1 Aparatul renal
Rinichiul
Rinichii sunt aşezaţi în cavitatea abdominală, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară.
Rinichiului i se descriu două feţe — anterioară şi posterioară, două margini – una laterală convexă şi una medială concavă, care prezintă hilul renal, şi doi poli –superior şi inferior.
Prin hilul renal intră artera renală şi nervii renali, ieşind vena renală, căile urinare şi vase limfatice.
Polul superior vine în raport cu glanda suprarenală.
 
Structura rinichiului
 Este un organ parenchimatos alcătuit din: capsula renală şi ţesutul sau parenchimul renal.
Capsula renală se prezintă sub forma unui înveliş fibro-elastic, care acoperă toată suprafaţa rinichiului şi care aderă la parenchimul subdiacent.Capsula renala este invelita la toate speciile, de o capsula adipoasa, mai abundenta la nivelul hilului.
Parenchimul renal este alcătuit dintr-o zonă centrală, numită medulară, şi o zonă periferică, numită corticală,diferite ca aspect si structura microscopicaputernic intrepatrunsa la nivelul unei linii de jonctiune cortico-medulara.
Medulara prezintă, pe secţiune, nişte formaţiuni de aspect triunghiular, numite piramidele lui Malpighi. În număr de 6 până la 18, ele sunt orientate cu baza spre periferie, către corticală. Vârfurile acestor piramide sunt rotunjite şi poartă numele de papile renale.
Corticala sau cortexul conţine atât corpusculul renal, cât şi tubii colectori.

Nefronul reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a rinichiului. În alcătuirea unui nefron intră două părţi: corpusculul renal şi un sistem tubular. Corpusculul renal e format din capsula Bowman şi glomerulul renal.
Capsula Bowman reprezintă porţiunea iniţială a nefronului. Ea este situată în corticală şi are forma unei cupe cu pereţii dubli. În adâncimea cupei se află glomerulul renal care este un ghem format din circa 50 de capilare, la care soseşte o arteriolă aferentă şi de la care pleacă o arteriolă eferentă. În continuarea capsulei se află tubul contort proximal, care este un tub încolăcit, situat în corticală. El se continuă cu ansa Henle, formată dintr-un braţ descendent care trece în medulară, de unde pleacă un braţ ascendent ce se reîntoarce în corticală. Braţul descendent are calibrul mai mic decât cel ascendent care, ajuns în corticală, se continuă cu tubul contort distal, acesta are o porţiune rectilinie şi una contortă. Limita dintre cele două porţiuni este marcată de prezenţa unei structuri de tip particular numită macula densa, care face parte din complexul juxta-glomerular.
Complexul juxtaglomerular. Porţiunea iniţială a tubului distal, imediat după capătul segmentului îngroşat al porţiunii ascendente a ansei Henle, trece în unghiul dintre arteriolele aferentă şi eferentă, învecinându-se cu cele două arteriole. Mai mult, celulele epiteliale ale tubilor care vin în contact cu arteriolele sunt mult mai dense decât celelalte celule tubulare şi sunt denumite macula densa. Celulele maculei densa secretă anumite substanţe în arteriole. Celulele musculare netede din peretele arteriolei aferente şi eferente sunt mai dilatate şi, unde vin în contact cu macula densa, conţin granule. Aceste celule sunt numite celule juxtaglomerulare, iar granulele sunt alcătuite în special din renină inactivă. Întregul complex format de macula densa şi celulele juxtaglomerulare se numeşte complex juxtaglomerular.
Mai mulţi tubi contorţi distali se varsă într-un tub colector. Tubii colectori străbat piramidele Malpighi şi, la vârful acestora, se deschid în calicele mici.
 
Vascularizaţia rinichiului, asigurată de artera renală, ramură din aorta abdominală, pătrunde in rinichi prin hil. Din ea se desprind arterele interlobare, care merg printre piramidele Malpighi. Ajunse la baza piramidelor Malpighi, arterele interlobare devin artere arcuate şi merg la limita dintre medulară şi corticală.
Din arterele arcuate pornesc, în corticală, arterele interlobulare, din care se desprind arteriolele aferente care ajung la glomerulul renal. Din acesta iese apoi arteriola eferentă.
Venele au un traiect invers arterelor şi se varsă în venele renale şi apoi în vena cavă inferioară.
 Circulatia sanguina intrarenala un sistem de autoreglare ce se realizeaza cu ajutorul complexului jucstoglomerular prin sistemul renia-angiotensin.Concentratia sau relaxarea celulelor musculare netede din peretele arteriorelor renale (aferente si eferente)permite adaptarea presiunii si a debitului sanguindin glonerulla necesitatiile fiziologice ale momentului.
Inervatia rinichiului este realizata de filetele orto- si parasimpatice din plexul situat in hilul rinichiului.Aceste filete ajung la celulele musculare din peretele arterelor, mergand pana la arteriolele aferente. Nu s-au observat terminatii nervoase in glomeruli sau pe celulele epiteliale ele tubilor uriniferi.


