1 STRESUL ŞI CONSECINTELE SALE ASUPRA FIINŢEI UMANE


Definiţie

Stresul este reacţia individului faţă de stimulii externi numiţi factori de stres (stresori). Stresul serveşte la restabilirea echilibrului interior dereglat de solicitările exterioare.
Este un sindrom general de adaptare (reacţia individului pentru a se adapta la factorii de stres), în care se produc reacţii ale diferitelor aparate şi sisteme ale organismului.
Factori de stres
După natura lor, factorii de stres se clasifică în:
•    Factori fizici (temperatura, nivelul de radiaţii din mediu, etc)
•    Factori chimici (substanţe chimice din alimente, aer, apa, mediul profesional, medicamente)
•    Factori biologici (externi – viruşi, bacterii, paraziţi etc. – sau interni – factori endocrini, imunitari, psihici, personalitatea individului etc.)
•    Factori sociali (mediul familial, mediul profesional, etc.)
Tipuri de stres
•    În funcţie de acţiunea asupra organismului, stresul se clasifică în 2 categorii: eustres şi distres.
Eustresul este produs de factorii de stres care au acţiune benefică asupra organismului şi nu generează reacţii nocive. Este stresul folositor, de nivel moderat, care facilitează performanţa şi contribuie la accentuarea achiziţiilor. Experienţele făcute pe animale au dovedit că un nivel foarte scăzut de stres limitează performanţa.
Distresul este produs de factorii de stres care acţionează în sens negativ, supunând organismul la suprasolicitare şi generând efecte negative asupra acestuia. Este stresul intens şi prelungit care, depăşind nivelul de adaptare, duce la scăderea performanţei. Se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în apariţia bolilor.
De menţionat că, atunci când este vorba de stres, în mod obişnuit oamenii se referă la noţiunea de distres.
•    În funcţie de reacţiile produse în organism, stresul se clasifică în:
Stres organic: reacţii organice de diferite intensităţi, care pot merge până la boli organice: hipertensiune arteriala, infarct miocardic etc.
Stres funcţional: manifestări funcţionale la care nu se poate evidenţia un substrat organic, (cefalee, migrenă, tulburări digestive diverse, iritabilitate etc.)
Stadiile stresului
1) Reacţia de alarmă reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a forţelor de apărare ale organismului. Acest prim stadiu cuprinde două faze: faza de şoc (caracterizată prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasă etc.), cu afectare sistemică (generală) bruscă, urmata apoi de o fază de contra-şoc, în care apar fenomenele de apărare (hiperactivitate cortico-suprarenală, involuţia aparatului timico-limfatic etc.).
2) Stadiul de rezistenţă, în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o expunere prelungită la stimuli faţă de care organismul a elaborat mijloace de apărare.
3) Stadiul de epuizare, foarte asemănător reacţiei de alarmă, apare când agenţii nocivi au acţiune prelungită, iar adaptarea organismului cedează.
Stresul şi organismul uman
Stresul reprezintă un aspect normal şi necesar al vieţii, aspect de care omul nu poate scăpa.
Un anumit volum de stres este necesar pentru supravieţuire.
Stresul se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în apariţia bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol şi contribuie la accentuarea achiziţiilor.
Stresul poate genera un disconfort temporar şi, de asemenea, poate induce consecinţe pe termen lung.
Stresul intens şi prelungit poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi bunăstarea acestuia, provocând reacţii funcţionale şi organice.
Reacţiile organice pot merge până la boli grave ca: boli endocrine (diabet zaharat, disfuncţii tiroidiene), boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, infarct miocardic), boli digestive, boli ale sistemului imunitar, boli psihice etc.
Reacţiile funcţionale ca: migrene, tulburări digestive diverse, manifestări cutanate, pot afecta calitatea vieţii individului.
Practic, stresul afectează întregul organism. Şi, în afară de simptomele funcţionale sau organice, stresul şi consecinţele sale - iritabilitate, anxietate, depresie - provoacă adesea probleme relaţionale, în familie sau la serviciu.
Stresul poate genera chiar conflicte importante care, la rândul lor, agravează situaţia: stresul generează stres.
Stresul „de zi cu zi" poate fi cauzat de aşa-numiţii factori de stres cronici, cum ar fi alimentaţia haotică, suprasolicitarea profesională, spiritul de competiţie sau ambianţa de muncă neplăcută.
În acest caz, starea de tensiune în care trăieşte persoana devine permanentă sau foarte frecventă. Aceasta duce progresiv la epuizare. În acest context se încadrează ritmul de viaţă - orele de sculare şi de culcare, lucrul în ture, schimbările frecvente de fus orar.
Controlul factorilor de stres este, parţial, în puterea omului, şi poate contribui la creşterea calităţii vieţii.