1 CA LA MAMA ACASA
Eseu atingând probleme de etică şi educaţie
Emil Wagner, inginer pensionar

Pentru a conduce o motocicletă este necesară o şcolarizare şi un permis.
Pentru a procrea şi a educa copii nu este nevoie de nimic. Consecinţa se vede: droguri, lipsă de respect, rasism, etc.
Tehnica contemporană, puţin ajutată, a permis contactarea unor specialişti ai civilizaţiei care va fi peste cca. 10000 de ani pe planeta noastră. Ei ne arată cum va fi atunci „La mama acasă”

Deci:

Copii noştri învaţă că …
O nouă zi de muncă, noi probleme şi la IATC
Mary a fost chemată la telefon de un părinte care se îngrijea de viitorul copilului său, medic. Vă puteţi închipui la ce nivel. Nu stă oricine de vorbă cu un zeu.
Dat fiind că nu avea nici o contingenţă cu medicina, iar ambulatoriul ce fiinţa pe lângă institut era mai mult o anexă socială, a acceptat audierea candidatului.
Deci Ady, de profesie „fiul lui tata” s-a prezentat la interviul ţinut personal de Mary, care a decurs astfel:
    Am înţeles că eşti medic. Ai categoria minimă spre a profesa? Internatul, masteratul sau cum s-o numi în meseria ta?
    Am diplomă
    Înţeleg. Tata ţi-a cumpărat o diplomă. Nu ştia tata că pentru a fi medic mai trebuie şi internatul ?
    Nu-l interesează pe tata asemenea fleacuri. Mă angajaţi sau nu?
    Ai făcut vreo dată o injecţie ?
    Surorile se ocupă cu aceste detalii!
    Înţeleg deci că doreşti începerea unui stagiu în care să deprinzi meseria?
    Nu. Trebuie să fiu angajat ca doctor.
    Doctor în ce ? Eu sunt în matematică.
    O să mă plâng lui tata că vă bate-ţi joc de mine. Ce are medicina cu matematica?
    Şi ce retribuţie ţi-a spus tata să pretinzi ?
    Păi 10 mii de Euro
    Anual?
    Iar vă bate-ţi joc de mine. Bine înţeles lunar!
    Cu iertăciune. Vă consider ultra pregătit, dar institutul încă nu-şi poate permite un medic diplomat atât de eminent. Vă rog să încercaţi în altă parte.
    Cum î-ţi permiţi să ….
    Da! Dacă a-ţi avea amabilitatea să priviţi înapoi a-ţi vedea uşa pe care doresc să o închideţi.
    Păi este închisă!
    Nu pe din afară. Doriţi să chem “serviciul de pază şi protecţie” să vă ajute?
Si Ady, de profesie „fiul lui tata” a părăsit încăperea.

Tery a urmărit pe ecranul calculatorului tot interviul. Intrând în biroul directorial a spus:
    Te-ai descurcat de minune
    Nu ţi se pare că am fost prea severă cu el? Mai este doar un copil !
    Nici la copii de ţâţă n-aş accepta asemenea aere. Oare nu are părinţi, oare nu a făcut şcoală?
    Ba are părinţi ocupaţi cu facerea banilor. A trecut prin şcoală ca gâsca prin apă şi i-a fost cumpărată o diplomă. Este soarta multor tineri din zilele noastre. A crescut prin baruri şi discoteci cu bani de buzunar mai mulţi decât salariul meu pe o lună. Te mai miră că arată aşa?
    Şi cu iei se face meserie ?
    Nu. Politică, numai la asta sunt buni.
    Şi cine îi alege?
    Vrei să spui cine-i trece pe liste? Păi clar, tăticu, care este de aceeaşi speţă.
    Oare toată Europa este aşa ?
    De ce nu. Toţi de teapa lor adoră viţelul de aur.
Şi ar trebui să …
Lary se plimba îngândurat prin birou. Mary era în aşteptare. Bănuia că va apare iar o soluţie ca pastila contra durerii capului. Oare nano-undele nu puteau elimina şi prostia ?