RINICHIUL LA PASARI

Fiecare rinichi este format din trei portiuni: craniala, mijlocie, caudala; care nu corespund lobilor din rinichii mamiferelor.La suprafata fiecarei portiuni se observa mici proeminente  poliedrice cu diametrul de 1-2 mm, care marcheaza lobulii renali, unitatile de baza ale arhitecturii rinichiului aviar.
Lobul renal aviar prezinta o forma piramidala cu baza orientata spre suprafata rinichiului, fiind delimitat de venele interlobulare ale sistemului port renal, insotite de tubii colectori si perilobulari. Fiecare lobul are o zona corticala si alta medulara.Zona medulara ocupa varful unei piramidei si cuprinde pe langa tubii colectori si ansele nefronilor de tip medular.Zona corticala ocupa o mare parte din lobul fiind dispusa superficial spre baza lobulului. Contine nefroni de tip cortical si medular, cu exceptia anselor nefronilor de tip medular.
Nefronii aviari sunt de trei tipuri: corticali,medulari, intermediari;formati din corpusculi renal si tub urinifer,Nefronii corticali asemanatori celor de la reptile, avand un glomerul redus, reprezinta majoritatea nefronilor.Nefronii medulari asemanatori celor de la mamifere au un glomerul mare,sunt mai redusi numeric si dispusi numai partial in medulara.Nefronii intermediari sunt mai rari avand un aspect inermediar intre cei corticali si medulari.
Corpusculii renali apar dispersati intralobulari, intre venaintralobulara si vana interlobulara.Numarul lor este variabil, fiind apreciat intre 200 000-840 000la pasari cu o greutate de 2-5kg.Apar mai mari in cazul nefronilor medulari, decat cei corticali, la ambele tipuri de nefroni glomerulul este format din 2-3 anse capilare de tip fenestrat, fiind aprovizionat cu sange de o arteriola aferenta si drenat de o arteriola eferenta.
Capsula glomerulului,are un epiteliu format din podocite si un epiteliu parietal, cu celule aplatizate, ce se continua cu epiteliu tubului contor proximal.In centrul corpusculului se gaseste o masa compacte ce celule mezangiale mici, cu nuclei largi, neregulati, cu doi sau mai multi nucleoli. Celulele mezangiale au un aspect bazifil, datorita predominentei materialului nuclear. Ansele capilare au un epiteliu tipic cu celule endoteliale , prijinite pe o membrana bazala,PAS-pozitiva, cu trei straturi.
Complexul juxtaglomerular este prezent la polul vascular al corpusculului, fiind format ca si la mamifere din macula densa, din celule juxtaglomerulare si din lacis, cu celule mezangiale chemoreceptoare. Macula densa de cea de la mamifere prin faptul ca celulele ei apar mult mai inghesuite si mai putin inalte.Prezenta lascisuluia fost confirmata de microscoipia electronica, dupa ce o lunga perioada de timp a fost discutata.
Tubul urinifer este format din: tub contor proximal, ce reprezinta jumatate din lungimea tubului urinifer, ansa nefronului difera de nefronii corticali de cea de la cei medulari, tubul contor contor distal, ce se continua cu tubul colector.
Tubul contor proximal prezinta aceeasi structura pentru ambele tipuri de nefroni.Nefrocitele lui au margini in perie la polul apical, si organite celulare bine dezvoltate. Ansa nefronului apre scurta la nefronul cortical si lunga la nefronuii medulari. Tubii colectori nfac legatura intre tubii contorti dostali si conductele colectoareperilobulare.
Complexul Golgi este situat supranuclear, participand la elaborarea unei secretii mucoase, cu rol de lubrifiere si protectie fata de urina foarte concentrata.Conductele colectoare inacep la periferia cortexului lobular unde tubii colectori ai nefronului se deschid  intr-un canal colector secundar situat in varful fiecarui con medular.
In rinichiul aviar este prezent un sistem venos port, alimentat cu sange de doua vene- caudala si craniana, cu origine in vena iliaca externa.ramificatiile venoase patrund in parenchimul renal , unde se divid succesiv, continuandu-se cu venele intrelobulare aprovizioneaza cu sange reteaua de capilare perilobulare,dupa care se termina pe suprafata rinichiului prin mici vene stelate. Din reteaua de capilare polilobulare, sangele trece in vena centrolobulara si mai departein ramurile de origine tale venelor renale, ce insotesc artera renala, ajungand in vena cava caudala.In cortexul lobular, capilarele sunt de tip sinusoidal, in timp ce in zona medulara exista capilare tipice.fluxul sanguin spre sistemul port renal este controlat de o valva renala portala, cu aspect conic, prezenta in lumenul venei iliace externe. Valva cuprinde fibre musculare netede puternic inervate de fibre adrenergice si colinergice.


