1 Investigarea Dinamicii Mandibulare Cu Ajutorul Sirognatograf-ului
    
    De-a lungul anilor, îmbunătăţirile în domeniul sistemelor utilizate pentru înregistrarea mişcărilor maxilare au urmat progreselor în ştiinţă şi tehnologie. Recent, anumite sisteme, care implicau o colecţie de date computerizate şi analize, au fost descoperite ca fiind uşor de utilizat şi noninvazive. Acestea includ Selspot-ul, Kineziograf-ul şi Sirognatograf-ul.
    Sirognatograf-ul este foarte des folosit pentru cercetări privind depistarea mişcărilor mandibulare incisive, dar dovezi despre limitările lui sunt puţine. Acest echipament pentru înregistrarea momentului maxilar a fost dezvoltat de-a lungul a câtorva ani, şi versiunea finală a fost introdusă de Lewin în 1985. [1]
    
Specificări tehnice asupra Sirognatograf-ului
O antenă este folosită pentru a detecta schimbările din câmpul magnetic folosind 8 (opt) dispozitive ce folosesc efectul Hall, câte 4 (patru) de fiecare parte. Aceste dispozitive sunt poziţionate în aşa fel încât ieşirea lor să ofere baze pentru analiza mişcărilor tridimensionale a unui magnet, care este temporar ataşat pe suprafaţa labială a incisivilor mandibulari. Magnetul cântăreşte 1 g şi are o putere a câmpului de 10 Gauss. Circuitul este proiectat să minimalizeze efectul câmpului magnetic înconjurător asupra ieşirii. [4]

Instucţiuni şi cerinţe pentru studiul mişcării craniene
În timpul procedurii de înregistrare, pacienţii vor fi aşezaţi pe un scaun confecţionat dintr-un material nonferometalic, care nu interferează cu câmpul magnetic. O bandă din aluminiu, acoperită cu cauciuc, a fost construită pentru a asigura stabilitate craniană în timpul masticaţiei. Această bandă a fost creată în aşa fel încât să permită corectări fine în două planuri. Strânsoarea benzii poate fi ajustată pentru a obţine un compromis între comfort şi restricţie, care permit pacienţilor să îşi mentină stabilitatea.
Alte caracteristici esenţiale de design sunt :
    O curea trecută pe deasupra craniului pentru a susţine greutate antenei
    Utilizarea unui material vâscos între nas şi “suportul pentru nas” al
antenei pentru a îmbunătăţi comfortul şi stabilitatea.
    Pentru a evalua mişcările craniene, magnetul a fost fixat pe suprafaţa labială a dinţilor incisiv maxilari. Vor fi înregistrate primele 10 secunde din fiecare secvenţă masticatorie. [3]

    Probele de frecvenţă şi distorsiune
    Sirognatograf-ul reproduce unde dreptunghiulare de 3 Hz cu minimum de distorsiune. Oricum, la frecvenţe mai mari, ieşirea devine în mod progresiv mai distorsionată. Analizele au arătat că întârzierea între stimulare şi răspunsul iniţial, a fost între 0 – 20 ms, ceea ce confirmă probele Sirognatograf-ului
la o rată de 50 Hz. [7]
    
    Artefacte de stimulare
    Orice dispozitiv pentru măsurătorile magnetice este supus acestor artefacte provenite din câmpuri magnetice parazite. Pentru a le depăşi, dispozitivele ce folosesc efectul Hall au fost utilizate pentru o scurtă perioadă, la fiecare ciclu principal. Pentru a creşte sensibilitatea dispozitivului, un puls energizant este trecut prin transductorul dispozitivelor ce folosesc efectul Hall la o rată mult mai mare decât maximum de curent ce intră în dispozitiv. Este foarte important să nu înregistrăm în timpul acestor artefacte. Este necesară şi probarea voltajului ieşirii când nu se schimbă rapid. [8]

Mişcările craniene
Acestea fac parte din mişcările masticatorii normale. Ele se observă în mod special atunci când se mestecă alimente dure şi în timpul deschiderii largi a gurii. În aceste cazuri s-a constatat o înclinare cu 10° a planului Frankfort.
Primele cercetări au arătat că mişcările craniene afectează înregistrările mişcărilor mandibulare, aşa cum sunt evidenţiate pe baza liniei de plutire.
Deşi importanţa stabilităţii craniene a fost constatată în anumite studii, nu s-a descris cum se poate, în mod efectiv, să se prevină aceste mişcări sau cum să fie luate în seamă când se exprimă acurateţea sistemului. [2]

