatuit din: forme specifice ale verbului auxiliar “a avea“ + infinitivul verbului de conjugat.
Conjugarea I: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ invata.
Conjugarea a II a: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ parea.
Conjugarea a III a: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ merge.
Conjugarea a IV a: eu as/ tu ai/ el/ea ar / noi am/ voi ati/ ei ar/ dormi


3
-    PERFECT  care indica o actiune desfasurata in trecut.
-    Este alcatuit din: verbul auxiliar “a fi” la conditional-optativ, present + participiul verbului de conjugat – as fi invatat, as fi parut, as fi mers, as fi dormit

MODUL IMPERATIV are forma afirmstiva si negativa si numai la persoana a II a. Exprima: ordinul, indemnul. – Invata! Pari! Mergi! Dormi!


MODURILE NEPERSONALE

-    Infinitivul exprima numele actiunii, al starii. Are doua forme:
-    O forma scurta care apare: - singura: cu prepozitia a: A citi e o placere; fara prepozitia a: Pot scrie. – inclusa in structura modului: - indicativ, viitor: Voi citi. – conditional, prezent: As citi. – imperativ, forma negativa: Nu citi!
-    Infinitivul are doua timpuri: - prezent: a citi, - perfect: a fi citit
-    O forma lunga, obtiunta cu sufixul “-re”. Aceasta forma apare cu valoare verbala doar in formele inverse ale conditionalului-optativ ( inchinare-as ), singura fiind substantivizata ( Interpretarea operei este diversa )

-    Gerunziul exprima actiuni in desfasurare. Se formeaza cu sufixele –and (vazand) si –ind(citind). Forma negativata se obtine cu prefixul “ne- “

-    Participiul exprima actiuni terminate si suferite de o fiinta sau de un lucru. Se termina in s sau t Ajuta la formarea modului:
-    Indicativ, perfect compus: am citit
-    Indicativ, viitor anterior: voi fi citit
-    Conjunctiv, perfect: a fi citit
-    Conditional-optativ, perfect: as fi citit
-    Infinitiv, perfect – a fi citit
-    Supin – de citit

-    Supinul denumeste actiunea, starea, ca si infinitivul. Este alcatuit din prepozitiile de, dupa, la, pentru + participiul verbului de conjugat. Forma negativa se obtine cu ajutorul prefixului ne-, adaugat participiului.

Functii sintactice ale verbelor la moduri nepersonale:
-    Subiect: A citi este o placere.
-    Nume predicativ: Cartea este de citit.
-    Complement direct: Am de citit
-    Complement indirect: Vorbeam despre a citi un nou roman.
-    Complement circumstantial de timp: A plecat inainte de a veni tu.
-    Complement circumstantial de mod: Vine alergand.
-    Complement circumstantial de cauza: Cazand, si-a rupt piciorul.
-    Complement circumstantial de scop: Invata pentru a lua examenul.
-    Atribut verbal: Casa de construit este frumoasa.
4
DIATEZELE

-    indica relatia dintre actiune, subiectul gramatical si obiectul pe care o suporta. Verbul are trei diateze: activa, pasiva si reflexiva
-    Diateza activa arata ca subiectul gramatical este autorul actiunii verbului pe care o exercita asupra unui obiect. Verbul la diateza pasiva nu are o marca specifica:
-    Exemplu: Copilul citeste o carte. El mananca un mar.

-    Diateza pasiva arata ca subiectul gramatical este subiectul care suporta actiunea facuta de autorul ei.
-    Verbele la diateza pasiva sunt construite cu verbul auxiliar  “a fi” + participial verbului de conjugat: Este laudat.
-    Verbul auxiliar “a fi” se conjuga la toate modurile si timpurile. Participiul isi schimba forma dupa genul si numarul subiectului gramatical.
-    Cuvantul care denumeste autorul actiunii verbului la diateza pasiva are in propozitie functia sintactica de complement de agent: Cartea este citita de catre copil
-    Complementul de agent mai poate determina:
-    un adjectiv provenit din verb la participiu: Casa construita de tata este frumoasa.
-    Un verb la modul supin: Maria are calitati usor de constatat de catre colegi.
-    Complementul de agent se exprima prin:
-    substantiv: Elevul este laudat de catre profesor.
-    pronume: Apartamentul bunicilor este ingrijit de catre ai mei.
-    numeral cu valoare adjectivala: George a fost felicitat de catre cei doi.
-    ATENTIE! A nu se confunda diateza pasiva ( predicat verbal ) cu predicat nominal ( a fi + participiu cu valoare adjectivala )
-    Exemplu: Zapada era batuta de multimea pasilor. ( P.V. ), In cazurile acestea se analizeaza verbul de dupa auxiliar ; Armele erau ruginite (P.N.)

-    Diateza reflexiva arata ca subiectul gramatical este autorul unei actiuni la care participa intens.
-    Verbele la diateza pasiva sunt insotite obligatoriu de un pronume reflexiv in cazul acuzativ( el se gandeste la o scena de lupta ) sau dativ ( el isi inchipuie o scena de lupta )
-    Pronumele reflexiv intra in structura verbului si nu se analizeaza separat.
-    Tabelul cu pronume reflexive:
caz    Forme accentuate    Forme neaccentuate
Acuzativ    ( pe ) sine     se, s-
Dativ    sie, siesi    isi, si


VERBELE PERSONALE SI VERBELE IMPERSONALE
-    Verbele personale sunt verbele a caror actiune este facuta de o persoana. Exemplu: Dan a scris tema.
-    Aceste verbe au toate cele trei personae.
5
-    Verbele impersonale sunt verbele a caror actiune nu este facuta de o persoana.
-    Verbele impersonale:
-    nu au subiect gramatical: cand exprima fenomene ale naturii: fulgera, tuna, etc.; cand referirea la persoana se face printr-un complement indirect. Ex:  Ii arde de joaca.
-    au subiect gramatical, exprimat printr-un substantiv care nu denumeste o persoana. Ex: Este o toamna tarzie.
-    Verbul copulativ “a fi” poate fi si impersonal. Ex: Este rau sa nu inveti singur.
-    Verbele impersonale pot fi la diateza activa(geruieste), reflexiva( se sta comod in fotoliu), pasiva (ti-a fost dat a suferi)
-    Unele verbe personale pot deveni impersonale. Ex: Am ajuns la scoala (verb personal). Mi-a ajuns efortul(verb impersonal)
-    Verbele impersonale au numai forme de persoana a III a, numindu-se din aceasta cauza verbe unipersonale

Expresii verbale unipersonale prin forma si unipersonale prin continut
-    Expresiile verbale unipersonale prin forma si unipersonale prin continut sunt formate din verbul “ a fi” si un adverb: e bine, e lesne, e asa(asa-I), e greu, e sigur, e posibil, e imposibil etc.
-    Propozitiile cu predicate nominale exprimate prin expresii verbale unipersonale au in cadrul lor subiectul exprimat, de obicei, printr-un verb la infinitiv sau la supin: E lesne a trece raul; E lesne de trecut raul.