1 Formele imaginaţiei

-analiză comparativă-

     Imaginaţia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alături de gândire şi memorie, şi este un proces de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei.
     Omul este capabil de o performanţă unică, aceea a realizării unităşii dintre trecut, prezent şi viitor, imaginaţia fiind legată mai ales de ce va fi.Detaşându-se de prezentul imediat, de aici şi acum, omul îşi organizează şi proiectează acţiunile, anticipând atât drumul care va fi parcurs, cât şi rezultatele care vor fi obţinute.Dacă omul nu ar avea imaginaţie, ar reacţiona, orientându-se numai pas cu pas după indicatorii perceptivi din contextul real în care îşi desfăşoară activitatea şi deci nu ar avea o direcţie precisă,ar învăţa fragmentar, sacadat, cu stagnări şi erori până la un rezultat oarecare.Dispunând de imaginaţie,poate să-şi elaboreze mintal scopul şi planul desfăşurării activităţii, pe baza căruia să se conducă, să-şi regleze permanent acţiunile, să evite erorile şi să aibă mai mare eficienţă.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ în ambianţă, poate obţine mereu ceva nou, ceea ce l-a şi făcut să fie creator de cultură.
     Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumită treaptă a dezvoltării sale psihice, adică după ce au apărut alte procese şi funcţii psihice care-i pregătesc desfăşurarea:dezvoltarea reprezentărilor, achiziţia limbajului, evoluţia inteligenţei, îmbogăţirea experienţei de viaţă etc.
     De fapt, imaginaţia odată apărută interacţionează permanent cu toate procesele psihice şi mai ales cu memoria, gândirea şi limbajul.Procesul imaginativ include aceste interacţiuni în mod obligatoriu, însă în acelaşi timp el se deosebeşte de respectivele procese psihice şi dispune şi de mecanisme specifice de procesare a datelor experienţei anterioare.
     Memoria este cea care oferă material de combinare pentru imaginaţie, cum ar fi: reprezentări, idei, trăiri afective etc. şi, totodată, conservă produsele sale finale.Dar imaginaţia se deosebeşte clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adică este cu atât mai eficientă cu cât este mai fidelă faţă de cele învăţate, iar imaginaţia este cu atât mai valoroasă cu cât rezultatele sale se deosebesc de ceea ce ecistă în experienţa subiectului şi, mai ales, faţă de ceea ce a dobândit societatea.Prin urmare, imaginaţie trece dincolo de experienţa pe care o are fiecare, transformând-o, recombinând-o şi ajungând la noi rezultate.
     O legătură foarte puternică există între gândire şi imaginaţie.Cele două procese se şi aseamănă, se şi deosebesc şi, totodată, se află în interacţiuni reciproce.Prin gândire, omul cunoaşte şi înţelege ceea ce este esenţial, necesar, general din realitatea existentă sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginaţia explorează cu precădere necunoscutul, posibilul, viitorul.Prin urmare, gândirea, inteligenţa, oferă idei şi date asupra realului şi, totidată, ghidează într-o anumită măsură transformările imaginative.Imaginaţia, la rândul ei participă la elaborarea ipotezelor, la găsirea unor strategii şi procedee practice de rezolvare a problemelor.
     De asemenea, imaginaţia implică mecanismele verbale în toate formele ei de manifestare.Cuvântul, ca instrument al activităţii mintale, permite evocarea selectivă a ideilor şi reprezentărilor, vehicularea şi punerea lor în cele mai variate relaţii, în raport cu ideea directoare formulată tot verbal.
     Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginaţia are o interacţiune specială cu afectivitatea.Tensiunea emoţională pe care o trăieşte omul la un moment dat stimulează evocarea elementelor experienţei anterioare şi apoi combinarea variată şi neaşteptată a acestora.Emoţiile şi sentimentele sunt condiţii activatoare şi energizante ale imaginaţiei şi totodatădirecţionări inedite şi personale al combinărilor şi recombinărilor imaginative.
    Se ştie că momentele de intense trăiri afective sunt urmate de un maximum al productivităţii imaginative.Vestea despre obţinerea unui premiu la olimpiadă ne proiectează repede, imaginativ, într-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment.Cercetările au arătat că nivelul crescut al afectivităţii, chiar când are o tonalitate negativă, este mai favorabil combinărilor imaginative decât trăirile afective pozitive, dar slabe.
     La fel ca şi trăirile afective, motivele întreţin o receptivitate crescută pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora în prim-plan, reliefarea lor după alte criterii decât cele ale gândirii, generarea unor noi legături şi restructurări.Dorinţa puternică de a dispune de un telefon mobil de ultimă generaţie ne face repede să ne proiectăm imaginativ în grupul prietenilor şi să stârnim admiraţia lor.Aspiraţia de a urma medicina după terminarea liceului face ca cel în cauză să se viseze adesea în spaţiul specific instituţiilor medicale.
     Imaginaţia este legată într-un fel specific chiar cu întreaga personalitate.Experienţa proprie de viaţă, orientările dominante, dinamica temperamentală, configuraţia caracterială ghidează combinările imaginative şi le finalizează în produse specifice pentru fiecare.Procesul şi produsul imaginativ exprimă personalitatea, originalitatea acesteia şi sunt ele însele noi şi originale, atât faţă de experienţa individuală cât şi faţă de cea socială.
    