1 Căile urinare
Căile urinare sunt reprezentate de calicele renale mici, mari, bazinet, ureter, vezică urinară şi uretră.
Calicele renale mici sunt situate la vârful piramidelor Malpighi şi confluează în trei calice renale mari:  superior, mijlociu şi inferior. La rândul lor, calicele renale mari se unesc şi formează bazinetul.
Bazinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat, cu baza la rinichi şi cu vârful spre ureter.
Ureterul este un tub lung de 25-30 cm, care uneşte vârful bazinetului cu vezica urinară.
Vezica urinară este un organ musculo-cavitar, fiind porţiunea cea mai dilatată a căilor urinare. Ea acumulează urina, care se elimină în mod continuu prin uretere, şi o evacuează în mod discontinuu, ritmic, de 4-6 ori în 24 de ore, prin actul micţiunii. Vezica urinară este aşezată în pelvis şi are o formă globuloasă.
Uretra este un conduct care, la bărbat, e mai lungă decât la femeie. Ea este segmentul evacuator al aparatului urinar, prin care urina este eliminată din vezică în timpul micţiunii.
La bărbat, este un organ comun atât aparatului urinar, cât şi celui genital, servind pentru micţiune şi pentru ejaculare. La femeie, uretra este un organ care serveşte numai pentru eliminarea urinei din vezică; este prevăzută cu un sfincter intern, neted, la joncţiunea cu vezica urinară, şi cu un sfincter extern, striat.


CAILE URINARE LA PASARI
In afara parenchimului renal caile urinare aviare sunt reprezentate de conductele secundare, conductele principale si de uretere, care se deschid in urodenum. In structura lor, intra mucoasa, musculara si advemticea.
Ureterul prezinta prin confluarea a 15-17 conducte principale.Mucoasa ureterului prezinta un epiteliu pseudostratificat columnar.Epiteliu cuprinde doua categorii de celule:celulele columnare inalte cu numerosi glicozaminoglicani neutri sau acizi ce poduc mucus;celule cubice , rare cu tesut conjunctiv lax, cu infiltratii limfoide si noduli limfatici.
Tunica musculara apare mai redusa in conductele secundare si principale,fiind mai dezvoltata la nivelul ureterului, unde este structurata in doua straturi, unul loncitudinal intern si altul circulae extern.La deschiderea ureterului in uredenum, apare un al 3-lea strat cel circular intern.Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax.
La pasati urina este foarte concentrate, pastoasa, bogata in acid uric si urati,economisindu-se pierderea apei. Acidul uric este sintetizat in ficat iar rinichiul il excreta din plasma sanguina prin filtrare glomerulara si prin secretie tubulara.


