1 Iubire, bibelou de porţelan

    Iubirea inseamna incredere, daruire, dar totodata si cea mai mare durere care-ti poate fi provocata in interior. La intrebarea „iubesti?”, sunt atat de putini care pot raspunde sincer, incat nu cred ca ar incapea nici macar intr-un saculet. Pentru ca multi se tem sa nu sufere, putini stiu sa iubeasca cu adevarat. Dureros este faptul ca lumea refuza sa mai creada in iubire adevarata in zilele noastre si este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat, toti avem nevoie de dragoste, toti simtim nevoia sa iubim, sa credem in culorile curcubeului, in lumina orbitoare a soarelui si in vrajile noptii. Tine minte caci atunci cand te vei  indragosti cu adevarat, iti va cadea drag un suflet si nu o simpla imagine. Vei indragi cu o neiertatoare blandete caldura ochilor sai si parfumul ce-i strabate pielea. Si, desi poti face compromisuri in dragoste, poti castiga o lupta pe care o porti cu tine insuti, la un moment dat te vei trezi inconjurat de dezamagire, poate si regret, iar lacrimi reci de tristete nu se vor teme sa strabata necontenit contururile fine ale  fetei tale. Dragostea poate  fi imaginata ca o harazire Dumnezeiasca menita sa imblanzeasca trupurile lipsite de vlaga ale oamenilor, ea a devenit nelipsita, precum aerul pe care-l respiram in fiecare secunda a vietii noastre. Uneori o simpla joaca poate deveni o iubire fara granite. In viata conteaza fiecare clipa de iubire, fie ea si lipsita de importanta, trebuie sa oferi tot ce ai mai bun din tine chiar daca nu intotdeauna este adevarata zicala:”da astazi tot si maine vei primi inzecit”. Nu toti au puterea de a vedea dincolo de stratul de ceara care protejeaza inima de fericire si durere, nu toti stiu sa caute in Univers frumusetea divina, de aceea cararea pavata cu petale de flori a labirintului iubirii se inchide de fiecare data, in loc sa se inalte in vazduhul liber. Sa iubesti patimas inseamna sa simti un roi de fluturi albi si roz in interior de fiecare data cand telefonul suna, sa-ti sclipeasca ochii de bucurie atunci cand vantul iti alinta parul sau ploaia isi sparge stropii gigantici in palmele tale, iubirea este intr-adevar un bibelou de portelan, atat de valoroasa cand se hraneste cu suflete inocente, dar atat de frageda, incat o poti pierde in orice secunda fara sa stii apoi ca a existat vreodata. Dragostea simbolizeaza infinitul soare ce-si scalda razele in uriasele valuri ale oceanelor. Nu pot sa cred ca nu exista in fiecare inima o frantura de iubire, fie ea si nedescoperita inca sau uitata datorita trecerii anilor,  niciodata povestile de dragoste nu sunt aceleasi, chiar daca aparent oamenii rai tind sa creada ca romantismul repreznta un sentiment siropos ce se repeta de fiecare data. Dar ei nu stiu de fapt cat de greu este sa-ti gasesti jumatatea  intr-o lume atat de agitata si grabita, ce inseamna sa ai un moment de liniste in care sa cugeti profund, sa te gandesti la cel mai dulce lucru pe care il pastrezi in suflet, imaginea persoanei iubite ce nu-ti paraseste niciodata mintea, indiferent ce s-ar intampla…dragostea este ca o floare, daca nu este udata la timp se ofileste imediat, un suflet ce se teme de moarte nu va invata niciodata sa traiasca, dragostea nu este numai pentru cei puternici si cei norocosi, traim iubind, indiferent daca afara ninge sau este senin. Daca ar invata toti dansul dragostei, lumea ar fi lipsita de griji si toti oamenii ar fi fericiti. Inseamna mult sa te hranesti in fiecare secunda si cu toate astea sa traiesti mereu cu senzatia de foame. Pentru o viata secreta, care nu inseamna decat o mica evadare dintr-o lume trista inseamna enorm sa stii sa zambesti cand sufletul tau nu mai gaseste lacrimi sa verse, sa ai puterea de a continua sa speri intr-o iubire utopica, chiar daca aceasta evident nu poate ramane decat un vis. Dar cu toate astea este amuzant cum unele vise devin realitate. Daca intr-adevar iubirea este un bibelou de portelan, imi voi aminti peste doua veacuri sa il scot putin din cutia fermecata a amintirilor si sa-l sterg de praful magic al timpului, chiar daca niciodata nu va mai straluci ca la inceput…

