1 Demonstrarea influentei negative a memorarii unui material asupra reproducerii altui material, de acelasi fel, memorat anterior

Neli Florentina Zaharia
Universitatea Titu Maiorescu
 Facultatea de Psihologie
Anul II; Grupa VIII; Semigrupa II

1. ASPECTE TEORETICE

    Memoria ocupa un loc deosebit de trainic si sigur in ansamblul psihologiei. In sistemul psihic, memoria ocupa un loc esential, evaluat de Secenov ca “piatra unghiulara”, intrucat fara memorie nu este posibila edificarea proceselor superioare, a constiintei si personalitatii.
    Este ansamblul de procese psihice prin care se acumuleaza si se reactualizeaza selectiv experienta umana. Este o functie de conservare a informatiilor acumulate in trecut si in acelasi timp de reflectare a trecutului.Unele definitii insista asupra actului reflectarii experientei. In acest caz, se pune insa accentul pe momentul terminal al proceselor de memorie.
    Global memoria este definita ca proces de intiparire, conservare si reactualizare prin recunoastere si reproducere a informatiilor.
    Memoria beneficiaza de rezultatele tuturor celorlalte procese psihice si este implicata in toate celelalte procese. Reprezentand un “rezervor”, mereu primenit si inbogatit al vietii spirituale, memoria se alimenteaza atat din sfera experientelor externe cat si din sfeera experientelor launtrice.
    Rostul ei este legat de conservarea fidela a tuturor experientelor si de utilizarea operativa a acestora in cunoastere si in actiuni practice. Fiind la baza gandirii si imaginatiei, unii ganditori au fost inclinati sa reduca aceste ultime procese la forme active de memorie.
    In genere a existat tendinta, marcata inca de la Platon si Aristotel, de a se face o deosebire intre memoria pasiva a trupului, si memoria activa a spiritului, intre urmele trecutului si evocarea in prezent a trecutului. In acest sens se facea deosebirea intre mnezis si anamnezis.
    Strategia definitorie a memoriei ramane insa cea a cuprinderii si redarii exacte a unor fapte obiective sau personale, fie ca acceptam sau nu teza despre existenta unei memorii istorice, cuprinzand evenimentele la care au participat si altii, si teza despre o memorie a eului, despre evenimente personale si intime.
    Distinctia dintre memoria corpului si cea a spiritului a fost pusa de catre Bergson la baza sistemului sau subiectivist.
    Dupa el, orice perceptie este ambigua intrucat se dedubleaza mereu intr-un flux care cade catre trecut si altul care se avanta catre viitor. Integralitatea prezentului apare ca perceptie si amintire. Este ceva care tine de trecut, dupa forma si de prezent dupa materie, dupa Bergson o “amintire a prezentului”.
    Astazi stim foarte bine ca este vorba de o investire a experientei, a modelelor in decodificarea faptelor actuale.
    Bergson socoteste insa ca deprinderile tin de corp, care inmagazineaza dispozitive motorii, iar imaginile, care s-ar imprima dintr-o data in memorie, apar ca momente ale duratei spirituale.
    Adevarata memorie, sustine Bergson, este aceea care se opune deprinderilor si este, in fondul sau, independenta si imateriala. Considerand amintirile “stari virtuale”, Brgson se hazardeaza sa sustina ca “memoria este altceva decat o functie a creierului, ca odata cu memoria suntem cu adevarat in domeniul spiritului”. De indata insa ce vom considera ca nu pot exista informatii fara un suport sau purtator material, toata confuzi introdusa de Bergson se va risipi.
    Pieron critica viguros pe Bergson si arata ca oricat de pura ar fi amintirea, ea nu este o stare izolata ci o consecinta a unor elemente ce permit sa fie localizate. Or, localizarea presupune asocieri si mecanisme cerebrale. Reprezentarile sunt mereu recompuse si reconstituite in raport cu prezentul.
    H. Delacroix tine sa sublinieze ca amintirea este ceva ce se distinge de deprindere desi se bazeaza pe actul care a inregistrat evenimentul amintit. Memoria este, asa cum arata Paulham distincta de deprinderile constructoare de sisteme si mecanisme.
    Trebuie facuta o distinctie intre memoria psihologica a imaginilor si ideilor si memorie ca functie generala a materiei vii, asa cum o vedea Hering. Ribot tine sa distinga formele de memorie: fizica, biologica, psihica si social-istorica.
    Memoria este considerata drept o disponibilitate a sistemului ce se defineste in primul rand, prin continutul ei informational si se asociaza specific, numai la om, cu operatii si actiuni destinate sa stocheze informatia in vederea reproducerii ei.
    Complexitatea memoriei deriva nu doar din caracteristicile ei reflectorii, ci si din aceea ca ea presupune o anumita desfasurare in timp, o multitudine de etape, faze, procese, din a caror succesiune se incheaga continuitatea ei.
    Psihologia generala descrie memoria individului prin cateva procese distincte: (a) de memorare, de intiparire sau de fixare a informatiilor; (b) de pastrare alor, de retinere in timp; (c) de reactualizare a experientei prin: reproducere si recunoastere.
