Sistemul de operare

                  Def: Un sistem de operare constã într-un ansamblu de proceduri manuale şi module de programe de  sistem, care administreazã resursele sistemului de calcul, asigurã utilizarea eficientã în comun a acestor resurse şi oferã utilizatorului o interfaţã cât mai comodã pentru utilizarea sistemului de calcul.
Se poate aprecia cã un sistem de operare acţioneazã ca o interfaţã între componenta hardware a unui sistem de calcul şi utilizator sau programele de aplicaţie.

Funcţiile sistemului de operare

 

              Pentru a îndeplini rolul de interfaţã între hardware şi utilizatori, un sistem de operare trebuie sã fie capabil îndeplineascã urmãtoarele funcţii:

1.Oferirea posibilitãţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. In acest sens, sistemul de operare trebuie sã dispunã de:

2.Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, se realizeazã prin identificarea: programelor ce se executã, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.
3.Facilitãţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4.Planificarea execuţiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a unitaţii centrale de prelucrare.
5.Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.

Componentele sistemului de operare

              Majoritatea sistemelor de operare, pentru a rãspunde rolului de interfaţã hardware – utilizatorii, sunt organizare pe douã niveluri:

             
              Potrivit acestor douã niveluri, sistemele de operare cuprind în principal douã categorii de programe:

Dezvoltãri ale sistemelor de operare
Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de programe. Comunicarea operaţiilor ce urmau sã se realizeze se fãcea prin intermediul unui limbaj de comandã care permitea interpretarea instrucţiunilor adresate sistemului, precum şi tratarea situaţiilor de eroare. Sistemele de acest tip funcţionau în regim de monoprogramare.
UCP(unitatea centralã de prelucrare) poate executa numai o instrucţiune într-o anumitã cuantã de timp şi nu poate opera decât cu date ce se gãsesc în memoria internã; dacã dispozitivele periferice de intrare sunt lente în furnizarea datelor sau programelor cãtre memoria internã, UCP trebuie sã aştepte transferul datelor/programelor în memoria internã de a începe execuţia programului.
Dacã sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu, atunci prelucrarea mai multor programe se realizeazã serial, ceea ce conduce la o ineficientã utilizare a UCP.

Tipuri de sisteme de operare

              In principal, în cazul calculatoarelor personale existã douã tipuri de sisteme de operare:

                       
Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro