1 Lp 6 SCU

Elemente de psihofarmacologie si psihoterapie


I.    PSIHOFARMACOLOGIE

1.    Placebo

Placebo= o forma medicamentoasă identică cu cea a unui medicament dar fără substanţa activă a acestuia

Caractere generale :
a.    Inertă farmacodinamic
b.    Efect simptomatic
c.    Durată scurtă
d.    Instalare rapidă
e.    Acţiune nespecifică
•    Variabile care ţin de pacient
Pot fi placebo reactivi orice pacienţi indiferent de vârstă, sex, inteligenţă. Totuşi mai frecvent, femeile  şi pacienţii cu boli uşoare.
•    Variabile care ţin de medic
Prestigiul medicului, optimismul terapeutic, căldura umană, comunicarea explicită şi autoritatea determină apariţia efectului. Lipsa de preocupare faţă de bolnav şi indiferenţa faţă de medicament duc la scăderea efectelor medicamentului
•    Variabile care ţin de medicament
o    Noutate
o    Administrare parenterala
o    Design
o    Gust
o    Miros
o    Culoare

2.    Nocebo

Nocebo= răspunsuri adverse la placebo. Apare în expectanţe negative, neîncredere în medic, eşecul tratamentelor anterioare sau când pacientul a fost avertizat că poate fi vorba despre un placebo.

3.    Pseudoplacebo

Pseudoplacebo = Medicaţie activă farmacodinamic care are un efect asupra unor simptome subiective ale subiectului deşi acest efect nu este justificat prin proprietăţile farmacologice ale medicamentului.

4.    Complianţa terapeutică

= reprezinţă gradul de respectare a prescripţiei medicale de către pacient


1 Factori de care depinde CpT :
•    Care ţin de prescripţie :
o    Complexitatea prescripţiei
o    Efectul negativ asupra pacientului
o    Eşecul unor terapii anterioare similare
•    Care ţin de medic
o    Prestigiul
o    Calitatea de instructor a medicului
o    Calităţile relaţionale (autoritate/apropiere)
o    Puterea socială
•    Care ţin de bolnav
o    Nivel de înţelegere
o    Tip de personalitate
o    Păreri preconcepute
o    Necomplianţă deliberată
•    Care ţin de boală
o    Severitatea bolii
o    Evoluţia acută/cronică
•    Care ţin de societate
o    Gândirea de grup
o    Presiunea familiei, colegilor, bolnavilor din salon

Cum se poate creşte CpT?
a.    claritate, concizie şi periodizare a indicaţiilor
b.    simplificare maximă a schemelor terapeutice
c.    regim dietetic orientativ
d.    explicaţii referitoare la cauzele bolii, mecanismele ei, ef. Secundare ale medicaţiei
e.    minimizarea ef. Secundare
f.    efectuarea controalelor periodoice
g.    monitorizarea tratamentului

II.    PSIHOTERAPIE

Psihoterapie = aplicare metodică a unor tehnici psihologice determinate, pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane. (Larousse)

Fiecare tip de psihoterapie dispune de un set propriu de concepţii filosofice, de metode specifice şi de obiective proprii (ex. ΨA îşi propune modificare de profunzime a persoanei, eliberarea de complexe, TCC îşi propun rezolvarea dificultăţilor acute)

A.    Psihanalitică/ freudiana/ psihodinamică
Psihanaliza (ΨA) – se bazează pe analiza inconştientului şi a dinamicii inconştient-subconştient- conştient (psihodinamică)
Freud este iniţiatorul ΨA dar ulterior au apărut mai multe curente :
-    Freud : principiul plăcerii vs. Principiul realităţii, 3 instanţe Ψ : sine, eu, supraeu, Eros vs. Thanatos
-    Jung : inconştientul colectiv
-    Adler : complexele şi conştiinţa slăbiciunii
-    Lacan : real-simbolic-imaginar, principiul oglinzii
B.    Rogersiană/ orientată spre client/ non-directivă
-    tendinţa de autoactualizare
-    terapia orientată spre client în care acesta este lăsat să aleagă şi să-şi autodirecţioneze discursul. Nu cultivă dependenţa.
C.    Cognitiv-comportamentală
-    identifică distorsiunile cognitive şi încearcă să le corecteze prin intervenţii specifice (instrucţia paradoxală, tehnica metaforei etc)
-    propune o serie de strategii comportamentale (desensibilizarea progresivă, metoda jurnalului etc)
D.    Muzicoterapia
-    creşte imunorezistenţa
-    combate durerea
-    stimulează funcţiile cognitive superioare