1  


     Reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare Ion Creanga este cel mai cunoscut si mai indragit povestitor al nostru. El a creat povesti, basme nemuritoare pecum”Ivan Turbinca”,”Soacra cu trei nurori” , ”Capra cu trei iezi”,”Povestea lui Harap-alb” si multe altele.
    Jocurile cpilaresti pe care tatal le aproba cu intelepciune si umor, sunt inlocuite cu timpul cu adevarate aventuri care il pun pe Nica in conflict cu adultii atragand dupa sine pedepse, amenintari sau numai spaime. Astfel mersul cu uratul, cu o recuzita improvizata si cu o recuzita nepotrivita, smantanitul oalelor cu lapte, vizitele repetate la mos Chiortec ciubotal, trebusoara cu canepa dupa furatul cireselor, luarea prepelitei din cuibul ei, scaldatul, sunt intamplari terminate, tot atate esecuri fiindca sunt evenimente de cunoastere, Nica trebuie sa invete din toate cate ceva. Astfel piul de om in devenire afla ca oamenii pot fi buni, harnici, generosi si intreprinzatori ca mama sa, hatri ca mos Chiortec si ca mosneagul din targ care vroia sa apere pupaza, ori sunt lacomi, zgarciti, cicalitori ca matusa Marioara cu Mos Vasile, popa Oslobanul sa matusa Mariuca. Asa cum am mai spus prepelitele acesta nu sunt nemaipomenite dar in acest proces de descoperie a lumii orice eveniment  capata semnificatii majore.   
    Umorul vine si el sa intareasca lumea amintirilor. Observam fel de pozne stilistice de la cuvantul calambur pana la frze care, desfasurandu-se normal pana la un punct, se intoarce pe neasteptate contra sensului firesc, construita fiind cu siretenie sintactica: “…somn nu cerem de mancare, daca ma sculam, nu mai asteptam sa-mi deie altii…cand ma lua cineva cu raul putina treaba facea cu mine, cand ma lua cu binisorul nici atat”
    Parasirea satului inseamna desprinderea de universal humulestenilor, de tarmul miraculous al copilariei si instrainarea, hotarat cine stie pentru cata vreme. In momentul in care adolescentul constientizeaza ca va trebui sa plece sis a lase tot ce era drag, sufletul sau vibreaza profound pe toate corzile grave. Legatura eroului cu satul natal sintetizeaza toate elementele acestui edeu al copilariei de care Nica nu vrea sa se desparta: “Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, tata si mama, fratii si surorile si baietii satului, tovarasii din copilarie, dumbravile si luncile umbroase, prundul cu stioanele, taranii cu holdele, campul cu florile si mandrele dealuri, sezatorilr, clacile, horele, si toate petrecerile din sat”. Memoria involuntara aduce in prim plan amintirile despre scoala  din Humulesti ridicata prin grija parintelui Ioan, om vrednic si cu bunatate la care s-a adunat o multime de fete si baieti printr care si Nica, “baiet prizarit, rusinos si fricos de umbra sa”, ca orice copil. El nu intelege rostul invataturii: prinde muste cu ceaslovul, fuge de la scoala de frica lui sfantul Nicolae. Numai staruinta mamei si a bunicului David, Nica pleaca sa urmeze scoala lui Alecu din Brosteni. Plecarea inseamna ruptura de sat si de parinti.