1 Universitatea “Dunarea de Jos” Galati
Facultatea De Educatie Fizica Si Sport







Masajul la patul bolnavului in cazul fracturilor

- referat -



                        Student,
Oancă Andrei Cătălin
anul III, Kinetoterapie



GALATI
2oo8






    Fracturile sunt legate de diferite leziuni si anume: ranirea vaselor mari, insotita de hemoragie puternica si de formarea hematomilor; leziunea trunchiurilor nervoase; ruperea si sfasierea muschilor, fasciilor, aponevrozelor, etc. In orice fractura, pe langa lezarea osului, se produce si lezarea partilor moi ale stratului celular, a muschilor, fasciilor, aponevrozelor, vaselor mari si mici si nervilor, etc.
    Vindecarea fracturilor se produce prin formarea calusului osos intre fragemente. Procesul de vindecare a fracturii este un proces biologic complex, la care participa tot organismul; alimentatia, circulatia si functiunea sistemelor endocrin si nervos-vegetativ, contribuie si ele.
    Timpul necesar pentru consolidarea fracturii depinde de grosimea osului si de caracterul fracturii. Oasele mai subtiri (coastele, oasele metatarsiene) se consolideaza de doua-trei ori mai repede decat cele groase (femurul, tibia).
    Prin tratamentul fracturii se urmareste nu numai restabilirea integritatii anatomice a osului, dar si restabilirea completa a functiei organului. Lupta indelungata dintre adeptii tratamentului fracturilor prin metoda imobilizarii si cei care recomanda metoda miscarii s-a terminat actualmente intrucat, in tratamentul fracturilor, repausul se imbina cu aplicarea miscarilor, adica cultura fizica medicala si masajul se folosesc pe scara intinsa.
    Masajul folosit in tratamentul fracturilor intensifica circulatia limfatica si sanguina din tesuturile masate, restabileste elasticitatea muschilor, scurteaza timpul de vindecare al ranilor si ajuta la restabilirea functiei partii fracturare.
Indicatii de care trebuie sa se tina seama cand se efectueaza masajul:
•    slabirea, micsorarea volumului muschilor din cauza limitarii miscarii sau a unei inactivitati de lunga durata
•    cresterea tonusului muscular al unor grupe musculare, deoarece masajul usor scade incordarea muschilor care se gasesc in stare hipertonica
•    infiltrarea tesuturilor, lucru care se mentine timp indelungat
•    intarzierea consolidarii fracturilor diafizare ale oaselor
    Adeseori masajul se imbina cu folosirea mijloacelor de cultura fizica medicala. Cand slabirea muschilor este evidenta, se recomanda masajul chiar in stadiul de formare al calusului osos, adica in stadiul al treilea. Masajul se face pe portiunile care inconjoara fractura, iar pentru a intensifica consolidarea in regiunea fracturii se efectueaza, timp de 3-5 minute, tapotamentul cu pumnii, masajul vibrator in sensul longitudinal al membrului fracturat. Cand membrul fracturat este pus in gips, masajul vibrator se aplica prin gips (10-15 minute).
   
