Sisteme informatice

În viata noastra de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obisnuit, ba chiar indinspensabil în unele cazuri. Se poate spune, pe drept cuvânt ca traim într-o societate informatizata . În zilele noastre, întâlnim calculatoare peste tot, de la bacanul din colt, care-si tine evidentele sale cu ajutorul unui PC si pâna la ghiseul la care platim telefonul. Peste tot sunt calculatoare, legate eventual între ele si formând astfel retele de calculatoare. Toate acestea se datoreaza faptului ca ne dam seama din ce în ce mai mult ca PC-ul ne usureaza munca. Dar trebuie de subliniat faptul ca un calculator este de fapt o "masinarie" care prelucreaza o serie de informatii pe care i le dam. Informatia, este elementul esential din acest întreg lant. De fapt, în practica întâlnim, printre altele, doua concepte legate de aceasta si anume sistemul informational si  sistemul informatic.
Sistemul informational este  ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informatii.
Rolul sistemului informational este de a transmite informatia între diferite elemente . De exemplu, în cadrul unei unitati economice, roulul sistemului informational este de a asigura persoanele din conducere cu informatii necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de alta natura..
În cadrul sistemului informational se regasesc : informatia vehiculata, documentele purtatoare de informatii, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informatiei, etc.
Printre posibile activitati desfasurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate :achizitionarea de informatii din sistemul de baza, completarea documentelor si transferul acestora între diferite compartimente, centralizarea datelor, etc.
În cadrul sistemului informational, majoritatea activitatilor se pot desfasura cu ajutorul tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare  si apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, catre alt compartiment spre prelucrare.Transferul se poate face si el pe cale electronica, prin intermediul unei retele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.
Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare si transmitere a datelor pe cale electronica  alcatuiesc un sistem informatic.
Într-un sistem informatic pot intra : calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte componente hardware, softwer-ul, datele  prelucrate, personalul ce exploateaza tehnica de calcul , teoriile ce stau la baza algoritmilor de prelucrare, etc.
Se poate spune deci, ca sistemul informational este inclus în sistemul informatic, acesta din urma fiind o componenta esentiala a primului.
Sistemele informatice acopera cele mai diverse domenii.În functie de specializare, avem :

• Siteme specializate, adica sunt proiectate pentru a rezolva un anume tip de problema dintr-un anume domeniu;
• Sisteme de uz general, cu ajutorul carora se poate rezolva o gama larga de probleme din mai multe domenii;
• Sisteme locale, programele necesare prelucrarilor de date si  datele se afla pe un singur sistem de calcul;
• Sisteme pe retea, sistemul functioneaza într-o retea de calculatoare, caz în care, datele si programele pot fi distribuite mai multor statii de lucru ce fac parte din acea retea.
• În ultimul timp se merge tot mai mult pe varianta sistemelor de lucru în retea, avantajele fiind evidente : transfer de date între statii foarte rapid, costuri minime, etc.
• În functie de localizarea datelor si de locul în care sunt efectuate prelucrarile, putem avea sisteme informatice :
• Cu date centralizate, datele se afla pe un singur sistem de calcul;
• Cu date distribuite, datele se afla distribuite pe mai multe calculatoare în retea;
• Cu prelucrari centralizate, prelucrarea datelor se face pe o singura statie de lucru, indiferent de numarul statiilor pe care sunt informatiile de prelucrat;
• Cu prelucrari distribuite, mai multe calculatoare prelucreaza datele provenite de la unul sau mai multe calculatoare din retea;
• Dupa domeniul în care functioneaza, sistemele pot fi clasificate :
• De baze de date, specializate în gestiunea unor cantitati mari de date;
• Pentru prelucrari stiintifice, specializate pe anumite domenii stiintifice;
• Pentru conducerea proceselor tehnologice, pentru conducerea unor masini,scule,unelte computerizate;
• Dupa nivelul ierarhic ocupat de sisteme informatice în structura organizatorica a societatii, putem avea :
• Sisteme informatica pentru conducerea activitatilor la nivelul unitatilor economice;
• Sisteme la nivelul organizatiilor cu structura de grup;
• Sisteme informatice teritoriale;
• Sisteme informatice la nivel de ramura si subramura si la nivel economic national;
• Sisteme de uz general.
• Dupa activitatea ce o automatizeaza, sistemele pot fi :
• Pentru conducerea productiei;
• Pentru activitatea comerciala;
• Pentru evidenta contabila;
• Pentru evidenta materialelor si marfurilor;
• Pentru evidenta personalului si salarizare;
• Pentru evidenta mijloacelor fixe.
• Acete sisteme au o aplicare iediata în cadrul rezolvarii unor probleme de natura economica. Deci una dintre ramurile cele mai informatizate este economia.
