1

                                          Tudor   Arghezi

Tudor Arghezi (1880-1967) , poet , prozator şi gazetar cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată , unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice.

Biografia sciitorului , plină de cotituri , a rămas până astăzi controversată în multe detalii.Nu-şi încheie studiile , începe să lucreze în fabrică , publicând în paralel versuri în reviste.În 1899 se retrage la Mânăstirea Cernica , iar  între 1900 şi 1905 e diacon la Mitropolie.Pleacă în Elveţia , la Fribourg , unde este găzduit la o mănăstire.Audiază cursuri universitare la Geneva.Învaţă să lucreze ca bijutier şi ceasornicar.Colindă prin Europa.Revenit în ţară în 1910 , se afirmă în primul rând ca jurnalist cu temută vervă politică.Rămâne în capitală în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial , scriind la Gazeta Bucureştilor şi la Scena , publicaţii devenite progermane , ceea ce îi aduce , după război , acuza de colaboraţionism şi un an de închisoare la Văcăreşti.În vrremea celui de al doilea război mondial este închis din nou , la Târgu-Jiu , pentru pamfletul Baroane , considerat a leza autoritatea militară hitleristă în România.Ţintă a unor atacuri vehemente după instaurarea cumunismului , este marginalizat câţiva ani , opera lui fiind pusă sub interdicţie.După o serie de gesturi de frondă-vinde în piaţă cireşe din grădina sa de la Mărţişor-se împacă cu oficialităţile.Din 1957 se bucură din nou de onoruri.Este ales membru al Academiei Române şi al Marii Adunări Naţionale.Opera lui câştigă tot mai multă preţuire după 1970 încoace.

Arghezi începe să pubilce la 16 ani , dar debutează editorial mai târziu , la 47 de ani , când era deja bine cunoscut prin scrierile apărute în reviste.Volumul de versuri Cuvinte potrivite (1927) , sinteză a creaţiei sale lirice de până atunci , este întâmpinat de critica literară ca un eveniment.Din acest moment Arghezi dă la tipar , cu o întrerupere între 1947 şi 1954 , numeroase volume de poezii şi de proză , până către sfârşitul vieţii , înnoindu-şi în repetate rânduri viziunea poetică.Este unul dintre marii scriitori români , a cărui personalitate se lasă greu definită.

Alte repere bibliografice :Flori de mucegai (versuri , 1931) este una dintre cele mai temerare încercări româneşti de a practica „estetica urâtului” în poezie.Cărticică de seară (versuri , 1935) închipuie , dimpotrivă , o lume a purităţii , a inocenţei.Hore (versuri , 1939) este , în perioada interbelică , volumul cel mai reprezentativ pentru creaţia jucăuşă a poetului.