APA ÎN ORGANISMUL UMAN

Nu încape nici o îdoială , că dintre toate substanţele care intră în corpul omenesc şi în cel al animalelor , apa stă pe primul loc în ceea ce priveşte cantitatea . Fiziologul Claude Bernard este primul care a încercat , încă din secolul trecut să calculeze proporţia de apă din organismul uman . Cum a procedat ? El a cântărit mumiile egiptene – care erau complet dezhidratate . Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeaşi înlţime si cu trăsături fizice cât mai asemănătoare mumiilor respective . prin acest procedeu , el a determinat că apa are o proporţie de 90 % în organismul uman . Cifra este pre ridicată . Acest lucru se explică pentru că uscarea prelungită a mumiilor a dus şi la pierdera unor substanţe solide din corpul lor alături de apa .

Ulterior s-au făcut cercetări mai precise , care au arătat nu numai câtă apă este în organismul uman , dar şi chiar câtă apă conţin ţesuturile din care este alcătuit . În medie , un om care cântăreşte 65 de kilograme poate fi sigur că aproximativ 41 de kilograme ( 63-70 % ) din organismul său este apă . Această proporţie este valabilă şi pentru alte animale : câine , pisică , iepure , în general animalele cu sânge cald au aceeaşi proporţie de apă în organism ca şi omul şi mai mult au aceeaşi proporţie de apă în ţesuturi ca şi omul .

Rolul apei în organism

Apa reprezintă un excelent dizolvant pentu multe substanţe şi este mediul în care se desfăşoară cele mai multe reacţii chimice legate de metabolismul substanţelor şi deci de viaţă . Rolul apei în organismul uman este foarte mare . Chimiştii ştiu foarte bine ce se întâmplă când vor ca două substanţe să reacţioneze între ele . De exemplu din carbonatul de sodiu şi sulfatul de cupru ( piatra vânătă ) va rezulta carbonat de cupru şi sulfat de sodiu . Dacă se amestecă cele două pulberi pur si simplu această reacţie nu va avea loc . Este nevoie ca substanţele să fie dizolvate în prealabil în apă pentru ca reacţia să aibă loc.

În organismul uman au loc numeroase reacţii chimice care dau naştere la căldură , energie şi la metabolismul necesar vieţii . Aceste reacţii au nevoie de un mediu apos , altfel substanţele nu se pot desface în ioni iar reacţiile nu pot avea loc .

Pe lângă aceasta apa însăşi ese un electrolit slab , care se disociază în ion de hidrogen ( H+ ) şi hidroxil ( OH- ) . Acesşi ioni au proprietăţi catalitice , ei accelerând un număr considerabil de reacţii care în mod normal ar dură zile întregi , în prezenţe ionilor reacţiile au loc în câteva secunde .

Apa are şi proprietatea de a acumula şi de adegaja căldură prin evaporare . Aceste însuşiri ale apei au un rol foarte important în fiziologia termoreglării . La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeşte mult mai multă căldură decât are nevoie . Dacă această căldură nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit . Din fericire organismul dispune de serie de mijloace de eliminare a căldurii . Schimbarea apei din stare lichidă în stare gazoasă presupune o pierdere de căldură de la corpul unde se afla apa . În corpul omenesc fiecare gram de apă evaporat de pe suprafaţa pielii ( transpiraţie ) la temperatura camerei înlesneşte pierdera a 580 de calorii mici .

Introducerea şi eliminarea apei din organism

Apa este introdusă în organism sub formă de băuturi împreună cu alte alimente . Într-adevăr , în afară de apa pe careo bem , o cantitate de apă se formează în organism prin oxidare diferitelor alimente .

Multă lume consideră că dacă mănâncă o pâine , o friptură , o prăjitură sau o legumă nu introduc în organism nici o picătură de apă . Acest lucru este greşit . S-a constatat că prin completa oxidarea a 100 grame de grăsime se formează 107 grame de apă , din 100 grame de amidon se formează 55 de grame de apă , din 100 grame de albumină se formează 41 grame de apă . Dintr-un alt punct de vedere alimentele conţin o însemnată cantitate de apă împreună cu alte substanţe hrănitoare . De regulă fructele şi vegetalele conţin peste 90 % apă , iar alimentele pe care le numim uscate ( pâinea , carnea ) conţin între 60 şi 85 % apă . Orice aliment pe care l-am considera conţine o cantitate apreciabilă de apă , în afara cantităţii de apă care se formează prin oxidarea alimentului respectiv .

