1 MODELUL CLASIC ŞI MODELUL MODERN ÎN SISTEMUL MODELELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT




„Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi, din acest punc de vedere, educaţia va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de metodologie.”

                                                                                                       Gaston Mialaret


Pentru a atinge un nivel optim în proiectarea şi realizarea unei activităţi educaţionale, se pune accent pe felul cum se desfăşoară aceasta şi implica probleme organizatorice, procedurale şi materiale. Astfel apare termenul de „tehnologie didactică”, care acceptă două puncte de vedere; primul se referă la ansamblul mijloacelor audio-vizuale ce se utilizează în practica educativă, iar al doilea se referă la ansamblul structural al metodelor, mijloacelor de învăţământ, al strategiilor de organizare a predării-învăţare, puse în aplicaţie, în strânsă corelare cu obiectivele pedagogice, conţinuturile transmise, formele de realizare a instruirii şi modalităţile de evaluare.

Drumul parcurs pentru atingerea obiectivelor educaţionale constituie metoda didactica. Metoda este selectată de cadrul didactic şi este pusă în aplicare în lecţii sau activităţi extraşcolare cu ajutorul elevilor şi în beneficiul acestora; presupune, în toate cazurile, o colaborare între profesor şi elev, participarea lor la căutare de soluţii, la distingerea dintre adevăr şi eroare şi care, sub forma unor variante şi/sau procedee selecţionate, se foloseşte pentru asimilarea cunoştinţelor, a trăirilor valorice şi a stimulării spiritului creativ.

Când se alege o metodă, se ţine cont de finalităţile educaţiei, de conţinutul procesului de instructiv, de particularităţile de vârstă şi de cele individuale ale elevilor, de psihosociologia grupurilor şcolare, de natura mijloacelor de învăţământ, de experienţa şi competenţa cadrului didactic.

Specialiştii în metodologia didactică ne dezvăluie funcţiile specifice pe care le deţin metodele:
1.    funcţia cognitivă (metoda constituie calea de acces a elevului spre adevăr, a procedurilor de acţiune, spre însuşirea ştiinţei şi tehnicii, a culturii şi comportamentelor umane, devenind astfel o curiozitate pentru el – cercetează, descoperă);
2.    funţia formativ-educativă (metoda supune exersare şi elaborarea diverselor funcţii psihice şi fizice ale elevului; se formează deprinderi, capacităţi, comportamente);
3.    funţia instrumentală (metoda serveşte drept tehnică de execuţie);
4.    funţia normativă (metoda arată cum trebuie să se procedeze pentru obţinerea celor mai bune rezultate);


Procedeul didactic se referă la o secvenţă a metodei, la detaliu, la o componentă sau chiar o particularizare a metodei, unde metoda repezintă acel ansamblu de procedee ales pentru o situaţie de învăţare. Modul de organizare a învăţarii se defineşte ca un grupaj de metode sau procedee care operează într-o anumită situaţie de învăţare. Toate aliajele şi combinaţiile metodologice, alese de fiecare cadru didactic, duc la aşa zisa denumire „mod de realizare a învăţarii”.

Metodologia evoluează în timp, ca răspuns la dinamica schimbărilor ce se desfăşoara în cadrul procesului instructiv-educativ. Calitatea unei tehnologii se masoară în gradul de adaptare a acesteia la situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale învăţământului contemparan.

Calitatea metodologică este un aspect ce ţine de oportunitate, dozaj, combinatorică între metode sau ipostaze ale metodelor. A spune că o metodă este mai bună ca alta, fără a ţine cont de contextul în care metoda respectivă este eficientă, contituie o afirmaţie lipsită de sens.

Metodologia didactică formează un sistem coerent, realizat prin stratificarea şi corelarea mai multor metode, atât pe axa evoluţiei istorice, cât şi pe plan sincronic, metode care se corelează, se prelungesc unele în altele şi se completează reciproc.

O observaţie bună ar fi cea că încadrarea unei metode într-o anumită clasă nu este definitivă, ci relativă. O metodă se defineşte prin predominanţa unor caracteristici la un moment dat, caracteristici ce se pot metamorfoza astfel încât metoda să fie satisfăcătoare într-o clasă complementară sau chiar contrară. Astfel, o metodă tradiţională poate evolua spre modernitate, în măsura în care secvenţele proceduale care le compun ingăduie restructurări inedite sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode moderne surprindem secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim că variante ale acestei metode erau de mult cunoscute şi aplicate.