Lary a trecut la terminal şi a început activ să butoneze. Se părea că ceva nu-i iese
    Ce tot faci pe acolo? Ce pasienţă nu vrea să iasă?
    Mă consult cu calculatorul părinte şi aceste nu vrea să mă ajute.
    Dar ce ţi sa năzărit
    Păi problema învăţământului. Problema “Ady de profesie fiul lui tata”
    Şi ce te deranjează ca are un tătic bun?
    Tocmai că nu-l are. Părinţii mei s-au purtat altfel cu mine.
    Vrei să insinuezi că tu nu aveai bani de buzunar, pentru un coniac, o discotecă sau pentru o blondă mai durdulie ?
    Mă plictiseşti. Încă nu ai înţeles că de mii de ani am scăpat de racila banilor. Dar tocmai aci este problema Nu pot concepe o educaţie în condiţiile existenţei banilor în surplus. Şi nici calculatorul nu mă poate ajuta. Cred că va trebui să trec pe acasă ca să discut personal cu experţi în materie.
    Acasă, unde avem dormitorul comun? De ce nu inviţi aci, la birou, specialiştii de care ai nevoie?
    Obrăznicuţo, chiar te faci că nu înţelegi ? Eu am coborât cu hârzobul din ceruri, vin din Olimp unde mă simt acasă.
    Şi ai imaginat vr-o navetă spaţială care să te şi aducă înapoi? M-am obişnuit în patul încălzit de tine.
    De-ai ştii de câte ori am trecut pe acasă, dar trupul tău gingaş m-a adus înapoi.
    Să înţeleg că acum vei lipsi mai mult şi baţi şeaua să înţeleagă iapa?
    Nici o speranţă. Te voi incomoda şi la noapte.
    Înţeleg! Ai avut o scăpare. Nu trebuia să ştiu că îţi împarţi existenţa în 2 lumi distincte. Poate şi în tot atâtea paturi.
    Şi te-ar deranja ? Dacă devii geloasă înseamnă că mă iubeşti.
    Răutate! Nu te mai vreau. Dute-n Dumnezeul tău.
Fiind, ca mai întotdeauna, singuri în birou Lary o luă în braţe pe Mary, care o făcea pe bosumflată, şi o sărută cu patimă, mai, mai să o întindă pe birou. Mary l-a răsplătit şăgalnic cu o palmă zdravănă. Asta-i dragostea între zei!
    Mai trebuie să facem şi treabă. Să-ţi pregătesc un sandvici pentru drum? Oare cât faci până “acasă” ?
    O clipită, şi culmea nici nu plec de lângă tine
    Măi să fii în pielea goală şi cu ceas la buzunar ! Chiar aşa?
    Chiar aşa. Ce vezi în faţa ta este o fiinţă virtuală ca şi tine. Doar că am uitat să mă şi nasc, de aceea nu am certificat de naştere ca tine. Eu, cel virtual, sunt un clon al lui Lary care se află momentan la pupitru de comandă al calculatorului fiindcă l-am chemat. Deci, în acest moment am dublă personalitate fiindcă sunt şi persoana fizică, Lary în carne şi oase. Eu, Lary virtual, voi rămâne veşnic lângă tine fiindcă eu Lary din Olimp ţi-am jurat iubire veşnică. Ai astfel avantajul că îmbătrânesc o dată cu tine şi nu va mai fi cazul să scandalizezi vecinele când chipul îţi va fi gravat de riduri.
    Si cine se culcă cu mine? … Explodează Mary îmbufnată.
    Păi de regulă clonul virtual care are aceeaşi constituţie fizică cu tine. Dar ori de câte ori am ocazia mă cuplez fizic clonului spre a savura voluptatea de a te ţine în braţe. Sper să ne fi creat reciproc multe plăceri.
    Deci, să înţeleg în sfârşit, eu te înşel cu tine sau tu mă înşeli cu mine?
    Are vre-o importanţă ? Ne iubim suntem un cuplu şi ne satisfacem reciproc.
Mary tot mai face pe îmbufnata aşa că Lary a trebuit să o sărute din nou. În sfârşit se liniştesc. După puţin timp Lary sune:
    A sosit expertul invitat, fac legătura fonică spre a putea auzi conversaţia dinte noi.
