Până de curând existau două direcţii principale de realizare, numite Dot Trio şi Aperture Grille. De curând firma niponă NEC a lansat pe piaţă un nou tip de tuburi înglobând o nouă tehnologie, CromaClear. Toate acestea au ceva în comun - realizarea întregii palete coloristice prin adiţia cromatică a celor trei culori primare: roşu, verde şi albastru. La baza acestei tehnologii stă folosirea unor suprafeţe de fosfor care emit aceste culori primare, care să fie suficient de mici şi apropiate unele de altele pentru a nu permite ochiului să le distingă separat. Fiecare din aceste tehnologii folosesc trei tunuri de electroni pentru a produce fluxurile de electroni ce dau strălucire fosforului.
Tuburile catodice sunt cele mai importante elemente ce limitează performanţele unui monitor, dar şi calitatea bobinelor de deflexie şi a amplificatoarelor video au un rol important. Este greşit să afirmăm că două monitoare ce folosesc acelaşi tub vor avea performanţe asemănătoare.
Cea mai răspândită tehnologie are la bază o mască metalică perforată ce este aşezată exact înaintea stratului de sticlă. Aceasta separă cele trei tunuri de electroni de suprafaţa fosforescentă, având menirea de a asigura poziţionarea fluxului peste pastila de fosfor de culoarea respectivă, fără a permite atingerea pastilelor vecine. Atât fosforul cât şi secţiunea fluxului de electroni sunt circulare şi sunt dispuse sub forma unui triunghi.
Printre avantajele acestei tehnologii putem menţiona:
Distanţa între pixeli - mai mare de 0,28mm - nu permite sporirea calităţii ca în cazul celorlalte două tehnologii.
În 1968 Sony introduce o nouă tehnologie pentru tuburile catodice, numită Trinitron. Diferenţa majoră faţă de tehnologia precedentă constă în înlocuirea măştii de metal cu o reţea de fire verticale - “aperture grille”- având un potenţial ridicat. Suprafaţa fosforescentă nu mai este organizată în puncte ci în benzi verticale.
Prin folosirea acestei tehnici se obţin următoarele caracteristici:
Tuburile Triniton folosesc un singur tun de electroni cu trei raze. În 1993 Mitsubishi introduce o variantă folosind trei tunuri, sistem numit Diamondtron.
După ce vreme de atâţia ani nu s-a mai înregistrat nici o schimbarea radicală în concepţia tuburilor, în 1996 firma niponă NEC introduce o nouă tehnologie numită CromaClear, care îmbină avantajele celor două tehnologii prezentate anterior. Aceasta se caracterizează printr-o mască din aliaj INVAR - aliaj folosit la toate tuburile NEC - care prezintă un coeficient de dilatare neglijabil, dar, de această dată orificiile măştii nu mai au formă circulară, ci eliptică. Tunul de electroni are de asemenea o formă eliptică, pentru a se asigura un transfer maxim de energie de la aceasta spre suprafaţa fosforescentă fără pierderi de energie spre mască. Asemeni tuburilor Aperture Grille, tunurile - ca şi fosforii ce compun un pixel - sunt aşezaţi în linie orizontală.
Principalele caracteristici ale acestei tehnologii sunt:
Organizarea suprafetei fosforescente
Suprafaţa fosforescentă este organizată în câte trei pastile - aranjate în triunghi - care formează un pixel.
Suprafaţa fosforescentă este organizată în dungi verticale, dimensiunea verticală a pixelului fiind determinată de fluxul de baleiere. Aceste dungi se pot despărţi prin dungi negre foarte subţiri.
De această dată suprafaţa este organizată tot în puncte - ca la Dot Trio - dar liniar dispuse - ca la Aperture Grille.
Dimensiunea pixelului - Dot Pitch
Dimensiunea pixelului este distanţa dintre două grupuri(triplete) RGB de fosfor adiacente; în principiu, cu cât aceasta este mai mică, cu atât densitatea de puncte pe unitatea de suprafaţă este mai mare, deci şi posibilitatea obţinerii unor rezoluţii mai mari. Pe de altă parte, reducerea dimensiunii unui pixel implică scăderea strălucirii.
Banda de frecventă
Un alt factor care afectează rezoluţia maximă este banda de frecvenţă. Aceasta reprezintă capacitatea circuitelor video de a reprezenta un singur pixel aprins - sau, eventual, stins. Semnalul trebuie să ajungă la cele trei tunuri de electroni prin intermediul amplificatorului video. Dacă amplificatoarele nu sunt suficient de bune, atunci semnalul este degradat vizibil.
Banda de frecvenţă este direct proporţională cu numărul de pixeli afişaţi pe secundă, deşi cu cât se doreşte o rezoluţie mai mare, cu atât este necesară o bandă mai înaltă.
Focalizarea
Acest parametru poate fi studiat doar după o funcţionare a monitorului de 20-30 de minute. În schemele de funcţionare ce au fost prezentate până acum fluxurile de electroni aveau aceeaşi secţiune ca şi orificiile măştii. În realitate fluxul nu are o formă cilindrică, ci mai degrabă conică şi este ceva mai mare decât orificiul măştii. Acest lucru permite ca cele trei fluxuri(roşu, verde, albastru) să se suprapună cu uşurinţă peste orificii - cazul tuburilor uzuale - dar implică şi un număr crescut de electroni ce se ciocnesc de mască, rezultatul fiind creşterea temperaturii acesteia şi ca urmare dilatarea măştii urmată de deprecierea imaginii - orificiile îşi vor deplasa centrele, ducând la scăderea focalizării.
Convergenta
Calitatea imaginii este afectată serios şi datorită convergenţei. Prin aceasta se înţelege capacitatea celor trei raze RGB de a sosi în acelaşi moment în acelaşi punct de pe mască. Alinierea perfectă a acestor raze nu se obţine niciodată datorită dificultăţilor întâmpinate în deflexia sub unghiuri foarte precise a celor trei fascicole folosind aceleaşi bobine. Corectarea erorilor de acest fel se poate face prin folosirea unor magneţi situaţi pe gâtul tubului catodic sau a tehnologiilor avansate de control digital.
Emisia
Monitoarele sunt o sursă pentru diverse tipuri de emisii. În ceea ce priveşte emisia de raze X - generate de tubul catodic -, nivelul acesteia nu pune deocamdată probleme deoarece razele X sunt reţinute de stratul de sticlă al ecranului. Însă, monitoarele trebuie prevăzute cu circuite de protecţie în caz de defecţiune. Dacă tensiunea de anod devine prea mare, nivelul de radiaţie creşte. De aceea trebuie prevăzut un dispozitiv care să preia excesul de energie şi să-l direcţioneze către masa sistemului. În unele condiţii - de umiditate de exemplu - aceste circuite intră în funcţiune, generând un sunet aparte.
Bibliografie: revista Byte, octombrie 1996
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |