1 Regulile de adresare in mediul universitar


Regulile de adresare,au o importanta aparte ,fie ele in mediul universitar,fie intr-un cu totul alt mediu ( social,de afaceri). Ele reprezinta cartea noastra de vizita ;o persoana poate sa-si formeze o impresie despre cineva inca de la primele cuvinte. Cred ca aceste reguli nu se invata neaparat ca pe o  lectie sau tema  predata la scoala,ci sunt mai mult deprinderi dobandite de-a lungul trecerii anilor, educatia familiala sau scolara (dirigintele)avand roluri importante,dar liberul arbitru fiind cel care are greutatea cea mai mare ,(dupa parerea mea).
Mediul universitar,spre deosebire de alte medii, impune  un nivel de gandire si exprimare mai avansat, fiind trambulina prin care studentul este « aruncat » spre societate si apoi aspru analizat .
Studentul ca si profesorul sunt persoane adulte, capabile sa cantareasca « greutatea » anumitor cuvinte asupra actiunilor viitoare. Fac referire aici la  limbajul insultator sau umilitor folosit de unii profesori la adresa studentilor, simtind personal efectele deloc placute ale unor cuvinte de genul  :« tampiti,prosti,incompetenti ».Studenta fiind in cadrul unei alte facultati,anul 1,eu ca si colegii mei ne-am lovit de unele materii greu de inteles la o prima vedere,lucru deloc apreciat de Dl profesor sub a carui indrumare ne aflam si care nu a ezitat sa-si reverse furia asupra noastra folosind termenii de mai sus. Efecte : teama s-a instalat imediat,repulsie fata de acea materie ,incoltirea dorintei de abandon ori a ideii ca nu ne-am ales bine facultatea .
Codul etic al universitatilor in general nu ingaduie comportamente insultatoare, respectiv actele de exprimare injurioasa,intimidanta, sau umilitoare,indreptate impotriva participantilor la activitatile din universitate,indiferent cine sunt acestia. Comportamentul insultator contravine eticii academice atat atunci cand intervine intre persoanele aflate in aceeasi pozitie cat si in pozitie ierarhica. Astfel de acte indreptate importiva studentilor constituie o forma de abuz de putere, repetarea unui astfel de comportament fata de aceeasi persoana sau grup   putand fi interpretat ca o forma de hartuire. Fermitatea si severitatea nu sunt comportamente insultatoare decat daca ele devin deosebit de excesive si sunt dirijate sistematic si nedrept catre aceiasi oameni ,pana devin acte de persecutie.
In acest caz si reciproca este valabila : daca studentul adreseaza cadrului profesoral termeni jignitori,este supus unei comisii si apoi sanctionat ( cel putin,asa au lasat sa se inteleaga stirile televizate si normele etice lansate de fiecare institutie).Mediul universitar este astfel mediul in care trebuiesc respectate regulile de adresare atat din partea studentilor cat si din partea profesorilor.
Referitor la formula de adresare, « Codul bunelor maniere «  a delimitat din totdeauna granita dintre tu si dvs .In mod normal, tutuirea, se face de catre persoana mai in varsta sau superior (profesor) .Atunci cand varstele sunt apropiate,sau in cazul in care studentul este mai in varsta decat profesorul, tutuirea  ar trebui sa fie facuta numai atunci cand este permisa De preferat insa,ar fi,dupa parerea mea,ca pronumele de politete sa fie folosit atat de profesor cat si de student indiferent de varsta, fiind o dovada in plus de respect fata de persoana de langa noi.
In cazul unei discutii, profesorul ar trebui sa evite interventiile categorice de genul : " Aiurea ! ", " Nici  vorba ! " , " Va  inselati !" sau " Ce eroare !” care ar putea bloca conversatia; ci  ar trebui sa-i dea studentului posibilitatea sa intervina .De preferat,nu trebuie intrerupt  interlocutorul ( dar de multe ori,din lipsa de timp se intervine in discutie).
         O conversatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice de genul „Da/Nu”  iar in cazul in care apar unele naintelegeri, studentii nu trebuie sa lanseze un „Ce? Cum?” in loc de „Poftim?” ci pot da amploare intrebarii spunand „Ce inseamna….?Cum se numea…?”. Din nou,aceste reguli de adresare se intalnesc atat in mediul universitar cat si social.
Atunci cand cineva face o gafa, fie  profesor sau student, nu trebuie sa se rada, greseala fiind omeneasca ! Folosirea incorecta a limbii (sau aparitia unor greseli) este intalnita in special in randul studentilor, iar in acest caz, pentru a nu se face de ras, o solutie ar fi ocolirea cuvintelor de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri .Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc ,intreband ceea ce nu stiu. ( si aici, atitudinea profesorului este importanta pentru ca daca ar incepe sa rada sau ar pune intrebari de genul „cum,nu stiai?” sau „nu ai auzit?” nu ar face altceva decat sa inhibe studentul care, in mod sigur a doua oara nu ar mai intreba in cazul in care va fi  nesigur in privinta unui termen.
O alta regula ar fi aceea de a asculta si de a estompa personalitatea in fata interlocutorului, conversatia fiind un schimb viu de pareri intre doua (sau mai multe persoane) care se respecta si se stimeaza reciproc. Atat studentul cat si profesorul, trebuie sa evite sa agreseze interlocutorul prin puternica personalitate, bazandu-se fiecare pe excelenta parere pe care o are despre el. Nu trebuie sa ridice tonul sau sa tipe !
Adresarea non-verbala este tot atat de importanta ca si cea verbala. Astfel, trebuie sa ascultam si sa reactionam la cele spuse de partenerul de discutie, fara a lasa privirea sa alunece prin sala in care ne aflam. Putem arata interes prin gesturi sau mimica a fetei, pozitia pe scaun sau pozitia mainilor. Atat studentul cat si profesorul trebuie sa priveasca interlocutorul in timp ce vorbeste cu el pentru ca altfel, denota lipsa de respect .Nu inseamna insa sa-l privesti fix sau sa-l analizezi din cap pana in picioare. Este exclus privitul ceasului, jocul cu pixul, sau cu alte accesorii. Putem intrerupe si jigni un om printr-un simplu gest al mainii, o miscare a corpului sau o intoarcere a privirii .
Aceste reguli si, probabil si altele negasite de mine, contribuie la buna intelege si transmitere a informatiilor si, de ce nu, la dezvoltarea si incurajarea ulterioara a studentilor la libera exprimare, unul din scopurile universitatii fiind acela de formare a tinerilor care urmeaza sa intre pe piata muncii !