1
Autocunoaşterea şi
 cunoaşterea persoanelor

Uneori ne întrebăm cine suntem? Ne întrebăm ce vream cu adevărat? Pe cine cunoaştem cu adevărat? Cine ne este cu adevărat prieten? Cine ne este duşman? Multe întrbări la care doar analizându-le bine poţi afla răspunsul!
    Avem foarte mulţi prieteni: Elena, Marius, Cristina, Maria, Dana, Lavinia, Oana, Mirela, Cătălina, Ramona, Mihai, Bogdan... Din toţi aceştia nu ştim care ne sunt cu adevărat prieteni şi care nu...
Mă întreb de ce oameni caracterizează o persoană numai după cum se îmbracă, ce muzică ascultă, ce filme îi plac, a cui copil e, dacă este bogat sau sărac.... de ce nu încearcă întâi să o cunoască întradevăr pe persoana pe care o judecă gratuit? Mi s-a întâmplat să fiu judecată de multe ori după felul în care arăt, muzica pe care o ascult, prieteni cu care umblu, bani pe care îi am în buzunar... şi de multe ori lucrul acesta m-a făcut să mă gândesc de fapt cine sunt eu cu adevărat.. ce vreau eu de la viaţă... ce imi doresc să fac cu adevărat...
    Niciodată nimeni nu a încercat să te cunoască cu adevărat să vadă că nu contează dacă eşti bogat sau sărac... tot ceea ce contează... nu este doar aspectul fizic ori câţi bani ai în buzunar sau ce maşini ai în garaj... ceea ce contează cu adevărat este ceea ce simţi... sufaletul şi sentimentele tale costă mai mult decât toate maşinile pe care le ai în garaj... un sărac poate să aibă sufletul bun... să fie cinstit... muncitor... şi puţini bani pe care îi câştigă... îi ia pe munca pe care o depune... muncă cinstită... dar... nu este acceptat în societate pentru că nu are mulţi bani, vile, maşini multe în garaj... iar dacă ar avea bani şi nu ar ştii să îi folosească cu cap, ei îl pot duce numai spre peirzanie.... să îşi strice puritatea sufletului... dar un omul bogat.. la el nu mai contează că, poate, bani pe care îi are nu sunt făcuţi cinstit, maşinile pe care le are, poate sunt câştigate din pariuri ilegale... atât timp cât are bani... orice ar face nu mai contează... dar după ce rămâne fără ei... şi este alungat din grupul presupuşilor prieteni... atunci îşi dă seama cine îi este cu adevărat prieten şi cât de mult a greşit că la judecat pe cel sărac... dar uneori e prea târziu pentru a remedia unele greşeli...
    Eu nu semăn cu nimeni de pe această planetă... sunt unicată... aşa cum fiecare dintr noi este... Nimeni nu ne poate spune: „Ştiu eu persoanele ca tine!” sau „Semeni cu „n” persoană”... fizic putem să semănam cu Ion, Maria, George, Ileana etc... dar ceea ce gândim, ceea ce simţim nimeni de pe această planetă nu mai poate simţi în acelaşi timp, în acelaşi mod ca noi...
    Eu sunt o fiinţă unică prin ceea ce simt, cum mă comport, cum vorbesc... mă diferenţiez de alte persoane prin găndurile mele... aşa cum nimeni nu seamănă cu tine... aşa nimeni nu seamănă cu mine...
    Până şi prin simplu lucru că mie îmi place de exemplu: să călătoresc iar persoanei cu care, după părerea ta semăn, nu îi place...
    Deci... Fiecare dintre noi suntem unici... Eu sunt o fiinţă care trebuie să-şi mai cerceteze gândurile, faptele, vorbele, gesturile ca să vadă de fapt cine este cu adevărat şi ce îşi doreşte de la viaţă...
 PENTRU A PUTEA SPUNE CĂ PUTEM CARACTERIZA O PERSOANĂ, SĂ PUTEM SPUNE CĂ O CUNOAŞTEM TREBUIE SĂ NE CUNOAŞTEM MAI ÎTÂI PE NOI ÎNŞINE...