1








































Ion Creanga
(1837-1890)


1837 Ion Creangă se naşte pe 1 martie în Humuleşti. Alţii consideră ziua de 10 iunie data de naştere a scriitorului. Această ezitare se datorează lipsei unui document care să ateste ziua de naştere a lui Creangă. El îşi petrece copilăria în satul natal, ceea ce va inspira Amintirile din copilărie, capodopera sa.

1847 Începe şcoala în satul natal.

1849 Creangă urmează şcoala din Broşteni.

1853 Sub numele Ion Ştefănescu, studiază în Tîrgu Neamţ.

1860 În toamnă, Ion Creangă îşi începe studiile la Facultatea de Teologie din Iaşi.

1864 Devine profesor la o şcoală primară din Iaşi.

1872 Creangă părăseşte învăţământul.

1874 Devine profesor din nou, de data asta în Păcurari.

1875 Ion Creangă îl întâlneşte pe Mihai Eminescu.

1876 Creangă începe publicarea poveştilor în "Convorbiri literare".

1879 Creangă este menţionat în lucrarea lui Angelo de Gubernatis Dizionario biografico degli scrittori contemporanei (Dictionar bibliografic de scriitori contemporani).

1881 Începe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilărie.

1883 Creangă se îmbolnăveşte.

1884 Sănătatea sa se deteriorează mai mult.

1888 Partea a patra din Amintiri din copilărie apare în "Convorbiri literare"

1889 În data de 31 decembrie, Ion Creangă se stinge din viaţă în acelaşi an cu Mihai Eminescu.
ION CREANGĂ - Opere publicate


1875 Soacra cu trei nurori

Punguţa cu doi bani

Capra cu trei iezi

1876 Dănilă Prepeleac

Povestea porcului

1877 Povestea lui Stan-Păţitul

Povestea lui Harap Alb

Fata babei şi fata moşneagului

1878 Ivan Turbincă

Povestea unui om leneş

1879 Amintiri din copilărie

Popa Duhu

1883 Moş Ion Roată

Ioan Roată şi Cuza Vodă

Poveste

Moş Nichifor Coţcariul
ION CREANGĂ - Fragmente


•••»Povestea lui Harap-Alb

"Amu cică era odată într-o ţară un craiu, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-Împărat; Şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecuse la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avuse prilej a se întâlni amundoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăia istuilalt la altă margine.

Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi să încep a depăna firul poveştii.


1 Amu cică împăratul acela, aproape de bătrâneţe, căzând la zăcare, a scris carte frăţine-său craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoţi, ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii înaintea sa si le zice:

'Iaca ce-mi scrie frate-meu si moşul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împărăţi peste o ţară aşa de mare şi bogată ca aceea, are voie din partea mea să se ducă ca să împlinească voinţa cea mai de pe urmă a moşului vostru.'

Atunci feciorul cel mai mare ie îndrăzneală şi zice:

'Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste pentru că sunt cel mai mare dintre fraţi; de-aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primineală, arme şi cal de călărie, ca să şi pornesc, fără zăbavă."

