1 Despre SIDA  


    SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite), este o afecţiune a sistemului imunitar, caracterizată prin infecţii oportuniste, neoplasme, disfuncţii neurologice şi o mare varietate de alte sindromuri. Pe plan mondial se mai foloseşte şi acronimul AIDS, provenit din limba engleză: Acquired Immune Deficiency Syndrome).

    Infecţia cu HIV este ireversibilă, dar se poate întârzia apariţia bolii prin administrarea unor medicamente. HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienţei Umane). Boala SIDA, odată declanşată, evoluează continuu, putându-se doar întârzia şi trata medicamentos sau chirurgical o serie de boli apărute ca urmare a deficitului imun. SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Numărul deceselor datorate acestei boli este estimat la 2,9 milioane numai în anul 2006, iar numărul celor infectaţi pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15-45 de ani. În unele ţări din Africa, procentajul celor infectaţi in aceasta grupa de vârsta este de 20%.
SIDA este un sindrom care denumeşte totalitatea bolilor asociate infecţiei cu virusul HIV. Aproape toate persoanele netratate si infectate cu HIV vor dezvolta în cele din urmă SIDA. Evoluţia fatală a tuturor pacienţilor atinşi de SIDA, în ciuda terapiilor celor mai moderne sofisticate şi costisitoare aplicate, împreună cu extinderea bolii, cu afectarea inclusiv a copiilor, sunt factori de alarmă şi de generare a psihozei de teamă faţă de acest flagel al secolelor XX-XXI.

Metodele de laborator folosite se împart în metode de depistare şi metode de confirmare. Scopul depistării este descoperirea tuturor persoanelor seropozitive, cu riscul de a depista în această primă fază şi falşi seropozitivi. Această depistare se face de exemplu prin teste rapide cu citire de 30 de minute sau teste ELISA. Din cauza posibilităţii unui test fals pozitiv, se recurge la confirmarea seropozitivităţii, testare care se supune unei stricte confidenţialităţi medicale pentru protejarea sferei de intimitate a celui posibil seropozitiv. Depistarea şi confirmarea infectării cu HIV se face în laboratoare specializate pentru aceasta, durata de manoperă a acestor teste fiind variabilă, de la ore (în cazul testului rapid) la săptămâni (în cazul testelor ELISA de prezumţie) sau Western-Blot (de confirmare a infecţiei).