Sensibiltatea şi linearitatea Sirognatograf-ului
S-a observat că deformările calculate ale acestui dispozitiv erau de 1% sau mai puţin. Ultimele studii au stabilit diferite valori ale deformărilor : 7% la spaţii de 20 – 25 mm, şi deformări neglijabile pentru spaţii mai mici de 20 mm. Ultimele valori au fost de 1,5%.
Deşi unele dintre motivele pentru care apar aceste artefacte au fost descrise, ele nu conţineau suficiente detalii pentru crearea unor noi studii. În plus, nici o soluţie nu a fost oferită pentru a depăşi aceste deficienţe. De aceea a fost considerat necesar să se analizeze aceste limitări în detaliu şi, ca o consecinţă, să se dezvolte o metodă pentru a se obţine un grad mai înalt de acurateţe. [6]

1
    Efectul capacitanţei
    Capacitanţa este folosită în circuitul Sirognatograf-ului pentru a reduce artefactele dintre probe şi pentru a produce trasee bidimensionale fine pentru aplicaţiile clinice. Analizarea acestei ieşiri ne arată că la sfârşitul celor 20 ms din perioada de probă, ieşirea Sirognatograf-ului atinge doar 93,7% din adevărata amplitudine. [1]

    Zgomotele din sistem
    Nivelul zgomotului asupra ieşirii Sirognatograf-ului a fost înregistrat prin probare fără orice mişcare a magnetului. Aceasta  a arătat mici artefacte întâmplătoare cu deviaţii standard mai mici decât ± 0,05 mm. [5]
    

    Sensibilitatea
    Ieşirea Sirognatograf-ului a fost de 0,747 ± 0,05 V pentru o mişcare a magnetului de 10 mm peste suprafaţa centrală a câmpului de înregistrare. Instrumentul este sensibil la schimbările în forţa câmpului magnetic. Mişcarea materialelor feromagnetice pe o rază de 1 m poate produce artefacte. Chiar şi prezenţa statică a acestor materiale pe o rază de 1 m poate disturba câmpul magnetic, şi, în consecinţă, sensibilitatea.

    Linearitatea
    Ieşirea Sirognatograf-ului arată că atunci când mişcările magnetului au loc pe o rază de 15 mm faţă de centrul antenei, ieşirea este satisfăcător liniară în toate cele 3 (trei) planuri. În această rază, distorsiunea este de 5,9%. Când raza este crescută între 20 – 30 mm, distorsiunea creşte şi ea la 10,6%.

    Concluzii :
    Acest studiu a arătat că sistemele de înregistrare a mişcării mandibulare, adică Sirognatograf-ul, este un dispozitiv valoros şi că utilizatorul este conştient de limitele şi erorile acestuia.
    Sensibilitatea fiecărui sistem sirognatografic necesită o calibrare anterioară de către utilizator. Sirognatograf-ul este în mod adecvat linear pe o rază
de ± 15 mm în cele 3 (trei) planuri, care este acceptabil pentru multe aplicaţii clinice. Trebuie evitate artefactele de stimulare. De asemenea, trebuie avut grijă să se stabilească poziţia corectă a antenei şi magnetului, şi, în mod special, orientarea antenei pe planul Frankfort. Stabilizarea craniană este necesară pentru înregistrarea corectă a mişcării mandibulare cu Sirognatograf-ul. Stabilitatea craniană satisfăcătoare poate fi realizată cu o combinare între o bandă de Aluminiu, înfăşurată în cauciuc şi limitarea voluntară a mişcării craniene. [6]
 


Bibliografie :

1.    Ender Kazazoglu – “Journal of Orofacial Pain”, volume 8, no. 8, 1994
2.    Jemt T. – “ Masticatory Mandibular Movements “, 1984
3.    Lewin A, Lemmer J – “ The Measurement Of Jaw Movement “
4.    Neill D.J., Howell P.G.T. – “ Computerised Kinesiograph In The Study
    Of Mastication In Dentate Subjects “, 1986
    5. Vasile Burlui & co.  – Gnatologie, Iaşi – 2000
    6. Ahlgren J. – “ Kinesiology Of The Mandible. An EMG Study”
    7. Mocanu M., Burlui V., Ciubotaru S. – “ Contribuţii La Studiul Unor     Metode De Evaluare A Dimensiunii Verticale ” – Revista Stomatologia,
    Vol XXII, No. 2
    8. Lewin A., Nickel B. – “ The Full Description Of Jaw Movement “,
    J. Dent. Assoc. South Africa, 1978. 

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro