1 SCU

Lp. 1

GENETICA-MEDIU-COMPORTAMENT


Stiinţele comportamentului încearcă să identifice şi să explice legăturile dintre comportament şi diferite structuri organice.
Următoarele structuri pot fi implicate în comportamentul uman:
•    Genetică
•    Neuroanatomie
•    Neurochimie
•    Neuroendocrinologie
•    Neurofiziologie

1.    Genetica

Genotip    = constituţia genetică a individului, totalitatea genelor pe care le posedă el.
Fenotip     = expresia genotipului prin interacţiunea cu mediul, rezultatul, ceea ce este observabil.

-    similitudinile de comportament observate la gemeni au stârnit interesul pentru acest domeniu.
-    majoritatea trăsăturilor comportamentale sunt poligenice ceea ce face dificilă izolarea genelor responsabile de un singur comportament.

Studiile familiale
-    între membrii familiei există asemănări comportamentale dar aici este vorba atât despre acelaşi bagaj genetic cât şi despre acelaşi mediu.
-    o concluzie importantă a acestor studii priveşte riscul relativ de a face schizofrenie : urmaşii direcţi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de 10 ori mai mare de a face boala.

Studiile bazate pe gemeni şi adopţii
-    sunt utile pentru a diferenţia ceea ce se datorează genelor (studii pe gemeni monozigoţi) de ceea ce se datorează mai ales mediului comun (studii pe gemeni dizigoţi)
-    s-a demonstrat că gemenii univitelini (monozigoţi) posedă în comun o serie de trăsături comportamentale precum : preferinţele religioase, interesele vocaţionale şi ocupaţionale, atitudini sociale. Dovezile privind similaritatea inteligenţei sunt foarte clare.
-    studiile bazate pe adopţii urmăresc comportamentul rudelor separate sau al gemenilor adoptaţi de familii diferite, luând în considerare atât familia genetică precum şi pe cea adoptivă.
-    pentru a estima similarităţile datorate mediului, s-au comparat persoane care locuiesc împreună dar neînrudite genetic (părinţii adoptivi şi copilul adoptat). Ex : copiii adoptaţi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de a face boala egal cu cel din populaţia generală.


2.    Neuroanatomie

Sistemul nervos central a fost considerat prima dată drept substrat pentru comportament de către Pavlov.
 
Rolul diferitelor componente ale SNC în comportament :
    Hipotalamusul :
i.    Comportamentul alimentar
ii.    Comportamentul sexual
iii.    Comportamentul nictemeral (ritm somn-veghe)
iv.    Comportamentul emoţional
    Talamusul :
i.    Transmiterea informaţiei senzoriale către structurile superioare
    Sistemul limbic :
    Septum :
i.    Mijloace comportamentale privind evitarea durerii şi obţinerea plăcerii (pedeapsă-recompensă)
    Amigdală :
i.    Comportament de învăţare
ii.    Memorie
iii.    Comportament emoţional
    Hipocamp :
i.    Memorie
    Ganglionii bazali (putamen, gl pallidus, nc caudat):
i.    Mişcarea – principalul lor rol
ii.    Dispoziţie
iii.    Memorie
    Neocortexul – coordonează şi integrează totul
i.    Construirea secvenţelor de mişcare
ii.    Discriminarea între patternuri senzoriale complexe (ex. temporar şi temporal)

1 iii.    Capacitatea de gândire simbolică/abstractă – baza gândirii umane şi a limbajului !
Arii cerebrale primare şi de asociaţie :
-    ariile cerebrale primare furnizează materia primă prin producerea informaţiei senzoriale (ex. aria vizuală primară situată occipital pt văz, aria temporală pt. auz, arii din lobul parietal pentru orientare spaţială şi simţ tactil). Tot ele pot iniţia mişcarea.
-    ariile cerebrale de asociaţie sunt implicate în procese mentale complexe precum percepţia, ideaţia sau planificarea.

Doi lobi prezintă un interes deosebit din punctul de vedere al ştiinţelor comportamentului. Aceştia sunt lobul temporal şi, mai ales, lobul frontal.
 
Lobul temporal face legătura între auz şi limbaj.
Lobul frontal asigură funcţii variate şi deosebit de complexe. Atenţia, planificarea, abilităţile sociale, gândirea abstractă, memoria şi anumite trăsături de personalitate sunt toate apanajul său. Descrierea acestor funcţii s-a realizat prin studierea comportamentului pacienţilor cu leziuni cerebrale, înainte şi după producerea lor.

3.    Neurochimie

Cei mai importanţi neurotransmiţători, localizarea şi rolul lor sunt :
    Dopamina – mai ales în substanţa neagră, sistemul limbic, cortexul prefrontal
o    Mişcare
o    Emoţii şi dispoziţii
o    Sistem recompensă-pedeapsă
o    Funcţii cognitive
    Noradrenalina – trunchi cerebral, cerebel, hipotalamus, cortex
o    Somn-vigilenţă
o    Agresivitate, emoţii
o    Funcţii cognitive
    Serotonina – nc.rapheus (tr.cerebral), hipotalamus, amigdală, hipocamp
o    Funcţii senzoriale
o    Somn
o    Dispoziţie, emoţii
    Acetilcolina – ganglionii bazali, nc. bazal Meynert, hipocamp, cortex
o    Activităţi senzoriale
o    Memorie
o    Mişcare
    GABA – cerebel, ggl.bazali, cortex (principalul neurotransmiţător inhibitor)
o    Cogniţie
o    Emoţii
    Glutamat – multiple localizări (principalul neurotransmiţător excitator), rol nespecific

Neurochimia şi bolile psihice/neurologice :
•    B. Alzheimer : ↓ ACh (nc. Meynert)
•    B. Parkinson : ↓ DA (ggl. bazali)
•    Schizofrenia : ↑ DA (prefrontal)
•    Depresie : ↓ Serotonina


4.    Neuroendocrinologie

Hormon    Glandă endocrină    Comportament
T3, T4    Tiroidă    Psihomotricitate (↑ agitaţia, nervozitatea, ritmul, uneori până incapac. de concentrare). Se secretă în cant. crescute în cond. de stres. Când h. tiroidieni ↓, apare bradipsihism.
Cortizol    Corticosuprarenale    Se secretă în cant. ↑ în depresie şi stres. Conduce la disforie.
Adrenalină, noradrenalină    Medulosuprarenale    Se secretă în cant. ↑ în stres şi pot conduce la agitaţie, furie.
Androgeni, estrogeni    Gonade    Sunt implicaţi în agresivitate şi comportament sexual. Legaţi de iniţierea relaţiilor de cuplu.
Insulină, glucagon    Pancreas endocrin    Se secretă în cant ↑ în stres.
Melatonină    Epifiză    Sunt implicaţi în ritmul biologic şi comportamentul sexual.
Vasopresină, oxitocină    Hipofiză    Implicaţi în comportament matern şi sexual. Există studii care afirmă că oxitocina la ♀ şi vasopresina la ♂ reprezintă « hormonii fidelităţii » în cuplu.
ACTH, STH etc    Hipofiză    Acţiunea hormonilor pe care îi stimulează.

5.    Neurofiziologie

Activitatea electrică cerebrală studiată pe EEG a fost asociată cu variabile psihologice şi cognitive. Spre ex. activarea corticală crescută (arousal) a subiecţilor extravertiţi faţă de cei introvertiţi sau frecvenţa crescută a undelor theta la anumiţi indivizi cu tulburări de personalitate.