1 Ca proces cognitiv, imaginaţia realizează o procesare specială a datelor iniţiale provenite din experienţă, datorită nu numai interacţiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci şi unor procedee proprii şi unei combinatorici care-i sunt caracteristice.
     Spre deosebire de gândire, care dispune de operaţii, imaginaţia pune în lucru procedee numeroase şi variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea şi rearanjarea, substituirea, modificarea, scematizarea, analogia şi empatia.
     Fiind un proces foarte complex, imaginaţia se desfăşoară în forme variate.Ele au fost clasificate după mai multe criterii, dar cele mai des folosite au fost prezenţa intenţionalităţii şi implicarea activă în actele imaginative.
     Visul din timpul somnului şi reveria.Visul din timpul somnului constă dintr-o înlănţuirea de imagini, emoţii şi reflecţii care apar în starea de somn paradoxal şi faţă de care subiectul este mai mult spectator, neputându-l dirija şi înţelege imediat, apărându-i astfel haotice şi absurde.Reveria se desfăşoara în timpul stărilor de veghe şi de relaxare, când parcă cel în cauză îşi lasă gândurile să vagabondeze.Încă din definiţiile celor două forme ale imaginaţiei se pot observa o serie de asemănări şi deosebiri în ceea ce le priveşte.Astfel, în timp ce visul se produce în stare de somn paradoxal, reveria se produce în stări de veghe şi relaxare.Totodată, în cadrul visului, subiectul nu poate interveni în dirijarea înlănţuirii de imagini, motiv pentru care acestea apar de obicei ca fiind haotice şi absurde, pe când în timpul reveriei subiectul poate interveni din când în când cu o uşoară dirijare a imaginilor în direcţia dorinţelor.O asemănare între cele două este faptul că ele au o legătură specială cu motivaţia.Uneori, visul din somn poate reprezenta, ca şi reveria, o îndeplinire fictivă a dorinţelor şi aşteptărilor, a intereselor persoanei.
     Visul din somn şi imaginaţia reproductivă.Imaginaţia reproductivă este o formă activă, conştientă şi voluntară constând în construirea mintală a imaginii unor realităţi existente în prezent sau în trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Astfel, spre deosebire de visul din somn, care este o formă inconştientă, involuntară şi pasivă, imaginaţia reproductivă este activă, conştientă şi voluntară.Dacă visul din somn poate fi orientat uneori spre anumite interese ale subiectului, aducă spre viitor, imaginaţia reproductivă explorează realităşi existente în prezent sau trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Totodată, visul din somn nu poate fi dirijat, în timp ce imaginaţia reproductivă se realizează sub influenţe unor indicaţii concrete, a unor schiţe sau, cel mai frecvent, a indicaţiilor  şi descrierilor verbale.
     Visul din somn şi imaginaţia creatoare.Imaginaţia creatoare este cea mai activă, mai complexă şi voluntară formă a imaginaţiei, spre deosebire de vis, care este pasiv şi involuntar.O asemănare între cele două poate fi faptul că amândouă explorează viitorul(visul nu întotdeauna, dar el poate fi orientat spre anumite intereses al subiectului, imaginând astfel situaţii viitoare).Totodată,ele favorizează apariţia ipotezelor, inventarea de căi şi mijloace de axţiune, ducând la noi rezultate.
     Visul din somn şi visul de perspectivă.Visul de persepctivă constă în proiectarea conştientă şi voluntară a drumului propriu de dezvoltare în acord cu posibilităţile personale şi cu condiţiile şi cerinţele sociale.Se poate observa că în tim ce visul din somn este o formă involuntară şi inconştientă, visul de persepctivă este atât voluntar, cât şi conştient.Totuşi ambele forme ale imaginaţiei pot contribui la formarea idealului de viaţă şi prin el la motivarea activităţilor curente, a opţiunilor profesionale, a acţiunilor de autoformare şi autoeducare.
     Reveria şi imaginaţia reproductivă.În timp ce reveria se produce în stări de veghe şi relaxare, imaginaţia reproductivă se produce activ, conştient şi voluntar.Totodată, reveria explorează cu precădere viitorul, prin îndeplinirea fictivă a dorinţelor, în timp ce imaginaţia reprductivă explorează imagini din trecut sau prezent, dar acre nu pot fi percepute direct.
     Reveria şi imaginaţia creatoare.O deosebire între cele două este faptul că reveria este o formă involuntară şi pasivă, în timp ce imaginaţia creatoare este voluntară şi activă.Deşi cu scopuri diferite, ele explorează cu precădere viitorul.
     Reveria şi visul de perspectivă.Ca şi imaginaţia reproductivă şi cea creatoare, visul de perspectivă de deosebeşte de reverie prin faptul că este o formă a imaginaţiei conştientă şi voluntară.Totodată, în timp ce reveria poate fi dirijată, visul de perspectivă este în acord cu posibilităţile personale şi cu condiţiile şi cerinţele sociale.
     Imaginaţia reproductivă şi imaginaţia creatoare.În timp ce imaginaţia reproductivă constă în construirea mintală a imaginii unor realităţi existente în prezent sau în trecut, dar care nu pot fi percepute direct, imaginaţia creatoare este orientată spre ceea ce este posibil, ţine de viitor şi este nou.O asemănare între cele două este faptul că amândouă reprezintă forme voluntare şi active ale procesului imaginativ.
     Imaginaţia reproductivă şi visul de perspectivă.Cele două se aseamănă prin faptul că sunt forme voluntare şi active ale imaginaţiei, deosebindu-se prin faptul că una este prientată spre realităţi din prezent sau trecut(imaginaţia reproductivă), în timp ce cealaltă explorează viitorul(visul de perspectivă).
     Imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă.Cele două sunt forme voluntare şi active ale imaginaţiei şi explorează viitorul.
     Prin specificul său, imaginaţia explorează necunoscutul, inexistentul, chiar incredibilul, lărgind considerabil câmpul cunoaşterii umane, inovând, inventând, generând noul.