O variantă de clasificare a metodelor educaţionale se poate pronunţa în jurul axei istorice:
1. metode clasice, tradiţionale (modelul clasic)
2. metode moderne (modelul modern)





1. MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII


a) MODEl DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII  ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL                                                                                       TRADIŢIONAL

    memorarea şi reproducerea (cât mai fidelă) a cunoştinţelor transmise de cadrul didactic ;
    competiţia între elevi cu scop de ierarhizare;
    individual

COMPETIŢIA

AVANTAJE:
    stimulează efortul şi productivitatea individului;
    promovează norme şi aspiraţii mai înalte;
    micşorează distanţa dintre capacitate şi realizări;
    pregăteşte elevii pentru viaţă, care este f. competitivă

LIMITE:
    generează conflicte şi comportamente agresive;
    interacţiune slabă între colegi;
    lipsă de comunicare;
    lipsa încrederii în ceilalţi;
    amplifică anxietatea elevilor, teama de eşec;
    egoism;

ACTIVITATEA INDIVIDUALĂ
        (structura individualistă)

AVANTAJE:
    cultivă independenţa elevilor şi responsabilitatea pentru ceea ce fac;
    se  desfăşoară  sub  forma  realizării  unor  sarcini  şcolare  de  către  fiecare  elev, independent  de  colegii  săi , cu  sau  fără  ajutor  din  partea  cadrului  didactic;
    învăţământul  individualizat  este  adaptat  particularităţilor  fizice  şi  psihice  ale  fiecărui  elev .
    urmăreşte  progresul  elevului prin  propria  lui  activitate .

LIMITE:
    grad redus al interacţiunilor între elevi;
    independenţa scopurilor elevilor;
    slabă exploatare de către cadrul didactic a resurselor grupului;
    succesul sau eşecul unui elev nu îi afectează pe ceilalţi membri ai clasei;
    nu creează motivaţie deosebită pentru învăţare;
    nu ajută la formarea abilităţilor de comunicare;


b)MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎNTR-UN ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN


    apel la experienţa proprie;
    promovează învăţarea prin colaborare;
    pune accentului pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii.


COOPERAREA-ACTIVITATEA PE  GRUPE

 ,, O  dată  cu  dezvoltarea  cooperării  sociale  între  copii (8-12 ani) … copilul  ajunge  la  relaţii  morale  noi , întemeiate  pe  respectul  reciproc  şi  conducând  la  o  anumită  autonomie ;   activitatea  în  grup  oferă  de  4-5  ori  mai  multe  posibilităţi  de  manifestare  a  elevului  decât  conducerea  frontală  în  cadrul  unei  ore  cu  durată  similară .’’(J. PIAGET)

AVANTAJE:


    stimulează interacţiunea dintre elevi;
     generează sentimente de acceptare şi simpatie;                                                      
     încurajează comportamentele de facilitate a succesului celorlalţi;                        
     creşterea stimei de sine;
     încredere în forţele proprii;
    diminuarea anxietăţii faţă de şcoală;
     intensificarea atitudinilor pozitive faţă de cadrele didactice

LIMITE:
    munca în grup, prin colaborare, nu pregăteşte elevii pentru viaţa, care este foarte competitivă;
    metodele activ-participative aplicate în  activitatea pe grup sunt mari consumatoare de timp şi necesită experienţă din partea cadrului didactic;
    lipseşte materialul didactic necesar;
    elevilor le trebuie timp ca să se familiarizeze cu acest nou tip de învăţare; e nevoie de eforturi şi încurajări repetate pentru a-i convinge că se aşteaptă altceva de la ei.

2. ACTIVITATEA CADRULUI  DIDACTIC

a)ACTIVITATEA CADRULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL TRADIŢIONAL

AVANTAJE:

    ASIGURĂ ÎNSUŞIREA TEMEINICĂ ŞI SISTEMATICĂ A CUNOŞTINŢELOR PREDATE

LIMITE:
    predă, expune, ţine prelegeri;
    explică şi demonstrează;
    limitează foarte mult activitatea elevilor (expunerea nu trebuie să depăşească cel mult 30% în cadrul unei ore);
    lasă puţin timp de iniţiativă elevilor, manifestat de regulă prin întrebări generatoare de explicaţii;
    elevii se află într-un raport de dependenţă faţă de învăţător.
    impune puncte de vedere proprii;
    se consideră singurul ,,expert’’într-o problemă.
     deţine adevărul (absolut);
    ştie ce este adevărat sau fals, corect sau incorect, ceea ce trebuie să înveţe elevul (ceea ce este ,,bun’’ pentru el).

b) ABILITĂŢILE CADRULUI DIDACTIC CARE PROMOVEAZĂ PREDAREA-ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE ÎNTR-UN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MODERN:




1     organizează şi dirijează învăţarea, o orchestrează şi o regizează;
    facilitează şi moderează activitatea de învăţare;
    ajută elevii să înţeleagă lucrurile şi să şi le explice;
    responsabilizează elevii în vederea funcţionării optime a grupului;
    formează , la elevi, unele abilităţi sociale care favorizează interacţiunea şi cooperarea în realizarea învăţării;
     acceptă şi stimulează exprimarea unor puncte de vedere diferite într-o problemă;
    este partener în învăţare.
    
