1 Dimensiunile psihologice ale muzicii
 
            =Doar muzica cu farmecul ei spontan, poate potoli sufletul rătăcitor şi poate domoli mintea zbuciumată=
(WilliamCongreve)
 
            Din multitudinea genurilor de artă existente, muzica este una dintre cele mai apropiate sufletului omenesc, ea însoţindu-ne pe bună dreptate, pe parcursul întregii vieţi. De la momentul apariţiei, şi pînă astăzi, cale de milenii, muzica se include ca element inerent în viaţa societăţii, în  conştiinţa şi natura omului. Alături de alte descoperiri ea a devenit un mare fenomen al lumii, acompaniind istoria civilizaţiei umane în perioadele de mari avînturi, precum şi în cele de declin.
            Prin  urmare, ar fi greu să ne imaginăm pe cineva, că s-ar putea lipsi totalmente de muzică în viaţa sa.Aflîndu-se în fiecare din  noi ea acţionează ca unul din remediile cele mai importante în  serviciul corpului şi  sufletului nostru.
Fără îndoială, muzica are influenţă asupra individului, ritmul şi armonia, ocolind filtrele logice şi analitice ale minţii, îşi croiesc drum spre comorile ascunse ale sufletului, stabilind contact direct cu sentimentele profunde din adîncul memoriei şi imaginaţiei. Pe de altă parte pragmatismul exagerat şi tendinţele tehnocratice ale lumii moderne duc, într-o oarecare măsură la diminuarea importanţei, dezvoltării personalităţii prin intermediul artelor frumoase, una dintre care este şi muzica. În prezent se observă o creştere preponderentă a elementului raţional pur, dominaţia materialului asupra spiritualului, a cunoştinţelor asupra sentimentelor. Aceste metamorfoze pot avea consecinţe uşor de imaginat – dezechilibrarea psihicului uman, ponderea armoniei  între Ratio şi Emotiv, între calcul şi  sentiment, între agerimea minţii şi  bunătatea sufletului.
            Actualmente există numeroase cercetări consacrate studierii influenţei muzicii asupra personalităţii, care constată efectele pozitive ale acesteea asupra diferitor funcţii şi stări ale organismului, ca de exemplu: influenţa muzicii asupra funcţiilor aparatului circulator; efectele de diminuare a oboselei fizice şi psihice; acţiunea muzicii ca medicament  la bolnavii psihici; ca mijloc de optimizare a procesului de muncă în  diferite ramuri ale sferei de producţie;  efectul stimulativ  asupra tuturor elementelor pozitive ale individului: iniţiativă, imaginaţie, creativitate, voinţă, perseverenţă, memorie, inteligenţă, încredere în sine, relaţii comunicative etc.
            Dar, energia  sunetului, fiind neutră din punct de vedere moral, poate fi folosită pentru a influenţa nu numai în bine ci şi nociv. Aici avem  în vedere mare diversitate  a genurilor de muzică contemporană: rock, hard-rock,  pop, răp, techno etc – industria muzicii devenind astăzi o afacere cu profit de miliarde – cercetările demonstrînd, însă efectele negative  ale acestora asupra moralei, afectivităţii şi spiritualităţii, fapt ce determină comportamentul violent antisocial, dar şi asupra sănătăţii fizice  - a analizatorilor (în  primul rînd cel auditiv) şi organelor interne.
            Iată de ce  este foarte important să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la muzica ascultată şi să acordăm o mare atenţie selectării acesteea .
            În lucrarea dată ne-am propus să strudiem, în special, influenţa  pe care o are muzica asupra sferei afectiv-cognitive a copiilor de vîrstă şcolară mică. Astfel, în primul capitol vom încerca să facem o  analiză a fenomenului muzicii şi a dimensiunilor psihologice ale acestuia; să determinăm care este impactul psihologic al diferitor genuri de muzică; să evidenţiem mecanismele influnţei muzicii asupra individului supus audiţiilor muzicale.
            În capitolul al doilea ne propunem să efectuăm un studiu experimental pentru a determina cum şi în ce mod audierea sistematică a muzicii influenţează viaţa psihică a şcolarului de vîrstă mică. Deci, factorul experimental presupune audierea unor programe muzicale, special selectate,  în mod sistematic, în condiţiile unei clase  de elevi.
            Ipotezele, ce urmează a fi confirmate sau infirmate prin acest studiu sunt următoarele:
1.       Muzica influenţează pozitiv sfera afectiv-cognitivă a şcolarilor mici;
2.       Modificările din sfera afectivă, determinate de audiţiile muzicale produc modificări în sfera cognitivă a elevilor de vîrstă mică.
Pentru aceasta trebuie de determinat mai întîi care sunt efectele  muzicii asupra sferei afective a elevului mic; de determinat dacă modificările din domeniul afectiv cauzate de  audiţiile muzicale produc modificări în sfera cognitivă; de stabilit semnificaţia din punct de vedere statistic a schimbărilor eventual produse.
Realizarea obiectivelor înaintate, şi prin urmare confirmarea ipotezelor cercetării, ne vor  permite să demonstrăm, că audierea sistematică  a muzicii “calitative” , în condiţiile şcolii, dar nu numai, poate contribui la sporirea capacităţii de învăţare  a elevilor  şi respectiv, la optimizarea întregului proces instructiv-educativ.
 
