1

 

 LA ISTORIA MEDICINII

                                                                    pe tema:

Bernardino Ramazzini
 
                                  
                                                                                        


                                                                                                                           a efectuat:
                                                                                                        
CHISINAU 2007
   Bernardino Ramazzini considerat fondatorul medicinei industriale/profesionale. Studiile sale a bolilor profesionale si amasurilor de protectie a lucratorilor au incurajat asigurarea lucratorilor cu protectie si legi de compensatie. In 1700 el a scris prima sa carte importanta a bolilor profesionale si a industriei igiene. A introdus notiunea de patologie profesionala, incercand sa amelioreze conditiile de munca.

Bernardino Ramazzini s-a nascut intr-o perioada  de tulburari in Europa, la 3 noiembrie 1633. In Italia tribunalul de inchizitii au interzis invataturile lui Galileo Galilei. Nordul Europei alpine era distrus de Razboiul de 30 de ani.

Fiu de burghezi

Ramazzini era fiul lui Bartolomeo si al Catarina Ramazzini, un cuplu respectat de burgezi. Dupa ce si-a primit prima sa educatie in Jesuits, in 1652 el a intrat in Universitatea din Parma, care a fost fondata Duke Rainutio I in 1599. Dupa studierea filosofiei timp de trei ani, el si-a inceput studiile medicale in 1655. In 1659 el devine doctor in filosofie si medicina din Parma. Apoi el s-a dus in Rome pentru a continua studiila sale la Antonio Maria Rossi (1588-1671), fiul lui Gerolamo Rossi, medicul lui Papa Clemens VIII. Putin e cunoscut despre viata lui Ramazzini in Rome, dar se stie cu siguranta ca cunostintele care le-a acumulat in acest oras au fost foarte importante la viitoarele sale lucrari in medicina profesionala, “De morbis artificum diatriba”  .

Pe linga experimentele lui Ramazzini, Antonio Maria Rossi i-a obtinut de asemenea  un loc de medic in Canino, o provincie saraca la nord de Statul Papal cam la o zi de mers pe jos. Aceasta zona era imbibata de malarie, si Ramzzini s-a imbolnavit. Mutindu-se in Marta, un alt orasel din aceeasi provincie, conditiile sale s-au imbunatatit, dar curind el s-a mutat in orasul sau natal din Carpi. Aici el a gasit timp de ocupatie intelectuala, ca lectura literaturii antice.

Profesor la Modena

In 1671 Ramazzini a parasit provincia Carpi si s-a mutat in Modena, unde a intimpinat multe piedici de stabilire in academie. Totusi, in 1682, Duke Francesco II de Modena l-a numit raspunzator la intemeierea unui department medical in universitate si l-a numit professor de “medicinae theoricae.”

In urmatorii ani el a lucrat cu colegii sai Francesco Torti (1658-1741), si de asemenea a citit lectiile de practica medicala, cu toate ca Torti formal era singurul responsabil de medicinae practicae.

In Modena Ramazzini a dus o munca asidua si s-a caracterizat prin numeroase scrisori cu unii din cei mai invatati oameni de pe acele timpuri. El comunica cu Marcello Malpighi (1628-1694), Antonio Valisnieri (1661-1730), Giovanni Batista Morgagni (1682-1771), Giovanni Maria Lancisi (1654-1720), Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646-1716) si cu alti contemporani.
Ca multi medici renumiti contemporani, Ramazzini era o peroana multilaterala - clinician, epidemiologist, sanitarian, poet, filosof si profesor. La Modena el era un cetatean deosebit. Datorita reputatiei sale, in 1693 el a fost acceptat ca membru al Academia Caesareo-Leopoldina naturae curiosorum din Germani, cunoscut sub numele de Hippocrates III. El a fost primul membru Italian in aceasta societate.

Lucrarile sale

In anii 1690 Ramazzini a facut primele lucrari epidemiologice care l-au facut faimos peste hotarele Italei. Prima din ele a fost De constitutione anni M. DC.LXXXX (1690). In ea Ramazzini da descrirea bolilor epidemice a oamenilor si animalelor in ariile rurale din jurul Modenei. Ramazzini a evaluat cauzele bolilor epidemice dupa principiile lui Hippocrates, bazate pe pamint, climat, apa, si deasupra tuturor-aerul. Studiile sale au inclus in special malaria (1690-1695).

Dupa o lucrare pe apele Modenei in 1694, in 1698 el a publicat despre minele de ulei din Monte Zibino. Aceasta era o continuare a lucrarii incepute inca din 1462 de la initiativa ducelui Borso d’Este si a continuat Francesco Ariosto, a carui manuscript s-a tiparit in 1690. Nesatisfacut de cunostintele vechi, Ramazzini a investigat problema de unul singur, aducind cu totul noi idei, printre altele si valoarea terapeutica a petrolului.

Bolile profesionale

Se stie cind Ramazzini a inceput lucrul sau asupra De morbis artificum diatriba(Bolile lucratorilor), dar e stiut de asemenea ca el a citit lectii pe aceasta tema in jurul anilor 1690. Publicata in 1700, aceasta este prima lucrare pe bolile profesionale.