1 Iubire, bibelou de porţelan

    Iubirea inseamna incredere, daruire, dar totodata si cea mai mare durere care-ti poate fi provocata in interior. La intrebarea „iubesti?”, sunt atat de putini care pot raspunde sincer, incat nu cred ca ar incapea nici macar intr-un saculet. Pentru ca multi se tem sa nu sufere, putini stiu sa iubeasca cu adevarat. Dureros este faptul ca lumea refuza sa mai creada in iubire adevarata in zilele noastre si este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat, toti avem nevoie de dragoste, toti simtim nevoia sa iubim, sa credem in culorile curcubeului, in lumina orbitoare a soarelui si in vrajile noptii. Tine minte caci atunci cand te vei  indragosti cu adevarat, iti va cadea drag un suflet si nu o simpla imagine. Vei indragi cu o neiertatoare blandete caldura ochilor sai si parfumul ce-i strabate pielea. Si, desi poti face compromisuri in dragoste, poti castiga o lupta pe care o porti cu tine insuti, la un moment dat te vei trezi inconjurat de dezamagire, poate si regret, iar lacrimi reci de tristete nu se vor teme sa strabata necontenit contururile fine ale  fetei tale. Dragostea poate  fi imaginata ca o harazire Dumnezeiasca menita sa imblanzeasca trupurile lipsite de vlaga ale oamenilor, ea a devenit nelipsita, precum aerul pe care-l respiram in fiecare secunda a vietii noastre. Uneori o simpla joaca poate deveni o iubire fara granite. In viata conteaza fiecare clipa de iubire, fie ea si lipsita de importanta, trebuie sa oferi tot ce ai mai bun din tine chiar daca nu intotdeauna este adevarata zicala:”da astazi tot si maine vei primi inzecit”. Nu toti au puterea de a vedea dincolo de stratul de ceara care protejeaza inima de fericire si durere, nu toti stiu sa caute in Univers frumusetea divina, de aceea cararea pavata cu petale de flori a labirintului iubirii se inchide de fiecare data, in loc sa se inalte in vazduhul liber. Sa iubesti patimas inseamna sa simti un roi de fluturi albi si roz in interior de fiecare data cand telefonul suna, sa-ti sclipeasca ochii de bucurie atunci cand vantul iti alinta parul sau ploaia isi sparge stropii gigantici in palmele tale, iubirea este intr-adevar un bibelou de portelan, atat de valoroasa cand se hraneste cu suflete inocente, dar atat de frageda, incat o poti pierde in orice secunda fara sa stii apoi ca a existat vreodata. Dragostea simbolizeaza infinitul soare ce-si scalda razele in uriasele valuri ale oceanelor. Nu pot sa cred ca nu exista in fiecare inima o frantura de iubire, fie ea si nedescoperita inca sau uitata datorita trecerii anilor,  niciodata povestile de dragoste nu sunt aceleasi, chiar daca aparent oamenii rai tind sa creada ca romantismul repreznta un sentiment siropos ce se repeta de fiecare data. Dar ei nu stiu de fapt cat de greu este sa-ti gasesti jumatatea  intr-o lume atat de agitata si grabita, ce inseamna sa ai un moment de liniste in care sa cugeti profund, sa te gandesti la cel mai dulce lucru pe care il pastrezi in suflet, imaginea persoanei iubite ce nu-ti paraseste niciodata mintea, indiferent ce s-ar intampla…dragostea este ca o floare, daca nu este udata la timp se ofileste imediat, un suflet ce se teme de moarte nu va invata niciodata sa traiasca, dragostea nu este numai pentru cei puternici si cei norocosi, traim iubind, indiferent daca afara ninge sau este senin. Daca ar invata toti dansul dragostei, lumea ar fi lipsita de griji si toti oamenii ar fi fericiti. Inseamna mult sa te hranesti in fiecare secunda si cu toate astea sa traiesti mereu cu senzatia de foame. Pentru o viata secreta, care nu inseamna decat o mica evadare dintr-o lume trista inseamna enorm sa stii sa zambesti cand sufletul tau nu mai gaseste lacrimi sa verse, sa ai puterea de a continua sa speri intr-o iubire utopica, chiar daca aceasta evident nu poate ramane decat un vis. Dar cu toate astea este amuzant cum unele vise devin realitate. Daca intr-adevar iubirea este un bibelou de portelan, imi voi aminti peste doua veacuri sa il scot putin din cutia fermecata a amintirilor si sa-l sterg de praful magic al timpului, chiar daca niciodata nu va mai straluci ca la inceput…