O discuţie tematică în Olimp
    Sunt Lary Craftman, şeful proiectului Reconstituirea vieţii şi evoluţiei planetelor prin simulare derulat de Consiliul planetar. Planeta în studiu, aflată actual din punctul de vedere al civilizaţiei cu cca. 10000 ani în urma civilizaţiei noastre are o problemă privind pregătirea pentru viaţă a tineretului. În numele consiliului Planetar vă rog a ne da consultaţii care privesc specializarea Dumneavoastră.
    Sunt Anton List, şeful Institutului Planetar de Educaţie, Cultură şi Învăţământ. Cu plăcere la dispoziţia Dumneavoastră. Care este problema?
    Dacă permiteţi, aş dori să mă lămuresc mai întâi eu, deoarece nu sunt de specialitate. În denumirea institutului Dumneavoastră sunt trei sintagme care, din punctul meu de vedere sunt cel puţin similare.
    Nicidecum. Fiecare are o semnificaţie distinctă şi anume:
1.    Educaţia implică asimilarea moralei sociale, legată de etica filosofică. Ea include şi ceea ce era denumit “Culte” adică educaţia religioasă. Noţiunea se divide în: cei 7 ani de acasă in care educatorii sunt părinţii, şi educaţia socială în care rolul de educator este al pastorului eparhiei religioase şi durează până la adânci bătrâneţe.
2.    Cultura cuprinde totalitatea cunoştinţelor generale necesare comportării corecte în societate ale individului incluzând frumosul, estetica. Cultura este un atribut strict personal şi este asimilată “din vânt” adică fără un efort strict dirijat. Surse ale culturii sunt în special lectura personală, apoi în mai mică măsură mas media cu emisiunile sale dedicate şi teatrul. Se vorbeşte şi despre o cultură sportivă (a nu se confunda cu cultura fizică care este un addesoriu al sănătăţii) dar părerile sunt împărţite în ceea ce o priveşte.

1 3.    Învăţământ include totalitatea instituţiilor şi a mijloacelor care servesc la instruirea individului în scopul însuşirii unei ocupaţii pragmatice. Învăţământul general pregăteşte capacitatea de absorbire a culturii pe când cel de specialitate dezvoltă aptitudini fizice pentru o activitate pragmatică bine definită. Învăţământul superior este, în general, legat de dotări foarte valoroase în aparataj şi dispozitive pentru ca studenţii să poată lua contact cu vârful tehnicii actuale. Din această cauză acest învăţământ are un rol crucial în cercetare, formând şi deprinderea corespunzătoare a cursanţilor.
Care dintre acestea intră în vederile Dumneavoastră actuale ?
    Cred că educaţia. Dar să vă explic dilema: Civilizaţia planetară se află în epoca în care banul, avuţia, dictează totul. Banul conduce politica, industria şi comerţul, banul dictează cultura fiindcă nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce este scump. Până şi actul sexual este comercializat pe bani. Etica se rezumă la: “Banul este ţelul vieţii, fură dar nu te lăsa prins, fură ca să ai cu ce plăti anchetatorii, legile sunt pentru boi adică săraci”. Această etică a fost întotdeauna atribuită celor avuţi, dar acum, acolo, este generalizată. Toţi fură, altfel mor de foame.
    Cine va educa deci copilul ? Bănuiesc că părinţii sunt ocupaţi a face bani.
    A-ţi pus punctul pe i. Ce este de făcut ?
    Cum se comportă şcoala ?
    Acolo o altă problemă. Profesori, foarte bine instruiţi şi cu simţ pedagogic sunt plătiţi cu o retribuţie de mizerie care abia ajunge întreţinerii traiului de zi cu zi. Ţinuta vestimentară, nivelul cultural şi chiar instruirea perpetuă căci totul evoluează nu pot fi satisfăcute “din lipsuri financiare” . În cel mai bun caz profesorul devine o flaşnetă care repetă la infinit ce ştie de la bunici, în contradicţie flagrantă cu viaţa cotidiană. Elevii săi, măcar unii, îmbrăcaţi după ultimele jurnale de modă ignoră jerpelitul de la catedră. Alţii sunt mai bine pregătiţi ca profesorul menţinut de lipsurile financiare la nivelul dascălilor săi, iar restul nici nu vin la şcoală. Are grijă tăticu să cumpere nota cuvenită.