•••»Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb, Albatros, Bucureşti, 1983
"Sunt nascut la 1 martie 1837 în satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti români: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului..."
Data înscrisa de mâna lui Creanga în Fragment de biografie si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.
În casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, în familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare în1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pâna în 1919.
1846-1853    Istet si neastâmparat, cum se autodescrie mai apoi în Amintiri din copilarie, Nica urmeaza scoala de pe lânga biserica, avându-l dascal pe "badita Vasile" (Vasile a Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era într-o chilie facuta de sateni, la îndemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica.
Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda îl da în primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta îl duce, împreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la Brosteni, unde învata cu un profesor, N. Nanu, pâna la episodul hazliu cu râia si caprele Irinucai.
1853-1854    E înscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). În scriptele scolii, Nica e înscris: Stefanescu Ion.
1854, toamna    Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind înscris la "fabrica de popi": Scoala catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta).
Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata.
1855-1858    Desfiintându-se Scoala din Falticeni (caricaturizata copios în Amintiri...), Creanga pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" si "eminent". Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior.
1859    Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti (mormântul se afla la Prigoreni, lânga Tg. Frumos, localitate legata de Neculce).
Când se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu voia sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si Mos Ion Roata si Cuza Voda.
Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica "Sfânta Treime".
1864-1865    În acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi (director si profesor Titu Maiorescu, mai mic decât C.). Maiorescu îl apreciaza si-l pune învatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e însurat, are si-un baiat, Constantin (nascut la 19 dec. 1860).
Acum îi moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala va suferi si Ionica).
1859-1872    Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl parasise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorteze), trasese cu pusca în ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon în casa aflata si azi în curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia în 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotarâre reparatorie: Creanga a fost reprimit în rândul clerului, ca diacon.
1864-1889    Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din învatamânt între 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase în colaborare cu alti institutori.
1873    Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are câstig de cauza, în procesul cu Ileana, primind copilul în îngrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta potrivita. O gaseste în mahalaua Ticau si se muta în bojdeuca (asa îi spunea povestitorul) de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim.
1875    Moment decisiv în viata humulasteanului stabilit în Ticau: îl cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a învatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crâsma cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri iesene.
E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii române. Eminescu îl determina sa scrie si-l introduce în cenaclul Junimii. Citeste Soacra cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 în Convorbiri literare). Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Ticau, gustând cu placere sarmalele facute de Tinca. Era în anii 1876-1877, înaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti.
1875-1883    Sub imboldul poetului, care-i citea si îndrepta manuscrisele, sunt compuse în bojdeuca genialele sale scrieri literare, care încânta toate generatiile de cititori români (ba si straini, prin traduceri).
Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca în 1883 amândoi sa se îmbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica în Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Poveste unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci pâni. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar în alte publicatii.
1883-1889    Exact în aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie îi aduc o suferinta de sase ani. Când afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, îl apuca disperarea. Cade chiar în clasa, înaintea scolarilor, stând mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic Moldova.
1889, 15 iunie    Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins "fratele Mihai". Plânge ca un copil si murmura tremurând de suspine: Badie Mihai!
Dupa câteva saptamâni, afla ca - la începutul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec.
1889, 31 dec    Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Înveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mâncând pofticios gogosi cu dulceata. Împreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau câte un coniac, amicul îl conduce pâna aproape de bojdeuca. Îsi ureaza "La multi ani". Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. În noaptea bucuriilor, el îsi da duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea strâmte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe 2 ianuarie 1890.

"Sunt nascut la 1 martie 1837 în satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti români: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului..."
Data înscrisa de mâna lui Creanga în Fragment de biografie si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.
În casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii Neamt, în familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare în1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pâna în 1919.
Casa memoriala "Ion Creanga"
Trecand podul peste "Ozana cea limpede si frumos curgatoare", ajungem la Humulesti, localitate cunoscuta din "Amintiri din copilarie " a lui Ion Creanga, in prezent cartier al orasului Targu Neamt. Marele povestitor a scris despre satul Humulesti, in care s-a nascut, ca este un "... sat mare si vesel, impartit in trei parti, care se tin toate de una: Vatra Satului, Delenii si Bejenii ...; sat vechiu razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre ..."
Harnicia locuitorilor este evocata si de Mihai Sadoveanu: "Humulestenii ... se indeletniceau cu carausia si cu prelucrarea lanii, din care teseau siac si sumane; despicau si sindrila in padurile de brad. Cu lemnul si cu postavul faceau negot, erau oameni destoinici si harnici, cum ii vedem si astazi".
Casele din Humulesti sunt mari si frumoase, iar in centru, la intersectia drumurilor, sunt biserica si scoala, in fata careia este statuia lui "Ion Creanga", casa unde s-a nascut si a copilarit Nica al lui Stefan a Petrei, construita probabil in anul 1830 de catre Petre Ciubotariu, bunicul de pe tata al scriitorului. Acesta a dat-o fiului sau Stefan in 1835, cand s-a casatorit cu Smaranda Creanga, din Pipirig. Casa a ramas mostenire din generatie in generatie pana in 1965, cand Zahei Grigoriu, unul dintre urmasii povestitorului, a cedat-o cu scopul amenajarii muzeului.
Casa este un tipic monument de arhitectura populara, construita din barne groase lutuite, are o prispa ingusta de lut si un acoperis larg de dranita. Interiorul este compus din doua incaperi: tinda, in care era odinioara gura cuptorului, si o odaie mare, dar joasa, cu trei ferestruici pe latura de rasarit si de miazazi, cu cuptorul "...pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca ..." si "...stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei" ori cu "prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel".
Interiorul mai cuprinde laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de tors, vartelnita, masa la care a invatat Ionica buchiile cartii.
Pe masa sunt un bust al lui Ion Creanga si ceaslovul amintit in memoriile sale. In tinda casei este amenajata o expozitie cu operele marelui scriitor, ajuns in panteonul literaturii universale, cu documente de arhiva, scrisori, fotocopii ale manuscriselor si fotografii. In expozitie sunt si 14 lucrari de grafica realizate de plasticianul Eugen Taru, folosite la ilustrarea editiei din 1959 a volumului "Amintiri din copilarie".
Vizitand Muzeul Memorial "Ion Creanga", ne amintim caracterizarea datorata lui Garabet Ibraileanu: " Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovean intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni".