1           
INFLUENTE SOCIALE ALE COMPORTAMENTULUI

Cuprins


1) Behaviorismul

2) Comportamentul colectiv si influentarea acestuia

3)Anomalii ale comportamentului si varsta

4)Comportamentul in familie

5) Comprtament si gandire

6)Genetica comportamentala

Pana in vremea noastra si cu siguranta o buna bucat de timp inca , educarea oamenilor a fost si va fi naturala . In sensul foarte exact ca fiind date sau create anumite conditii , acestea vor duce cu necesitatea la aparitia unui anumit tip de om . O serie de explicatii curente azi , ca de pilda : ,, personalitatea de baza    
,,conditionarea sociala “ , ,,personalitatea de statut” etc. nu fac decat sa indice dependenta fundamentala a formatiei umane de existenta sa sociala . Iata insa ca ultimele decenii de cercetari asupra creierului ridica serioase semne de intrebare  asupra interpretarii absolute a acestei teze . Formarea naturala incepe sa fie gandita alaturi de formatia artificiala a personalitatii umane , posibila si ea in principiu , chiar daca motive de ordin stiintific si moral ii va impiedica intrarea in actiune prea curand . Antecedentele ideii de formatie artificiala nu sunt dificil de stability .  Inca Ramon Y Cajal afirma alta data un fapt de bun simt : ,,cunoasterea bazelor fizico-chimice ale memoriei , simtirii si gandirii ar face din om un adevarat maestru al creatiei , iar cea mai grozava realizare a omului ar consta in cucerirea propriului sau creier “ [ Nicolae Radu , Dirijarea comportamentului uman , pag.11 ,Editura Albatros,1981] . Se sugereaza astfel posibilitatea de a intervene pentru a influenta comportamentul uman nu la nivelul conditiilor naturale , nivel constituit istoriceste si care presupune un timp indelungat pentru a reconstitui sau schimba , ci mult mai simplu – direct asupra creierului .

        1) Behaviorismul

William James a definit psihologia ca "ştiinţă a vieţii mentale". Dar la începutul anilor 1900, un număr din ce în ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale conştiente şi inconştiente de pîna atunci. Aceste critici făceau referire la fidelitatea şi utilitatea metodei introspecţiei, în care subiectul era rugat să descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini. O alta ţintă o reprezenta teoria lui Freud despre motivele inconştiente. În încercarea unui demers metodologic mult mai ştiinţific şi mai riguros s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de behaviorism a revoluţionat ştiinţa psihologiei şi a rămas curentul dominant pentru următorii 50 de ani.
Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat si psihologul american Edward  Lee Thorndike. În 1898 Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de invatare al animalelor . Într-unul din studii acesta a pus o pisică într-o cuşca, iar in afara cuştii o bucata de hrana. Apoi a măsurat timpul în care animalul învaţă şi reuşeşte să deschidă uşa cutiei pentru a ajunge la hrană. Supunînd pisica aceleiaşi acţiuni de mai multe ori, a văzut că aceasta repetă comportamentele care au dus la succes şi în încercări succesiv scapă din ce în ce mai repede şi mai uşor. În urma acestui experiment, Thorndike a propus o
"lege", conform căreia comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar cele urmate de o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învăţate şi se "pierd".
    În 1906 psihologul rus Ivan Pavlov, cîştigase cu doi ani în urmă premiul Nobel, formulează unul dintre principiile celei mai importante ale învăţării. Acesta investigase procesele digestive la cîini măsurînd cantitatea de saliva secretata în momentul în care acestora li se punea o bucată de hrana în gură. După măsurători repetate acesta a descoperit că animalele salivau chiar la anticiparea primirii mîncării. Mai mult, dacă primirea hranei ar fi fost asociată cu un clopoţel, atunci secreţia salivei s-ar fi declanşat doar la simplul auz al acestui clopoţel. Acesta este o forma de baza a ceea ce în psihologie se numeşte condiţionare clasică (sau pavloviană) în care organismul asociază un stimul cu un altul. Ca urmare a acestei asocieri, acesta va reacţiona la al doilea stimul, cel asociat, intr-un mod similar cu reacţia faţă de primul stimul. Cercetările ulterioare au arătat că acest proces poate fi baza formarii unor preferinţe sau a structurării unor temeri, chiar fobii.
   Deşi Thorndike şi Pavlov sunt cei care au pus "în scenă" behaviorismul, abia în 1913 viziunea psihologiei behavioriste s-a clarificat. În acest an, John Broadus Watson a publicat lucrarea "Psychology as the Behaviorist Views It." Scopul acesteia nu era altceva decît o completă redefinire a psihologiei ca "ramură pur experimentală şi obiectivă a ştiinţei naturale ". Scopul teoretic al acestei ştiinţe este predicţia şi controlul comportamentului. Noua strategie propusă presupunea variaţia stimulului din mediu, observarea reacţiei organismului la această schimbare.

2)Comportamentul colectiv si influentarea acestuia

    Gustave le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii "Psihologia multimilor". Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine printr-un enunt de tip cauzal stimul - contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data de autor multimilor: "Multimea reprezinta o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau sex, oricare ar fi intamplarile care ii aduna la un loc". Inca de la aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia sa despre comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat.
Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare formandu-se un "suflet colectiv" ce prezinta trasaturi distincte. Membrii unei astfel de comunitati se supun Legii unitatii mentale a multimilor: toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv dupa normele gruplui respectiv.
      Comportamentul copiilor este influentat de catre :
    a)  Familia : este mediul in care copilul stabileste primele legaturi emotionale cu mediul si cei din jur si invata sa comunice .
         Rolul familiei in formarea comportamentului e vizibil mai ales dupa ce famili ii ofera un anumit status social si o apartenenta etnica si religioasa .
    b)Grupul de prieteni ( peer – group ) : desemneaza persoanele cu acelasi statut , egale sau apropiate .E important  in adolescenta si in tinerete , cand se formeaza eul  propriu . Pe masura ce creste , copilul se
distanteaza de familie si se aproprie de grupul de prieteni .  Acesta are un rol de socializare pasiva intr-o perioada in care se manifesta noncomformismul care vizeaza acte de independenta .
   c)Scoala : e o institutie care socializeaza nu numai prin curicula scolara , ci  si prin aspecte ascunse .
Promoveaza nu numai valori  si atitudini , ci si modul cum tinerii isi insusesc informatiile  , dar trasaturile  cum ar fi : cinstea , disciplina , punctualitatea etc.
   d) Mass-Media : e constituita din mai multe forme de comunicare , care stabilesc un contact impersonal cu receptorul . Comunicarea se realizeaza prin presa scrisa , audio-vizual si internet .
     Efectele  socializatoare depend de continutul mesajului . Efectele mass mediei asupra formarii personalitatii tinerilor pot fi diferite in functie de influentele pe care familia le are in educarea lor . Acolo unde educatia familiei sufera carente , efectele mass-mediei pot fi uneori devastatoare .
     Mass-media influenteaza negative numai acolo unde educatia e neglijata de scoala si familie . Cand acest lucru se petrece , tinerii socializeaza in grupuri delicvente si din punct de vedere psihologic se petrec urmatoarele procese :
Dezinhibitia : apare atunci cand  copiiilor li se par normale toate lucrurile negative care apar in mass-media ;
Afectarea proceselor cognitive ;
Desensibilizarea emotionala ( nu are sentimente de mila ).  

Alte mijloace de influentare a comportamentului :
   -Gradinitele
   -Grupurile religioase
   -Serviciul militar
   -Inchisori
   -Manastiri etc .

 3)Anomalii ale comortamentului si varsta

   
1 Relatia dintre varsta si inclinatiile catre comiterea de acte anti sociale pare a fi dupa multi autori indiscutabil . Astfel , dupa Adolph Quefelet , ,,varsta constituie , fara posibilitate de contrazicere , cauza care actioneaza cu cea mai mare energie pentru dezvoltarea sau pentru atenuarea inclinatiei la crima …” (Psihologia si psihopatologia comportamentului , pagina 208, Dr. Tiberiu Vlad , Dr. Cristian Vlad , Editura Militara , 1978) .  El preciza ca aceasta inclinatie pare sa se dezvolte in functie de intensitatea fortei fizice si a pasiunilor din om , atingand un maximum spre varsta de 25 de ani , epoca in care dezvoltarea fizica este aproape terminate . Dezvoltarea intelectuala si morala , care se realizeaza mai incet , atenueaza treptat inclinatia la crima , care diminua cu timpul si mai mult prin slabirea fortei fizice si a pasiunilor .
    Rezultatele unor investigatii confirma observatia ca varsta este un factor foarte important pentru dezvoltarea sau estomparea tendintelor la delicate , atat ca frecventa , cat si ca gravitate . Dupa multi specialisti , obiectivitatea bolilor psihice care survin la varste fragede este greu de apreciat , frontierele dintre sanatate si boala fiind inca insuficient trasate ; de cele mai multe ori se vorbeste de ,,stari” si de tulburari de comportament .
     Pe plan international s-a  descoperit ca : ,,anomaliile si delicventa juvenila nu mai sunt de domeniul special al criminologiei , ci constituie o problema generala privind dezvoltarea sociala in timul perioadelor de tensiune “ (Psihologia si psihopatologia comportamentului ,Dr.tiberiu Vlad,Dr. Cristian Vlad , pagina 209 , Editura Militara ,1978) .
    Vorbind despre ,,adevarata delicventa “ , R. Mucchielli precizeaza ca  ,, comportamentul delicvent nu este decat un comportament , el traduce , exprima , semnifica structura mentala organizata  , concreta , un univers al mentalitatilor nocive . Intreaga armata de de paraziti sociali sau de delicventi virtuali , nu sunt nici nevrotici , nici psihotici , nici debili impulsive , nici eliptici care ignora , nici inadaptabili prin defecte de actualizare . Ei sunt sociopati care au un eu normal si puternic , dar care au crescut intr-un anumit mod “ .(Psihologia si patologia comportamentului , pagina 240 , Dr . Tiberiu Vlad , Dr. Cristian Vlad , Editura Militara , 1978 ).
    Copilul antisocial , dupa cum remarca Edmundo Butelo , poate fi produsul unei familii insuficiente din punc de vedere psihologic , moral , economic ,educativ sau sociologic. La tendintele ereditare se adauga cele castigate prin influenta mediului , ale carui forte formative dinamice sunt directe sau indirecte .
   Limitele cadrului social in care traiesc copiii sunt destul de neclar delimitate . Modelarea copilului depinde foarte mult de atitudinile parentale . C. Oancea da urmatoarele exemple de categorii de copii:
    1. Categoria copiilor greu educabili . Acesti copii hiperexcitabili , instabili si cu reactii exaggerate , determina adesea atitudini parentale de rejectie , care ar impune o limitare extrema a libertatii de actiune a copilului . Asa s-ar constitui ,,comportamentul patologoc agresiv “ si ,, reactia agresiva nesocializata prelungita “.
   2. Categoria copiilor adoptati. Tulburarile de comportament la acesti copii au o frecventa dubla fata de copiii neadoptati .Frecventa crescuta ar rezulta din nepotrivirea dintre experientele parintiilor si comportamentul copiilor .
   3. Categoria tinerilor minori cu tulburari de comportament in crize . Atitudinea parentala de impunere brusca si violenta a unui regim de viata extrem de restrictiv cu certuri si conflicte foarte dure , poate genera de asemenea reactii agresive nesocializate .  

  4 ) Comportamentul in familie

   De-a lungul existentei umane , familia s-a dovedit a fi una dintre cele mai vechi forme de comunitate umana , cea care asigura perpetuarea speciei , evolutia si continuitatea vietii sociale . In sens sociologic , familia este formata din doua personae unite prin casatorie . Caracteristcile specifice ale familiei provin din numeroase functii ale acesteia : fiziologice , psihologice , morale , educationale , economice , emotionale .
   Comortamentul in familie este generat de mecanisme psihice care functioneaza similar cu cele ce dau nastere comportamentului interuman cu deosebire ca raspunsurile contin o doza de ascutime diferita .Bunatatea este mai accentuate , intoleranta , inselaciunea mai putin agresive , deoarece relatiile dintre membrii familiei isi fac prezenta si mecanismele psihice ale interesului familial , care prin energie dezvoltata tempereaza sau ridica forta de actiune a celorlalte mecanisme .