    Bani mai mulţi!
    De unde? Bugetul abia ajunge pentru buzunarul legiuitorilor. Culmea este că guvernanţii sunt interesaţi în prostirea maselor, ca să fie realeşi. Un popor cult, instruit se lasă mai greu dus de nas. Deci chiar de-ar fi bani cu duiumul, învăţământul n-ar primi nimic.
    Şi cu ce vă pot fi eu de folos ?
    Aţi şi făcut foarte mult că m-aţi ajutat să formulez problemele.
    Eu aş sugera să puneţi accent pe rezolvarea celor 7 ani de acasă. Poate există bunici, mătuşi etc. care se pot ocupa de copii. Dar atenţie dragostea strident afişată nu este nicidecum o metodă pedagogică. Copilul trebuie să muncească spre aşi câştiga răsplata. Dacă nu va conştientiza remuneraţia muncii efectuate va fi un handicapat, uşor de atras spre droguri sau alte acţiuni reprobabile.  Părinţii şi Bunicii pot primi sfaturi competente de la parohii care îi păstoresc. Dacă nu merge Mahomed la munte va veni muntele la Mahomed. În consecinţă este rolul preotului a vizita bunicii care au în educare un minor, dacă aceştia omit a veni la biserică. Este sfatul unui pedagog competent. Îmi permiţi o întrebare? Mai mult din curiozitate.
    Vă rog chiar ! Sunt curios ce a stârnit acest interes.
    Cum sunt pregătiţi părinţii în vederea procreării ?
    Ceva mai puţin ca animalele. La acestea procrearea este un instinct primordial, însoţit de o stare propice educării puilor. La “aleşii Domnului”, oameni, instinctul de procreare a fost înlocuit de “sex” care se face oricând şi oricum, dese ori ca mijloc de existenţă. Graviditatea este o pacoste iar creşterea copilului o catastrofă.
    Cum, copii nu sunt instruiţi în discipline precum “managementul gospodăriei casnice” sau “puericultură”? La noi acestea sunt discipline de “bacalaureat”  
    O pudoare prost înţeleasă fac părinţii şi pedagogii să evite spinoasa problemă a procreării, deşi copii i-ar putea învăţa  “arta sexului”. S-au întâlnit şcoli post-liceale de “gospodărie”, dar numai pentru anumite clase de privilegiaţi, care practic nu au nevoie de ele. Marea masă de oameni nu primesc mai multe sfaturi ca găinile din ogradă. Însăşi atitudinea Bisericii străluceşte prin inexistenţa totală pe această temă.
    Sper să nu-mi luaţi în nume de rău dacă sugestionez să interveniţi. Cred că este în folosul omenirii Dumneavoastră ca individul să afle la timp oportun când, de ce, pentru ce şi cu ce mijloace să procreeze.
    Vă mulţumesc în numele colectivelor de pe Tera care vor primi aceste sugestii.
Puţintică tandreţe.
Mary a ascultat toată discuţia cu sufletul la gură. Era totuşi ceva să asculţi o convorbire particulară între 2 oameni cu greutate dintr-o civilizaţie net superioară. Mary se simţea flatată, “da din coadă”, cu o mulţumire care i se citea pe figură.
Lary o interpelă:
    Cum ţi s-a părut ?
    Sublim. Dar cu cine am acum onoarea, cu domnul Lary şeful de proiect sau cu Lary directorul tehnic ?
    Îţi arde de glume, sunt eu Lary
    Dar care Lary?
    Dacă ţii neapărat, şeful de proiect. Mi-am luat 10 minute libere ca să petrecem o noapte împreună.
    Craiule, crezi că meriţi?
    Hai acasă că te vreau ! Sunt doar soţul tău, cel puţin faţă de vecini.