3. ACTIVITATEA ELEVULUI

Consecinţele pe care le are învăţământul asupra formării personalităţii elevului

    Rolul elevului în învăţământul tradiţional:

    ascultă expunerea, prelegerea, explicaţia;
    încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite;
    acceptă ideile altora, în special ale cadrului didactic;
    se manifestă individualist;
    acceptă informaţia dată.

    slabă participare, neimplicare, lipsă de iniţiativă, conformism, supunere.
    dirijism în gândire şi acţiune.


    Rolul elevului în învăţământul modern:
    exprimă puncte de vedere proprii referitoare la o problemă;
    realizează schimb de idei cu ceilalţi;
    argumentează;
    (îşi )pune întrebări cu scopul de a înţelege lucrurile, de a realiza sensul unor idei;
    cooperează în rezolvarea sarcinilor şi problemelor de lucru (de învăţare).

    iniţiativă,spirit întreprinzător,
    cutezanţă, asumarea riscurilor,participare şi implicare personală, gândire liberă, creativă,critică

4. EVALUAREA

Evaluarea trebuie să vizeze atât atingerea obiectivelor academice, cât şi a celor referitoare la competenţele sociale şi de lucru în grup.

    Modalităţi de evaluare intr-un învăţământ tradiţional:

    măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul);
    accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul).


    Modalităţi de evaluare într-un învăţământ modern:

    măsurarea şi aprecierea capacităţilor(ce ştie şi ce poate să facă elevul);
    accent pe elementele de ordin calitativ (sentimente, atitudini etc.).



INSTRUMENTE DE MONITORIZARE (EVALUARE) A MUNCII ÎN GRUP

    Jurnale profesionale zilnice, săptămânale ale cadrelor didactice, care consemnează schimbările introduse în clasă, reacţiile elevilor, efectele pozitive-negative, reflecţiile cadrului didactic asupra propriei practici;
    Jurnale ale copiilor - viaţa cotidiană în clasă în care sunt menţionate evenimente, întâmplări din viaţa clasei sau din viaţa personală, familială;
    Produse ale copiilor (compuneri, desene, colaje, albume, portofolii, proiecte etc);
    Observaţii asupra comportamentului copiilor şi comportamentului în grupurile cooperative;
     Interviuri cu copiii;
    Chestionare adresate copiilor pentru a identifica elemente ce ţin de   cultura clasei, percepţiile elevilor asupra cadrelor, asupra şcolii;
     Fotografii, înregistrări audio-video
     


În şcolile din România se practică într-o proporţie mai mare modelul tradiţional faţă de cel modern.
Studiul realizat, a presupus alcătuirea unui chestionar ce a fost aplicat (recent) pe un grup de 30 de studenţi de la Universitatea „Gh. Asachi” Iaşi, viitori profesori, având cunoştinţele de bază ale Pedagogiei. Studenţii de vârstă diferite, facultăţi diferite, şi pregătire pedagogică la nivele diferite, au completat chestionarele primite în vederea realizării unei statistici satisfăcătoare. Având în vedere că, abia desprinşi de pe băncile şcolii , se pregătesc să profeseze meseria dascălilor lor, sunt puşi în situaţia să balanseze modelul clasic şi cel modern. Rezultatele cercetării au scos în evidenţă apropierea de modelul modern; de o comunicare mai profundă între elev şi profesor; de o educaţie bazată mai mult pe descoperire, cercetare; iniţiativa elevului atras cu pasiune de informaţiile primite. În mod sigur o metodologie de succes va implica împletirea celor două modele (clasic şi modern), având proporţii diferite între ele în funcţie de situaţia momentului, de colectiv şi bineînţeles de obiectivele educaţionale urmărite.

Considerăm că fiecare metodă, şi nu mă refer doar la clasificarea în funţie de axa istorică, nu apar în stare pură, ci sub forma unor variante şi aspecte diferite, încât, in mod difuz, în cadrul unei metode, de exemplu cea clasică, se poate naşte treptat tendinţe către modernism. Ele apar şi se concretizează în variante metodologice compozite, prin difuziunea permanentă a unor trăsături şi prin articularea a două sau mai multe metode.