Apa luată din stomac şi din intestine este transportată de sânge în tot organismul şi este reţinută de ţesuturi . Rezerva de apă a organismului o constituie în special muşchii şi pielea , datorită volumului lor . Pe lângă acestea 2 şi celelalte organe şi părţi ale copului omenesc au în compoziţia lor o cantitate însemnată de apă ( ficatul , creierul , plasma sanguină , celulele , plâmânii ) .

În mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri şi jumătate de apă , daruneori această nevoie poate să seridice până la zeci de litri de apă . Întrebarea este de ce e nevoie să “schimbăm apa” ? Este limpede că dacă eliminăm apa trebuie să o şi punem înapoi . Dar de ce să o eliminăm ? .

Apa se elimină din organism în primul rând prin rinichi ( 1 litru şi jumate pe zi ) . De fapt pierdera aceasta variază între 0,6 – 2 litri pe zi . În unele cazuri se pot atinge valori foarte mari . Astfel , în boli um ar fi diabetul pot fi eliminate cantităţi uriaşe de urină ( 8 – 10 litri pe zi ) .

Rinichii au un rol foarte important : ei extrag din sânge toate substanţele nefolositoare sau dăunătoare organismului , pe care acesta le-a adunat din ţesututri şi organe . Pentru a arunca afară aceste substanţe este neapărat nevoie de apă , în care aceste substanţe sunt dizolvate . Restul apei se elimină prin plămâni , sub formă de vapori ( ~400 cm2 ) , prin intestine ( 100 – 200 cm2 ) şi prin piele ( 500 cm2 ) .

O mare parte din apă se pierde prin plămâni . La câini , care sunt lipsiţi de glande sudoribare , evaporarea apei se produce prin gura , prin plămâni şi prin căile respiratorii .

Această pierdere a apei este mărită prin gâfâire . În acest fel câinele reuseşte sa facă fata la marea cantitate de căldura .

În respiraţia accelerată la om , în timpul muncii sau a altor eforturi fizice , cantitatea de apă care se elimina prin plămâni creşte . Oamenii care muncesc în condiţii de temperatură ridicate pot pierde până la 6-10 litri de apa .

Starea şi reglerea metabolismului apei

Mulţi oameni şi-au pus întrebarea de ce le este sete ? Setea este semnalul lipsei de apă în organism Celulele din diferite ţesuturi ajung la un moment dat să nu mai aibă destulă apă . Acest lucru se întâmplă mai ales vara . Celulele anunţă creierul despre lipsa apei . La nivel cerebral informaţia este prelucrată şi se formează senzaţia de sete , care ne obligă să bem apă .

Cât timp poate să trăiască o vieţuitoare fără apă ? Aceasta variză mult de la ospecie la alta . Unele specii , cum sunt molii sau şerpii au o rezistenţă foarte mare la lipsa apei . La fel şi cămilele au o rezisenţă bună la deshidratare . Însă majoritatea animalelor nu por suferi lipsa îndelungată a apei . Oamenii pierduţi în deşert fără apă , supravieţuiesc cel mult 3 zile .

Metabolismul apei este influenţat de multe glande cu secreţie internă ( tiroida , glandele suprarenale , glandele genitale , pancreasul , ficatul ) , dar organul cel mai important care reglează metabolismul apei este hipofiza ( o glandă ce se situează sub creier ) . Hormonul lobului posterior al hipofizei – pituitrina – provoacă o diuree puternică ( creşterea cantităţii de urină ) .

Scoarţa creierului are un rol foarte important în reglerea introducerii , folosirii şi eliminării apei din orgnism . Ca organ coordonator scoarţa creierului intervine în toate aceste procese .

Astfel viaţa devine indisolubil legată de apă …

Cantitatea de apă din componenetele lichide ale corpului omenesc :

Plasma Sanguina

3 litri

Lichid interstiţial

14 litri

Apa din celule

29 litri

Procente de apa în corpul omenesc :

Creier

75 %

Plămâni

80 %

Inimă

79 %

Splină

75 %

Rinichi

82 %

Sânge

83 %

Muşchi

75 %

Oase

22 %