De morbis artificum diatriba a schitat intimplarile de iritare chimica, praf, metale, si alti agenti abrazivi riscanti in 52 ocupatii. Printre ele minerii, olar, luptator, fermieri, surorile medicale, soldati, si altii. El a vorbit chiar si despre mintile suprasolicitate la oamenii invatati. La stabilirea etiologiei, tratamentului si prevenirii acestor boli Ramazzini de multe ori se intoarce la Hippocrates, Celsus, si Galen, si dupa sumarea observatiilor lor, relateaza propriile experiente despre diferite boli. Ramazzini s-a ocupat chiar si de bolile profesionale a femeilor. In aceasta categorie el recomanda precautia la infectiile sifilitice, deasemenea curatenia.


1 De la Modena la Padova

Ramazzini a ramas Modena timp de 18 ani, pina in 1700. In acel an el a acceptat un post in medicina preactica in Padova, unde Republica Venetiana avea cea mai renumita facultate in aceasta tara. El si-a tinut discursul sau inaugural “in Patavineo Ateneo” pe 12 decembrie. Au fost prezenti profesori si studenti din toate facultatile.


In perioada sa din Padova Ramazzini era unul din cei mai cunoscut savant medical din Europa. In 1706 el este invitat ca membru in Accademia degli Arcadi Romana si in Societatea Regala Prusaca din Berlin.

Ramazzini a incurajat eliminarea astrologiei de asa autori ca Pico della Mirandola (1463-1494). Pe aceasta baza Ramazzini a respins explicatiile “astral” pentru epidemii in oameni si animale.

In aceasta perioada virsta a inceput sa-si arate fata. El suferea de probleme de inima si circulatie si de dureri permanente de cap. Cu toate acestea, in 1709 consiliul din Venetia l-au facut professore medicinae primario, dar “cu libertatea de a preda doar cind conditiile ii permit”. Indiferent de atarea sa (eventual el devine orb), totusi, el a scris o carte de sfaturi pentru un mod de viata sanatos adresata printului Francesco d’Este. In 1713, anul dinaintea mortii sale, el a revazut si si-a extins editia intr-o opera cea mai principala din viata lui.

Ramazzini a murit de apoplexie, pe 5 noiembrie, 1714. Investigatiile sale post-mortem au fost facute de Giovanni Battista Morgagni, care a scris cea mai mare lucrare a sa De sedibus et causis morborum.


Collegium Ramazzini

In 1982, o comunitate internationala de profesori au format o organizatie in onoarea sa, Collegium Ramazzini, cu scopul de a aprofunda problemele sanatatii profesionale si de mediu din jurul lumii. A fost fondata de Dr. Irving J. Selikoff din Scoala Mount Sinai de Medicina din New York. Intrunirea anuala a Collegium-ului are loc in Carpi. Orasul Carpi, in onoarea fiului sau, a achizitionat cartierul general al Collegium-ului, care se afla in Castelul din Pio, casa printilor din Carpi. Un Premiu Ramazzini e oferit anual de orasul Carpi la acei savanti numiti de Collegium care au aus contributii mari la realizarea scopurilor lui Bernardino Ramazzini in protectia sanatatii.


 

Sindromul Ramazzini
Descrierea:
Boala acuta pulmonara a fermierilor asociata cu tusa. E o forma de hipersenzitivitate – alveolita- cauzata de prezenta finului. De obicei are loc intre octombrie si mai. Microorganismul cauzal include Micropolyspora faeni, Thermoactinomyces vulgaris, T. Sacchari, T. Candidus, si T. Viridis. Se caracterizeaza prin tusa, dispnee, oboseala, febra, cianoza, tahicardia, tahipnea, si raluri difuze in ambii plamini. Simptomele apar peste citeva ore de la expunere cu factorii cauzali. Conditiile afecteaza lucratorii de diferita virsta, de obicei barbati.

De Morbis Artificum Diatriba [Maladiile muncitorilor]
 

“Cind tu vii in casa pacientului, tu ar trebui sa-l intrebi ce fel de dureri are, ce le-a cauzat, de cite zile il dor, daca intestinele lucreaza si ce fel de mincaruri consuma.” Asa spune Hippocrates in lucrarea sa Afectiunile. Eu as mai adauga o singura intrebare: cu ce se ocupa?

Mortalitatea celor care sapa minerale e foarte mare, si femeile care se marita cu asa barbati se vor marita din nou si din nou. Conform Agricola, la minele din muntii Carpati, femeile se maritau de 7 ori.

Toti lucratorii sedentari...sufera de uscaciune a pielii, o culoare urita, si de o stare saraca.. . . deoarece cind corpul nu se misca single devine sarac si starea intregului corp se deterioreaza.

"[Am vazut] lucratori in care anumite afectiuni morbide au crescut la o anumita postura particulara a unor membre sau miscari nenaturale a corpului solicitate in timpul lucrului lor. Asa lucratori sunt cei care toata ziua stau sau sed, se girbovesc (stoop) sau care se apleaca, care fug sau calaresc sau solicita corpul sau la diferite miscari excesive."

Statul in picioare
"Acei care lucreaza stind in picioare . . .sunt labili la varicoza venelor. . . [deoarece] incordarea muschilor e asa ca altereaza circulatia singelui."

"Statul chiar si pentru putin timp demonstreaza oboseala fata de mers si fuga chiar si pentru mai mult timp. . . . Naturii ii place si e alcatuita din actiuni variate si alternative."

Sederea
"Acei care sed la lucrul lor sufera de boli particulare." Sederea provoaca dureri in spate si a ochilor."

Miscarile repetitive ale miinii
"Am observat brutari cu miinile umflate, si dureroase, deasemenea; de fapt miinile tuturor astfel de lucratori devin mai umflate si dure din cauza presiunii constante la framintarea aluatului."