 
Interpretarea datelor experimentale
 
            În urma prelucrării datelor experimentale, constatăm că, la etapa pretestării, comparînd grupul experimental şi cel de control, în baza rezultatelor obţinute prin administrarea probei culorilor, diferenţele în plan afectiv sînt nesemnificative. Culorile predominante, în cadrul ambelor grupe sunt aproximativ aceleaşi, adică violet, cafeniu, roşu şi negru, ce semnifică prezenţa unor stări emoţionale negative şi anume: anxietate, stress, iritaţie, tendinţe agresive şi frica. (pag. 56)
            În plan cognitiv diferenţele de asemenea sunt nesemnificative în cazul memoriei (mediile pentru grupul experimental şi de control fiind de 5 .56 – nivel scăzut de dezvoltare a capacităţii de memorare auditivă de cuvinte – şi respectiv 6.24 – nivel mediu. Indicatorii diferenţelor calculaţi cu testul Mann – Whitney U sunt: pentru z = 1.45, p = 0.15), şi în cazul probei penrtu determinarea nivelului de concentrare a atenţiei (mediile fiind de 35.08 (nivel scăzut) pentru grupul experimental şi 39.64 (nivel scăzut) pentru grupul de control. Indicatorii diferenţelor: pentru z = 1.90, p = 0.05).
            Rezultatele obţinute la proba pentru determinarea nivelului de dezvoltare a operaţiilor mintale (Testul Amthauer) evidenţiază, însă, diferenţe statistic semnificative între grupuri, mediile fiind de 21.28 (nivel mai jos de mediu) pentru grupul experimental şi 26.6 (nivel mediu) pentru grupul de control. Indicatorii difirenţelor calculaţi cu testul Mann – Whitney U sunt: pentru z = 3.93, p = 0.01. (pag.57)
            După acţiunea cu factorul experimental, adică la etapa posttestăre, observăm că între grupuri, în plan afectiv, apar diferenţe semnificative astfel, dacă în cadrul grupului de control distribuţia de frecvenţă a culorilor este asemănătoare celei din pretestare, atunci în cadrul grupului experimental situaţia se schimbă radical. Se observă o diminuare a prezenţei culorilor roşie (iritaţie, tendinţe agresive), violet (anxietate), şi chiar dispariţia totală a culorilor: cafeniu (stress), gri (supărare), negru (frică) şi o tendinţă către culorile: albastru, ce semnifică starea de calm, satisfacţia; verde – siguranţă, insistenţă; galben – activism, buna dispoziţie, tendinţă spre comunicare. (pag.56)
            De asemenea se produc modificări şi în sfera cognitivă. Comparând experimental şi cel de control în baza rezultatelor obţinute în urma administrării probelor pentru determinarea nivelului de dezvoltare a memoriei auditive de cuvinte, a operaţiilor gândirii şi concentrării atenţiei, după experiment constatăm că diferenţa între acestea scade.Modificările ce s-au produs în sfera cognitivă a subiecţilor grupului de control după experiment sînt statistic nesemnificative, în timp ce grupul experimental se caracterizează printr-un salt cantitativ-calitativ către grupul de control. (pag.58)
            Astfel, în rezultatul comparării datelor grupului experimental înainte şi după experiment se evidenţiază diferenţe semnificative la toate trei probe: la memorie media grupului fiind de 6,88 - nivel mediu); la atenţie (media 43,08 – nivel mediu) şi la gîndire (media 24,28 – nivel mai jos de mediu9. Indicatorii difewrenţelor calculaţi cu testul Mann – Whitney U sînt: z=2,91, p=0,01; z=3,71, p=0,01; z=2,51, p= 0,012. (pag.60)
Prin urmare probabilitatea că diferenţele obţinute s-ar datora legilor întîmplării este foarte mică şi putem afirma că modificările produse în sfera afectiv-cognitivă a subiecţilor grupului experimental sînt determinate de intervenţia factorului experimental, adică de audiţiile muzicale. Deci ipotezele lansate la începutul cercetării s-au confirmat. Adică faptul că muzica are o influenţă maximă în domeniul afectivităţii ascultătorului prin crearea efectului relaxant şi inducerea stărilor emoţionale pozitive, fără îndoială se răsfrânge şi asupra celor lalte procese psihice, în cazul nostru memoriei, atenţiei şi gândirii, acestea începând să decurgă la un nivel mai înalt.