    Memorarea informatiilor cunoscuta si sub denumirea de intiparire, fixare, engramare, este primul proces pe care memoria il pune in functiune, de felul cum se realizeaza ea depinzand, in mare masura, intregul ciclu functional care va urma.
    Memorarea nu se produce insa la fel, ci extrem de diferentiat, fapt care ne permite desprinderea mai multor forme ale ei.
    Dupa prezenta sau absenta scopului, a intentiei de a memora, a efortului voluntar si a unor procedee de retinere se desprind doua forme esentiale de memorare si anume: memorarea involuntara sau neintentionata si memorarea voluntara sau intentionata.
    Memorarea involuntara pare a fi la prima vedere simpla, intamplatoare, neeficienta. In realitate ea dispune de o structura complexa, competitiva cu cea a memorarii voluntare. Este adevarat ca ea are uneori un caracter intamplator, ca este mai putin organizata si sistematizata decat cea voluntara, este dependenta de particularitatile deosebite ale stimulilor, care se impun de la sine. Tot atat de adevarat este insa si faptul ca, in ciuda acestor imperfectiuni, ea joaca un rol imens in viata omului. Diversi autori sunt de parere ca datoram, acestei forme de memorare, cea mai mare parte din experienta achizitionata.
    Memorarea voluntara este organizata, sistematica, productiva, intrand in functiune mai ales in activitatile grele, dificile, monotone, nenteresante.
    Foarte importante in memorarea voluntara sunt:
-    stabilirea constienta a scopului (cercetarile au aratat ca memorarea este de 5-6 ori mai buna atunci cand scopul este cunoscut)
-    depunerea unui efort voluntar in vederea realizarii scopului
-    utilizarea unor procedee speciale pentru a facilita memorarea (stabilirea planului textului sau a unor puncte de sprijin, comparatia, clasificarea, confruntari comutative, repetiti etc.)
In functie de prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii, a unor asociatii logice, desprindem memorarea logica si memorarea mecanica.  
    Memorarea mecanica implica simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de contiguitate in timp si spatiu. Ea duce la invatarea formala este aparent sau momentan eficienta, in esenta fiind ineficienta. Nu trebuie sa neglijam insa faptul ca in anumite situatii memorarea mecanica este necesara. In aceste situatii individul “introduce” singur in material o serie de semnificatii, il leaga de experienta sa, foloseste tot felul de procedee de memorare pentru a usura retinerea.
    Memorarea logica baata pe intelegere, pe dezvoltarea gandirii si a operatiilor ei, asigura realizarea unei invatari autentice, utilizabila in practica, cu mari posibilitati operationale si de transfer in cele mai diverse situatii. Este superioara memorarii mecanice prin: autenticitate, economicitate, productivitate.
Pastrarea sau conservarea memoriala nu este pasiv. Este un proces al memoriei care presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai indelungat a celor memorate. In timpul pastrarii amintirile se reorganizeaza, se ajusteaza in functie de noi informatii primite, se adancesc, se sistematizeaza. Tot asa in stadiul pastrarii poate actiona si stingerea informatiilor, cu desfacerea sistemelor, cu asocieri inadecvate ale diferitelor elemente disparate.
Durata si forma pastrarii sunt in stransa dependenta de conditiile in care a avut loc memorarea, de particulariatile materialului de memorat. Cercetarile experimentale au aratat ca materialul cu sens este pastrat mai bine si mai mult timp decat cel fara sens.
Cercetarile experimentale au demonstrat deasemenea ca dupa sase luni, de la data memorarii, tezele principale sunt retinute in proportie de 60%; unitatile logice in proportie de 30%; in timp ce forma textuala a materialului doar in proportie de 21,5%.
Reactualizarea informatiilor consta in scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate. Ea se realizeaza prin recunoasteri si reproduceri.
Diferenta dintre ele consta in faptul ca recunoasterea se realizeaza in prezenta obiectului, iar reproducerea in absenta lui: prima este relativ mai simpla, presupunand indeosebi procese de perceptie, cealalta este mai complexa implicand, in principal, interventia unor procese de gandire.Ele se aseamana prin aceea ca dispun de forme involuntare si voluntare.
Atat recunoasterea cat si reproducerea dispun de grade diferite de precizie. Astfel ele pot fi foarte precise, riguroase, dar si vagi, imprecise sau chiar eronate, dependent de conditiile memorarii si pastrarii.
In timpul functionarii lor, apar fenomene ca: reducerea nefamiliarului la familiar, a ceea ce este ambiguu, nestructurat la ceea ce este structurat, asimilarea materialului in scheme vechi, reorganizarea personala a materialului.
Toate acestea arata ca reactualizarea este la fel de activa ca si celelalte doua procese, ca face apel la reconstructii, la trieri succesive spre a ajunge la redarea cat mai adecvata a celor memorate.
Intre procesele memoriei este o stransa interactiune si interdependenta. Conditiile memorarii si continutul reactualizarii sunt strans legate intre ele; totusi dependenta ultimului de primul nu trebuie absolutizata.