Comportament si gandire

  Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = ştiinţă) este ştiinţa care studiază comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia, precum şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie conştiente, fie inconştiente.
  "Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (...). Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala în care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra."
    În "Dictionar de Psihologie", editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si gândirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica."
     Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud (1856 - 1939), ca o modalitate de a explora continutul si mecanismele vietii mentale umane. Pregatirea sa l-a facut sa aprecieze importanta factorilor biologici (natura) si a experientei sociale (educatia) pentru dezvoltarea si mentinerea personalitatii umane.
     Freud credea ca exista necesitati umane universale care ajuta la ghidarea si modelarea comportamentului uman. Unul este eros "instictul vetii", nevoia oamenilor de a stabili legaturi între ei si altul este thanatos "instinctul mortii", baza înclinatiei agresive





 6)Genetica comportamentala

Genetica s-a nascut în zorii acestui secol si în numai câteva decenii a devenit una dintre cele mai fascinante realitati ale lumii noastre. În mai putin de trei decenii a revolutionat zone întinse ale stiintei, de la agricultura la medicina, si tinde sa dea noi dimensiuni stiintelor umaniste, eticei, sociologiei si filozofiei. Descifrarea oricarui proces biologic, începând de la originea vietii si evolutia biologica, ajungând la caracteristicile morfologice, fiziologice si biochimice ale organismelor si terminând cu gândirea si comportamentul uman, nu poate fi realizata decât admitând în sistemul de elemente definitorii componenta ereditara.
În cursul acestei scurte perioade, genetica s-a ramificat în discipline independente, fiecare dintre ele centrate în jurul unei teme majore, a unui univers comun, ereditatea, toate interconectate. Continutul geneticii s-a transformat el însusi si odata cu el cunoassterea lumii înconjuratoare. Ea acopera acum regiuni care pâna ieri apartineau imposibilului.
Mai mult decât atât, genetica intra în cotidian. Performantele ei atât de încercate de ecouri morale si sociale, fac obiectul unor dezbateri contradictorii si pasionante: care vor fi consecintele clonarii, ale predeterminarii sexului, ale nenumaratelor substante chimice aruncate nedescriminatoriu în circulatia industriala?
Genetica, vorbind de realizarile ei, a încetat sa mai fie apanajul unui grup de initiati. Comunitatea a înteles ca ea apartine tuturor. A-i cuprinde întelesul, înseamna a întelege drumurile lumii contemporane, a unor drumuri presarate de sperante si de temeri.
Genetica comportamentala, disciplina tânara, ramura a geneticii care studiaza relatia dintre ereditate si comportament (coeficient de inteligenta, tulburari psihice, tulburari de integrare sociala). Cerceteaza serii de gemeni monozigoti si dizigoti crescuti în conditii de mediu similare sau deosebite, frecventa
tulburarilor psihice în populatii exogame si endogame, concentratia familiala a tulburarilor psihice si a înapoierii mentale, relatia dintre anomaliile cromozomiale si inteligenta sau comportament. Toate cercetarile au demonstrat ca dezvoltarea psihica implica, în mod normal participarea ereditatii si a mediului. Numeroase forme de înapoiere mentala sunt conditionate genetic. În conditii experimentale la animale, prin încrucisari selective si prin compararea liniilor consangvine si a descendentilor rezultati din încrucisarea acestor linii, se studiaza rolul ereditatii în geneza agresivitatii, a preferintei pentru alcool, a comportamentului sexual.
Genetica comportamentului a devenit în ultima vreme obiectul unui interes mai larg decât acela strict al specialistilor .
   Cauza acestei curiozitati, aparent spontana, nu trebuie cautata însa în arbitrariu si conjuctura. Nu este vorba de o moda trecatoare. Interesul este generat de însusi obiectul de studiu al geneticii comportamentale, devenirea psihica a omului si nu este, deci, alimentat de o “curiozitate” oarecare. Nu de azi, ci din totdeauna omul a cautat sa afle care sunt sursele capacitatilor sale psihice si în ce fel se edifica.

Bibliografie

Revista Cadran Politic , rubrica Sanatate , nr. 27 , Mariana Erghelegiu ;
Gustave Le Bon , Psihologia multimilor , Filipesti , Editura Ante XX Pres ,1996;
Ursula Schiopu , Dictionar de psihologie , Editura Babel , 1997 ;
Tiberiu Vlad si Cristian Vlad , Psihologia si Psihopatologia comportamentului , Editura Militara , 1978 ;
Vasile Pavelcu , Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii , Editura didactica si pedagogica , Bucuresti , 1982 ;
Nicolae Radu , Dirijarea comportamentului uman , Editura Albatros , Bucuresti , 1981 ;




Parerea personala :

   In opinia noastra , orice comportament si orice gândire sunt caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta.Termeni comportament si gândire constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca. Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala în care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.