    Probabil că o ştiu vecinii, Nu este cazul să o aflu şi eu ? Un soţ atent mai vine acasă cu o cosmeticală, o bijuterie sau cel puţin cu o floare. Sau nu ţii să fiu frumoasă?
    Ce are frumuseţea cu …… o floare ?
Cu un aer uşor dispreţuitor, cocoţată în vârful pantofului Mary … cochetează:
    Păi oferă şi tu o floare unei flori.
    Dacă în Olimp aş oferi o floare aş risca să apar în faţa comisiei de disciplină.
    Da ! Dacă ar fi oferită “soţiei prietenului tău “. N-o zic pe franţuzeşte căci nu ştiu dacă eşti suficient de cult.
    În asemenea caz garantat că nu. La noi este o diferenţă între căsnicie şi silnicie, nu ca la voi.
    Chiar te simţi stânjenit de căsătoria cu mine …
    Pe care nu am perfectat-o din lipsă de “certificat de naştere” ? Nu ! Dar tu pari stresată, de parcă zornăi lanţurile ei.
    Şi de ce, mă rog, nu se poate oferi o floare.
    De ce să tai sau să smulg din rădăcini o fiinţă ca tine, doar şi tu te consideri o floare. Uite propun o plimbare pe aleea trandafirilor din Herăstrău sau şi mai bine la târgul de lalele din Piteşti unde poţi admira şi vestita lalea neagră din romanul lui Dumas
    Dacă nu o floare măcar un trifoi cu 4 foi, din aur.
    Deci am dreptate. Ţii neapărat să zornăi lanţurile, de aur, ale silniciei. Dă-mi peste gură că am greşit, trebuie să zic căsniciei.
    Atunci măcar o brăţară. Se poartă fără lanţuri.
    Nici o grijă, o să împerechez 2 şi scap de tine după perdele suedeze, dacă eşti suficient de cultă să înţelegi ! Sâc ţi-am pus capac.
    Cu ce ţi-am greşit de mă vrei după gratii ?
    Păi tu vrei cătuşele. Nu ţi le-am oferit eu.
Mary crăpa de ciudă. Nu era ahtiată după bijuterii, dar nici chiar aşa. O fată trebuie curtată, nu numai mângâiată iar Lary făcea pe prostul
    Hai la drogheria din colţ să-mi iau un ruj şi un parfum. S-ar cade să plăteşti tu!
    Da dar mergem şi la tutungerie să—mi iau un pachet de mahorcă. Ce, eu să nu fiu “parfumat”? Nici o grijă, plătesc tot eu.
    Mă, om cu idei, să nu zic idiot. O femeie vrea să se ştie frumoasă,  să se lase curtată, să etaleze bun gust. Ce mă fac cu tine, culesule, listatule ….. Şi bătu cu piciorul de ciudă.
    Există şi în Olimp femei de meserie frumoase. Li se zice actriţe şi-şi petrec jumătate din viaţă pe scenă unde redau aspecte sociale cu diferite personaje. Pentru folosinţa lor mai există o întreagă industrie de cosmetice. Restul femeilor strălucesc prin bunătate, bun gust şi bună-cuviinţă, ca şi bărbaţii de alt fel. Bineînţeles că tinerii, şi nu numai, flirtează pe aleile marilor bulevarde sau parcuri, chiar şi pe clar de lună. Există întotdeauna teme de discuţii, de la ultima piesă de teatru, meci de fotbal sau carte citită până la tradiţionalele “castele în Spania” pe care visul, năzuinţele sau imaginaţia le construiesc. Ce poate fi mai frumos decât natura curată ?. Prin machiaj deformezi realitatea, creezi monştri lui Goya . În tine am recunoscut imediat o femeie a civilizaţiei mele. Eşti muncitoare şi străluceşti prin frumuseţea spirituală care se întinde şi asupra întregului trup. Iartă-mă te rog dacă m-am purtat cu tine potrivit educaţiei primită şi astfel te-am nemulţumit. La noi nu se mai cumpără favoruri.
    E rândul meu să-mi cer iertare. Ca întotdeauna ai perfectă dreptate.
O îmbrăţişare însoţită de un lung sărut i-a împăcat definitiv.