2. METODA

2.1 SUBIECTI:


1 Esantioanele folosite sunt independente fiind constituite din doua grupuri de subiecti si anume:
-    grup de control
-    grup experimental
Grupul de control cuprinde 15 subiecti (studenti la Facultatea de Psihologie a Universitati Titu Maiorescu).
Grupul experimental cuprinde acelasi numar de subiecti (deasemenea studenti la Facultatea de Psihologie a Universitati Titu Maiorescu ).

2.2 MATERIAL INSTRUMENTAL:

Am folosit ca metoda de cercetare testul. Testul folosit in aceasta cercetare cuprinde doua serii de numere, si anume:
-    prima serie: 3, 77, 15, 57, 21, 23, 8, 45, 99, 31, 95, 26, 71, 68, 17, 63, 59, 40, 38, 88  (sarcina A);
-    a doua serie: 54, 7, 79, 51, 92, 83, 37, 12, 9, 25, 34, 67, 84, 96, 46, 24, 33, 60, 65, 29 (sarcina B).

2.3 PROCEDURA:

In cadrul acestei cercetarii am urmarit demonstrarea influentei negative pe care o produce memorarea unui material asupra reproducerii altui material, de acelasi fel, memorat anterior.
Ipoteza pe care am urmarit sa o validez in aceasta cercetare este: daca intre memorarea unui material si reproducerea lui intervine o alta memorare, a unui material de acelasi fel, atunci memorarea celui de-al doilea material influenteaza negativ reproducerea primului.
Variabilele implicate sunt:
-    variabila independenta reprezentata de introducerea celui de-al doilea material;
-    variabila dependenta reprezentata de numarul raspunsurilor gresite
Dupa cum s-a aratat mai sus, planul cercetarii include un grup de control si unul experimental.
Intr-o prima etapa a cercetarii subiectii din grupul de control au fost solicitati sa memoreze sarcina A. Dupa memorarea sarcinii A le-a fost aplicat un test de retentie al acestei sarcini.
Cea de-a doua etapa a cercetarii cuprinde o prima faza in care subiectii din grupul experimental au fost solicitati sa memoreze deasemenea sarcina A. In cea de-a doua faza a acestei etape subiectii trebuie sa memoreze sarcina B. In cea de-a treia faza subiectilor grupului experimental le-a fost aplicat testul de retentie pentru sarcina A.
Stimulii cuprinsi de cele doua sarcini au fost prezentati subiectilor in aceeasi ordine si la acelasi interval de timp (3 secunde).
Cadrul in care s-a desfasurat experimentul a fost laboratorul de Psihologie Experimentala.


3. REZULATE


Rezultatele obtinute in  urma acestui test sunt prezentate in tabelele 1 si 2.

Tabelul nr. 1                    Tabelul nr. 2

GRUP DE CONTROL        GRUP EXPERIMENTAL
Numarul de subiecti    Numarul de raspunsuri corecte    Numarul de raspunsuri gresite        Numarul de subiecti    Numarul de raspunsuri corecte    Numarul de raspunsuri gresite
1    14    0        1    7    5
2    12    4        2    5    8
3    10    4        3    8    4
4    11    5        4    5    7
5    12    1        5    6    5
6    9    5        6    7    3
7    14    3        7    8    4
8    12    2        8    9    4
9    13    0        9    5    6
10    16    2        10    7    4
11    15    1        11    10    5
12    12    3        12    6    7
13    17    0        13    8    3
14    11    2        14    7    2
15    13    4        15    5    6
Total    191    36        Total    103    73

4. INTERPRETAREA REZULATELOR

Diferenta rezultatelor obtinute de cele doua grupuri este prezentata in graficele urmatoare:

5. DISCUTII

    In urma acestei cercetari s-a demonstrat influenta negativa pe care o are memorarea unui material (in cazul nostru sarcina B) asupra reproducerii altui materia (sarcina A), de acelasi fel, memorat anterior.
    Deasemenea in urma testelor am reusit sa validam ipoteza conform careia daca intre memorarea unui material si reproducerea lui intervine o alta memorare atunci memorarea celui de-al doilea material influenteaza negativ reproducerea primului.

REFERINTE:



Bogdan Ana    “Psihologie generala si psihologie sociala”
Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti    1973    
Popescu Neveanu Paul    “Curs de psihologie generala”
Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti 1973
Rosca Al.    “Tratat de psihologie experimentala”
    Ed. Academiei Bucuresti 1963    
Voicu C.    “Procesele memoriei”