Rezultatele concrete ale studiului le-am introdus în tabelul care apare şi în chestionar. La completarea acestora au participat 18 fete şi 12 băieţi după cum urmează:

Fetele au completat:

Nr.
Ctr.    Modelul clasic        Modelul modern    
1    memorarea şi reproducerea (cât mai fidelă) a cunoştinţelor transmise de cadrul didactic    2    apel la experienţa proprie
    14
2    competiţia între elevi cu scop de ierarhizare    6    promovează învăţarea prin colaborare    16
3    Studiul individual al elevului    7    pune accentului pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii    12
4    Profesorul asigură însuşirea temeinică şi sistematică a cunoştinţelor predate    7    Profesorul este partener în învăţare    14
5    Elevul încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite    1    Elevul exprimă puncte de vedere proprii referitoare la o problemă    17
6    Elevul acceptă informaţia dată
    1    Elevul (îşi) pune întrebări cu scopul de a înţelege lucrurile, de a realiza sensul unor idei    16
7    slabă participare, neimplicare, lipsă de iniţiativă, conformism, supunere    1    iniţiativă,spirit întreprinzător
    17
8    Elevul este dirijat în gândire şi acţiune

    6    Elevul este cutezant, îşi  asumă riscurile, participare şi implicare personală, gândire liberă, creativă,critică    16
9    măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul)    5    măsurarea şi aprecierea capacităţilor(ce ştie şi ce poate să facă elevul)    14
10    accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul).    5    accent pe elementele de ordin calitativ (sentimente, atitudini etc.)    12


Băieţii au completat:

Nr.
Ctr.    Modelul clasic        Modelul modern    
1    memorarea şi reproducerea (cât mai fidelă) a cunoştinţelor transmise de cadrul didactic    2    apel la experienţa proprie
    8
2    competiţia între elevi cu scop de ierarhizare    3    promovează învăţarea prin colaborare    10
3    Studiul individual al elevului    7    pune accentului pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii    8
4    Profesorul asigură însuşirea temeinică şi sistematică a cunoştinţelor predate    3    Profesorul este partener în învăţare    7
5    Elevul încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite    4    Elevul exprimă puncte de vedere proprii referitoare la o problemă    9
6    Elevul acceptă informaţia dată
    3    Elevul (îşi) pune întrebări cu scopul de a înţelege lucrurile, de a realiza sensul unor idei    10
7    slabă participare, neimplicare, lipsă de iniţiativă, conformism, supunere    0    iniţiativă,spirit întreprinzător
    9
8        Elevul este dirijat în gândire şi acţiune

    7    Elevul este cutezant, îşi  asumă riscurile, participare şi implicare personală, gândire liberă, creativă,critică    7
9    măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul)    5    măsurarea şi aprecierea capacităţilor(ce ştie şi ce poate să facă elevul)    7
10    accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul).    2    accent pe elementele de ordin calitativ (sentimente, atitudini etc.)    6

Totalul, ca rezultat final este:

Nr.
Ctr.    Modelul clasic        Modelul modern    
1    memorarea şi reproducerea (cât mai fidelă) a cunoştinţelor transmise de cadrul didactic    4    apel la experienţa proprie
    22
2    competiţia între elevi cu scop de ierarhizare    9    promovează învăţarea prin colaborare    26
3    Studiul individual al elevului    14    pune accentului pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii    20
4    Profesorul asigură însuşirea temeinică şi sistematică a cunoştinţelor predate    10    Profesorul este partener în învăţare    21
5    Elevul încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite    5    Elevul exprimă puncte de vedere proprii referitoare la o problemă    26
6    Elevul acceptă informaţia dată
    4    Elevul (îşi) pune întrebări cu scopul de a înţelege lucrurile, de a realiza sensul unor idei    26
7    slabă participare, neimplicare, lipsă de iniţiativă, conformism, supunere    1    iniţiativă,spirit întreprinzător
    26
8    Elevul este dirijat în gândire şi acţiune

    13    Elevul este cutezant, îşi  asumă riscurile, participare şi implicare personală, gândire liberă, creativă,critică    23
9    măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul)    10    măsurarea şi aprecierea capacităţilor(ce ştie şi ce poate să facă elevul)    21
10    accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul).    7    accent pe elementele de ordin calitativ (sentimente, atitudini etc.)    18