DEZVOLTAREA APARATULUI URINAR

Aparatul urinar are origine mezoblastica, dezvoltandu-se din zona intermediara a acestuia, situate intre somite si lama laterala a mezoblastului, care va genera somatopleura si splenohnopleura
In morfogeneza aparatului urinar se disting 3 etape: pronefrosul
                                     mezonefrosul
                                     metanefrosul
In prima etapa de dezvoltare,nefrotoamele ce corespund portiunii cervicale a coedonului nefrogen se grupeaza si formeaza pronefrosul sau rinichiul primordial.Fiecare nefrotom prezinta o extremitate mediala veziculara ce se prelungeste caudal cu un canalicul
Canaliculele conflueaza intre ele, rezultand un canal comun, ureterul primar sau canalul Wolff, care se deschise caudal in cloaca. Pronefrosul involueaza si dispare foarte rapid, persistand numai portiunea initiala a canalului Wolff.La mamifere pronefrosul este un organ urinar rudimentar structurat, nefunctional, cu rol in a impulsiona dezvoltarea ureterului primar.
In etapa a 2-a se structureaza mezonefrosul sau rinichiul intermediar prin  gruparea nefrotoamelor din regiunile dorsala si lombara ale embrionului, fapt pentru care rinichiul intermediar mai este numit si rinichi toraco-lombar.
    In etapa a 3-a se formeaza metanefrosul sau rinichiul definitive la mamifere.acesta vse diferentiaza din ultimile nefrotoame ale cordonului nefrogen, unde masecelulare genereaza formatiunitubulare, cu extremitatea veziculara in care patrunde unmanunchi de capilare. Aceste formatiuni veziculare se transforma in glomeruli renali, in timp de la polul opus al veziculei vor lua nastere celelalte parti ale nefronului.
    
    Caile urinare se formeaza din mugurele ureteral. Care sedezvolta intens si se indreapta catre zona metanefrogena.Extremitatea craniala a mugurelui ureteral va genera bazinetul primitive.
    Vezica urinara se dezvolta din endodermul intestinului posterior.La mascul ureterul se varsa in vezica urinara, iar canalul Wolff ca va deveni canal deferent, varsandu-se in portiunea prostatica  a sinusului uro-genital, a carei portiune distala va forma uretra, care continua cu o uretra foarte scurta. La ambele sexe , dupa dezvoltarea vezicii urinare, canalul alantoidian se astupa , devenind ligamentul median ombilical.
 


    Tulburari de dezvoltare a aparatului urinar
 

    Pot interesa rinichiul, caile excretoare sau ambele componente. Ele se datoresc unor tulburari de inductie intre ureterul primar in calitate de inductor si blastemul nefrogen ca sinstem indus.
    La nivelul rinichilor se pot intalni tulburari de dezvoltare: agenezia renala: dezvoltarea incomplete; ectopia datorita unei migrari morfo genetice defectoase: rinichiul polichistic congenitala.
    In aplazia renala lipsa bazinetului si pedicului renal, iar ureterele apar slab dezvoltate, fara lumen, datorita blocarii organogenezei in stadiile precoce. Aplazia este cauzata de absenta procesului de inductie dintre mugurele ureteral si tesutul metamorfogen.
    In cazul hipoplaziei se observa reducerea in volum a organului si scaderea numarului de lobi, datorita unei insuficiente divizaru a mugurelui ureteral.
    Aparitia rinichiului polichistic se datoreste lipseri de comunicare intre segmentul secretor si cel excretor al rinichiului, incat segmental secretor se dilate, formand chisturi in zona corticala.Chsturile pot sa apara si printr-o hiperplazie a tubilor colectori.
    Ureterul dublu sau bifid apare datorita divizarii precoce a mugurelui ureteral.Daca blastemul nefrogen se grupeaza in jurul celor doua uretere, pot aparea doi rinichi pe aceeasi parte, fiecare avand ureterul sau.Ureterele se pot deschide aberrant in caile genitale female sau in glanda veziculara, uretra sau rect la barbat. In cazul lipsei neuronilor vegetative intramurali, apare megaureterul aganglionic congenital, in care segmental situate in amonte de cel aganglionic si bazinetului sunt foarte dilatate.
    Vezica urinara poate prezenta ca tulburari de dezvoltare:-exotrofia vezicii urinare,un defect topographic, ce consta in exteriorizarea vezicii la nivelul peretelui abdominal: - agenezia vezicii, cand datorita nedezvoltarii sinusului urirogenital, ureterele se deschid direct intr-o portiune mai dilatata a ureterei: - dublarea vezicii urinare, ce apare prin septarea longitudinala sau transversala, cu tendinta de duplicare a cloacae: - fistule vezico-rectale.
    La nivelul uretrei se pot produce:- stricture congenitale sau duplicatii ale uretrei.In caz de persistenta a canalului urac,  pot aparea chisturi pe traiectul acestuia, iar urina se scurge prin ombilic.