1 Concluzii.
 
            Rezultatele obţinute în urma desfăşurării studiului experimental, privind efectele muzicii asupra sferei afectiv – cognitive a copiilor de vârsta şcolară mică, ne permit să conchidem, că întradevăr muzica are o mare influienţă asupra afectivittăţii celor supuşi audiţiilor, în sensul deminuării sau chiar înlăturării stărilor emoţionale negative, precum stresul, anxietatea, frica etc, provocând – prin capacitatea sa de realizare a stării de relaxare sau stimulare a activismului, de diminuare a oboselei fizice şi psihice – reacţii emoţionale pozitive. Acestea din urmă, evident, îşi lasă amprenta şi asupra celorlalte funcţii şi procese psihice, în cazul de faţă asupra proceselor cognitive şi reglatore, adică a memoriei, gândirii şi atenţiei, în direcţia îmbunătăţirii nivelului de funcţionare a acestora, fapt ce va contribui, ulterior, la sporirea eficienţei activităţii şcolare şi respectiv, la realizarea cu succes a demersului didactic.
            Astfel, rezultatele cercetării noastre vin să confirme încă odată ideia potrivit căreia audierea sistematică a muzicii “calitative” contribuie în mare măsură la purificarea de emoţii negative şi oboseala acumulată şi la stimularea tuturor elementelor pozitive (ce pot fi valorificate) ale individului cum ar fi memoria, atenţia, inteligenţa – dar şi imaginaţia, creativitatea iniţiativa, perseverenţa, relaţii de comunicare – de data aceasta printr-un studiu efectuat de noi pe populaţia şi în condiţiile ţării noastre.
 