1 Folosirea masajului in vederea accelerarii formarii calusului se face in fracturile oaselor tubulare. In cazul acesta se recomanda un masaj intens. In intarzierile de consolidare se prescrie bolnavului sa faca singur, de cateva ori pe zi, tapotamentul cu pulpele degetelor in regiunea fracturii. La sfarsitul saptamanii a 3-a (inceputul formarii calusului osos), in unele cazuri, se poate folosi tapotamentul locului fracturat, timp de 5-10 minute, cu un ciocanel de lemn.
    Se recomanda ca masajul sa se inceapa dupa disparitia reactiei, in stadiul de consolidare a fracturii, adica dupa incetarea extensiei sau scoaterea gipsului. In aceste cazuri se maseaza tot membrul, mai intai dincolo de locul fracturat, apoi chiar in zona lezata.
    Cand calusul osos este hipertrofic, locul fracturat nu se maseaza. In caz de reducere a mobilitatii articulare si a contracturii miogene, masajul articulatiilor este imbinat cu miscarile pasive si activ-pasive. In timpul tratamentului cu masaj, se recomanda pauze de o zi sau doua, tinand seama de intensitatea durerii. Intensitatea masajului creste in raport cu timpul cand a fost scos gipsul sau s-a terminat extensia membrului fracturat.
    Masajul imediat dupa vindecarea ranilor infectate trebuie efectuat cu multa precautie si numai dupa disparitia reactiei inflamatorii. In fracturile inchise se recomanda ca masajul si procedeele termice sa se efectueze inainte de gimnastica medicala. In fracturile deschise, complicate cu infectie locala si generala, masajul este contra-indicat. In fracturile deschise, in intarzierile de consolidare, se recomanda ca partile sanatoase ale corpului sa fie masate energic.
    In toate aceste cazuri se vor aplica, de obicei, netezirea si framantatul. Procedeele framantatului depind de caracteristica locului masat. Framantatul este alternat cu netezirea. Sedinta de masaj dureaza 15-20 de minute si se repeta de doua ori pe zi.
    Bolnavul imobilizat la pat este predispus la aparitia escarelor. Escarele sint leziuni profunde ale tesuturilor care apar din cauza irigarii insuficiente si compresiunii continue intre proeminentele osoase si un plan dur. Acestea apar daca bolnavul este lasat sa stea in aceeasi pozitie mai mult timp si nu este intors, daca nu este bine ingrijit. In pozitia orizontala, escarele apar la nivelul regiunii occipitale, a omoplatilor, regiunea sacrala, la coate, calcaie si fese. Atunci cind pozitia este pe partea dreapta sau stinga, escarele apar la nivelul regiunii trohanteriene - (muschii fesieri - mai ales la persoanele foarte slabe), dar si la nivelul genunchilor si maleolelor de partea interna sau externa - pe locurile unde palpam existenta unor oase. Chiar si atunci cind se sta un timp foarte indelungat in sezut (la persoane ce se deplaseaza cu mijloace moto manevrate cu ajutorul miinilor - carucioare etc. apar escare la nivelul regiunii eschiatice unde aspectul de carne vie este cel mai evident.
    Un pas important in ingrijirea acestor suferinzi este masajul regiunilor predispuse cu alcool diluat. Acest masaj se face prin miscari circulare la nivelul punctelor dureroase (dupa ce punctele de sprijin devin dureroase). Se continua apoi cu un masaj energic, timp de cel putin 10 minute, mai ales la nivelul zonelor cu mai multa masa musculara, reactivind astfel circulatia periferica si intarind tegumentele.
    Imobilizarea la pat tulbura buna circulatiei a limfei in corpul nostru. Aceasta situatie poate fi remediata cu ajutorul drenajului limfatic. Este vorba de un complex de tehnici manuale, utilizate pentru facilitarea eliminarii lichidelor in exces, pe care limfa le aduna si purifica, odata cu traversarea ganglionilor, inainte de a intra in circuitul sanguin. Masajul favorizeaza, de asemenea, acumularea in capilarele limfatice a tuturor reziduurilor prezente in tesuturi, elimina staza limfatica, stimuleaza celulele imunitare si astfel mareste capacitatea de aparare a organismului fata de orice infectie. Drenajul limfatic are un efect regenerator, prin cresterea metabolismului celular la nivelul tesuturilor, ceea ce ajuta la o vindecare mai rapida. Exista si cateva contraindicatii in cazul drenajului limfatic. In principiu, nu sunt contraindicatii absolute, ci numai relative: astm bronsic, eczeme, insuficienta cardiaca sau renala, hipertiroidism, tuberculoza, tumori maligne.
    Pentru o vindecare rapida si eficienta, efectul masajului de a stimula refacerea este esential. Acesta se evidenţiază la nivelurile capilar, venos şi limfatic. De exemplu, manevrele de efleuraj sprijină, stimulează circulaţia venoasă de intoarcere, cea superficială, uşurand astfel munca inimii. Asociind la această manevră blandă unele manevre mai puternice, cum sunt presiunile, se acţionează şi asupra circulaţiei venoase de intoarcere profundă, cu efect folosit in patologia venoasă. in ceea ce priveşte circulaţia limfatică, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai energic, alunecări profunde pe membre, fricţiunile) activează circulaţia limfei in sens centripet, combătand astfel staza limfatică. De reţinut că anumite proceduri de masaj (efleuraj, fricţiuni, etc.) induc, local, o secreţie histamină şi acetilcolină care vor produce o vasodilataţie periferică, locală (hiperemia pielii), ceea ce exprimă o activare circulatorie cu consecinţe metabolice la care intervin şi alte mecanisme (nervoase, hormonale, etc.).
    Zonele supuse masajului trebuie sã fie sãnãtoase, fãrã traumatisme sau afectiuni inflamatorii, dermatologice, bãtãturi, cu o igienã riguros respectatã. Durata sedintelor de tratament si vor fi strict individualizate, în functie de bioritmurile specifice. Nu este indicat a se disloca mai multe toxine decat poate elimina rinichiul si detoxifia ficatul, splina, sistemul limfatic. Dacã nu se tine cont de aceasta, toxinele vor circula liber în corp, creand unele simptome ca ameteli, somnolentã, cefalee si alte dereglãri, care afecteazã starea generalã.
    De asemenea masajul restabileste echilibrul muscular. Rezultat ca urmare a aplicării anumitor manevre de masaj (frămantatul, tapotamentul, etc.) pe cale mecanică (directă) şi reflexă (indirectă) şi care activează circulaţia din muşchi, stimulează creşterea agenţilor nutritivi şi in acelaşi timp favorizează eliminarea unor cataboliţi nocivi; de asemenea, se stimulează elasticitatea şi forţa de contracţie a fibrelor musculare. Manevrele uşoare (efleurajul) au efecte liniştitoare, decontractante asupra muşchilor, mai ales cand masajul foloseşte unele unguente relaxante.



BIBLIOGRAFIE

1. Marcu, Vasile, "Masaj si Kinetoterapie", Ed. Sport - Turism
2. Tudor Sbenghe „Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului”, Editura Medicala, Bucuresti, 1996