1 Olaru Constantin Florin
Tipologia lecţiei
    Lecţia, ca formă de organizare a procesului de învăţământ, este constituită dintr-o succesiune de etape sau secvenţe ce se desfăşoară într-o unitate de timp, în care se asigură o coordonare între activitatea de predare şi cea de învăţare, în vederea realizării finalităţilor procesului de învăţământ.
    Prin relaţiile funcţionale care se stabilesc între diversele sale elemente, lecţia constituie o entitate de instruire, relativ independentă, în cadrul căreia se materializează dezideratele acţiunii educaţionale.
    Lecţia condensează într-un tot unitar elemente şi variabile predării şi învăţării, conţinutul informaţional, obiective operaţionale, strategii şi mijloace didactice, particularităţile psihice ale elevilor, organizarea psihosociologică a colectivului, personalitatea profesorului etc. toate acestea fiind subordonate logicii acţiunii educaţionale.
    Principalele elemente şi variabile pe care le implică lecţia ca entitate sau microsistem sunt:
    •   obiective instructiv-educative;
    •   conţinutul informaţional;
    •   alegerea şi folosirea unei strategii de instruire,
    •   variabilele personalităţii profesorului şi variabilele personalităţii elevilor;
    •   organele colectivului de elevi.
    Fiecare lecţie include şi elemente de conexiune inversă, destinate înregistrării şi măsurării performanţelor obţinute de către elevi. Asemenea elemente sunt presărate pe tot parcursul lecţiei ca şi la finele ei pentru consemnarea rezultatelor finale.
Procesul educativ este un proces complex în care trebuie sa ţinem seama de toţi factorii implicaţi. Atunci când un profesor se afla în fata clasei, trebuie sa ştie ce tip de lecţie se potriveşte cel mai bine momentului, astfel încât scopul lecţiei sa fie atins. Din acest punct de vedere, lecţiile se pot clasifica în:

A.       Tipul lecţiei mixte sau combinate
   Caracteristica fundamentală a acestui tip este aceea că urmăreşte realizarea, aproximativ în aceeaşi  măsură a mai multor sarcini didactice (comunicare, sistematizare, fixare, verificare etc.), fiecăreia dintre acestea fiindu-i rezervată o verigă sau un eveniment al instruirii. Sarcinile asupra cărora se concentrează activitatea profesorului şi a elevului se află aproximativ pe acelaşi plan. Diferenţierea unui număr mai mare de evenimente este mult mai pronunţată.                    
   Principalele evenimente sau secţiuni de lucru ale acestui tip de lecţie ar putea fi:
   • organizarea clasei pentru lecţie şi captarea atenţiei elevilor;
   • actualizarea elementelor învăţate anterior;
   • pregătirea elevilor pentru asimilarea noilor cunoştinţe;
         • comunicarea şi asimilarea noilor cunoştinţe;
         • fixarea cunoştinţelor predate.

B.    Tipul lecţiei de comunicare
       Acest tip de lecţie constă în concentrarea activităţii didactice în direcţia dobândirii de către elev a unor cunoştinţe şi dezvoltări pe această bază, a proceselor şi însuşirilor psihice, a capacităţilor instrumentale şi operaţionale. Momentul comunicării deţine ponderea hotărâtoare, rezervându-i-se cea mai mare parte din lecţie. De cele mai multe ori acest eveniment este divizat într-o serie de secvenţe: pregătirea elevilor în vederea asimilării noilor cunoştinţe, anunţarea subiectului şi obiectivelor ce urmează a fii realizate.    
    Variante posibile ale acestui tip de lecţie pot fii:
       • lecţii de descoperire pe cale inductivă;
       • lecţii de descoperire pe cale deductivă;
       • lecţii introductive;
         • lecţii seminar;
       • lecţii dezbatere, etc.


1 C.    Tipul lecţiei de formare a priceperilor şi deprinderilor
         Specific pentru acest tip de lecţie este ponderea pe care o ocupă activitatea independentă a elevilor consacrată rezolvării sarcinilor de învăţare în vederea elaborării unor componente acţionate ( priceperi, deprinderi, algoritmi).
Ca structură acest tip de lecţie presupune anunţarea subiectului şi obiectivelor lecţiei, demonstrarea modului de execuţie, reactualizarea cunoştinţelor teoretice, activităţi independente ale elevilor, analiza rezultatelor.
 Variante ale acestui tip de lecţie:
   • lecţii pe bază de exerciţii aplicative;
   • lecţii practice în atelierul şcolar;
   • lecţii de creaţie;
   • lecţii de muncă independentă cu ajutorul textului programat;
   • lecţii de muncă independentă pe baza lucrărilor de laborator.

D.      Tipul lecţiei de recapitulare şi sistematizare
         Obiectivul fundamental urmărit este fixarea şi consolidarea cunoştinţelor prin stabilirea de noi corelaţii între cunoştinţe, prin elaborarea unor generalizări mai largi, prin relevarea unor structuri logice între diverse cunoştinţe, toate acestea stimulând mecanismul transferului cu cele două forme ale sale specific şi nespecific. Anumite idei generale o dată învăţate vor putea fi folosite în vederea rezolvării sarcinilor interioare, asigurându-se astfel nu numai corelaţii între cunoştinţe, ci şi aprofundarea lor.
         Variante de lecţii ale acestui tip:
         • lecţii de sinteză – la final de capitol, semestru, an şcolar;
         • lecţii de recapitulare cu ajutorul textului programat;
         • lecţii de recapitulare şi sistematizare cu ajutorul fişelor;
         • lecţii de recapitulare şi sistematizare pe bază de referat.

E.    Tipul lecţiei de recapitulare şi apreciere
   Scopul fundamental urmărit este acela al controlului şi evaluării randamentului şcolar. Prin astfel de lecţii se urmăreşte, pe de o parte, verificarea bagajului de informaţii asimilate concomitent cu capacitatea de aprofundare, înţelegere şi operare cu aceste informaţii, iar pe de altă parte să măsurăm şi să evaluăm cele constatate. În aceste lecţii se efectuează o diagnosticare a modificărilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unei cantităţi de informaţie într-un interval de timp.
   Lecţiile destinate special verificării şi evaluării se realizează la intervale mai mari de timp.
   Printre variantele acestui tip de lecţie enumerăm:
   • lecţii de verificare prin chestionare orală;
   • lecţii de verificare prin teme scrise;
   • lecţii de verificare şi evaluare prin lucrări practice;
   • lecţii de verificare şi evaluare cu ajutorul fişelor.  
 
Alegerea tipului de  lecţie  se  face în mod diferenţiat, în  funcţie de  nivelul  elevilor,
mijloacelor de învăţământ, condiţiilor de  lucru,  momentului  din  anul  şcolar.



   Bibliografie:
   Ioan Nicola – Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, 2003.