ÎNCHEIERE
 
            Făcând o generalizare privind tema reflectată în cele două capitole ale lucrării date, se impune ca necesar evidenţierea unor momente importante în acest sens.
            Astfel, vom spune că muzica este un fenomen artistic deosebit de complex apărut odată cu omenirea, ea fiind indisolubil legată de personalitatea umană, de starea sa de spirit sau sănătate, de mediu social în care individul îşi desfăşoară activitatea.
            Indiferent de capacitatea de înţelegere, muzica vorbeşte fiecărui din noi, ea fiind în stare să trezească puternice emoţii din adâncul fiinţei noastre. Totodată, mizica stabilind nenumărate relaţii între ea şi ascultători, dar şi între obiecte şi fenomene, constituie drept singurul mijloc autentic şi potent de comunicare între diferite popoare. Nu întâmplător marele compozitor J. Haydn afirma: “Muzica mea este înţeleasă de toată lumea”.
            Interesul pentru această artă miraculoasă sporeşte, cu atât mai mult în situaţia când cercetătile de ultima oră constată că pe lângă capacitatea de a surprinde plăcut auzul, există şi alte numeroase avantaje ce pot fi atribuite muzicii. Acestea realizându-se datorită acţiunii sale asupra diferitor aparate şi funcţii biologice, dar şi psihice ale organismului, prin intermediul scoarţei cerebrale (acţiune indirectă) cât şi prin acţiunea directă a vibraţiilor sonore. Astfel, mizica poate avea un efect catharsic (purificator faţă de emoţiile negative acumulate) şi relaxant (în ceea ce priveşte acumularea oboselei); poate servi drept mijloc de stimulare psihică multiplă: senzorială, intelectuală, voliţională (efect mobilizator în diferite activităţi); de potenţare a unor procese psihice (intelectuale şi mai ales afective); de favorizare a comunicării interumane etc. De asemenea, muzica – de ale cărei sunete sântem ptofund pătrunşi – deşteaptă în noi un ecou, ne face accesibilă cunoaşterea farmecului lumii înconjurătoare; mobilizându-ne estetic, ea dă o semnificaţie existenţei noastre. La fel, sunt cunoscute şi efectele terapeutice pe care le poate avea muzica asupra celor ce acuză diverse tulburări: de comunicare, motorii, stări depresive, nevroze, psihoze, boli neurologice, psihosomatice, chirurgicale etc.
            Pe de altă parte, dată fiind neutralitatea, din punct de vedere moral, a sunetului muzical, există pericolul ca oamenii lacomi şi corupţi să folosească energia acestuia în scopuri distructive. Vom reaminti aici că în mod experimental sau stabilit efectele negative, pe care le pot avea genurile de muzică modernă – pop, rock, tehno, etc. – asupra sănătăţii fizice şi psihice a personalităţii.
            Iată de ce este foarte important, mai cu seamă astăzi, când suntem, practic, invadaţi de interpreţi mai mult sau mai puţin profesionişti şi muzică mai mult sau mai puţin calitativă, să dăm dovadă de moderaţie, judecată sănătoasă şi selictivitatea. Vom da prioritate, în acest sens, celor două genuri principale de muzică – cea populară şi cea religioasă (care a generat pe parcursul evoluţiei sale, muzica simfonică, cea corală, genul operei şi muzica de cameră), despre impactul psihologic al cărora am vorbit în prima parte a acestei lucrări.
            În sprijinul celor relatate mai sus vin şi rezultatele cercetării noastre experimentale, a cărei scop a fost de a determina cum şi în ce măsură muzica influienţează sfera afectiv – cognitivă a copiilor de vârstă şcolară mică. Astfel, după o lună de zile, perioadă în care sa influinţat cu factorul experimental, ce presupunea audierea sistematică a unor programe muzicale special selectate, s-au evidenţiat modificări esenţiale (statistic semnificative) atât în plan afectiv, observându-se o diminuare sau chiar dispariţia stărilor emoţionale negative (stress, anxietate, frică, iritaţie etc.), cât şi în plan cognetiv, în direcţia sporirii nivelului de funcţionare a proceselor psihice reglatorii şi cognitive (a atenţiei, memoriei şi gândirii).
            Prin urmare, dat fiind faptul, că audierea sistematică a muzicii “calitative“ are o mare influienţă în domeniul afectivităţii, şi prin aceasta şi asupra celorlalte structuri psihice ale ascultatorului, putem afirma, că implementarea acestui procedeu în condiţiile şcolii contemporane va contribui, fără îndoială la optimizarea procesului instructiv – educativ, la sporirea performanţelor elevilor, realizându-se astfel obiectivul educaţional major al şcolii, care constă în formarea personalităţii armonioase a copilului şi dezvoltarea capacităţilor şi aptitudiniilor lui spirituale şi intelectuale la nivelul potenţialului său maxim.