• Înca din cele mai vechi timpuri, omul, chiar fara sa stie, era preocupat de acest domeniu – economia. Omul avea nevoie, pentru a trai, de o serie de elemente indispensabile, cum ar fi  apa, hrana, arme pentru a se apara de animale; odata cu evolutia lui, au crescut si necesitatile, pe lânga cele vechi au aparut si altele : haine, mijloace de transport, unelte, etc. Astfel apare conceptul de interes economic.
• Pentru a satisfane anumite nevoi, este necesar sa se consume anumite bunuri, anumite resurse. Totalitatea elementelor utilizate la producerea de noi bunuri necesare poarta numele de resurse economice. Aceste resurse sunt limitate, deci trebuie gestionate corespunzator, în vederea satisfacerii prioritare a nevoilor cele mai stingente.
• Astfel apare problema economica generala care reprezinta munca depusa de om în vederea alegerii si folosirii resurselor pentru a-si satisface cât mai bine nevoile.
• Activitatea desfasurata de om pentru gasirea si prelucrarea resurselor economice se numeste activitate economica..
• Acesta lege se regaseste si în zilele noastre, în sensul ca omul, munceste pentru a-si procura cele necesare traiului. Cu cât câstiga mai mult, cu atât cresc si nevoile acestuia.
• În cazul intreprinderilor , acestea desfasoara o activitate de productie, veniturile obtinute din valorificarea acestora permitând acesteia continuarea activitatii si chiar a dezvoltarii. Aici, nevoile sunt cele de a ramâne în competitie pe piata, iar resursele sunt constituite din materia prima folosita, forta de munca, mijloacele de productie, etc. Criteriul satisfacerii nevoilor în cazul unei intreprinderi se transforma în telul urmarit de aceasta – obtinerea de profit maxim.
• Pentru realizarea acestei dorinte, unitatile economice trebuie sa-si perfectioneze continuu activitatea. Utilizarea tehnicii de calcul, mareste considerabil eficienta economica.. Unul dintre mijloacele prin care activitatea economica este automatizata este dat de sistemele informatice de gestiune economica.
• În cadrul unitatilor economice sunt o multitudine de activitati ce pot fi supuse informatizarii. Acestea pot fi împartite în grupe, în functie de compartimentele în care se desfasoara.
• Spre exemplu, în cadrul compartimentului productie se poate informatiza activitatea de stabilire a structurii  productiei si de dimensionare a sa, programarea si urmarirea productiei, etc. În cadrul compartimentului financiar-contabil, activitatea ar putea fi informatizata aproape în totalitate, la fel ca si activitatea din cadrul compartimentului personal-salarizar. Fiecare dintre compartimentele unei unitati economice poate fi informatizat într-o masura mai mare sau mai mica, ideal însa ar fi ca toate acestea sa fie înglobate într-un sistem informatic global de gestiune economica la nivelul întregii intreprinderi.
• Pentru realizarea unui sistem informatic eficient , trebuiesc avute în vedere unele reguli de baza, ce au fost deduse din practica.
• Abordarea globala modulara.
• La proiectarea sistemului trebuie avuta în vedere legatura acestuia cu lumea exterioara, posibilitatile de comunicare cu alte sisteme similare, compatibilitatea cu sisteme de alta natura, posibilitatea includerii sistemului într-un sistem mai complex, sau posibilitatea includerii altor sisteme.
• Criteriul eficientei economice.
• Principalul criteriu ce sta la baza realizarii sistemului este cel economic. Cu alte cuvinte, la proiectare trebuie avut înnvedere ca raportul dintre rezultatul sau rezultatele directe sau indirecte  obtinute prin implementarea si folosirea sistemului economic si totalitatea costurilor de realizare sa fie cât mai mare. Cu alte cuvinte, trebuie sa fie rentabil.
• Orientarea  spre utilizatori.
• La realizarea sistemului trebuie sa se aiba în vedere cerintele si preferintele utilizatorilor. În acest sens, trebuie purtata o discutie cu utilizatorii în prealabil si pe baza sugestiilor si preferintelor lor sa se treaca la proiectarea propriuzisa.
•             Asigurarea unicitatii introducerii datelor.
• De cele mai multe ori o serie de date trebuiesc utilizate în mai multe locuri în cadrul sistemului informatic. La proiectarea sistemului, trebuie ca datele sa fie introduse o singura data, iar sistemul sa distribuie automat datele în celelalte locuri în care este nevoie de ele.
•             Antrenarea beneficiarului la realizarea sistemului.
•             Acest principiu decurge tot din orientarea spre utilizator.Trebuie discutat cu utilizatorul înainte de a trece la proiectare, pentru a înlatura de la început o serie de neajunsuri .Trebuiesc discutate modalitatile de introducere a datelor si adaptarea aplicatiei la nevoile utilizatorului, modul de calcul si prelucrare al datelor.
•             Solutie generala, independenta de configuratia actuala a sistemului informatizat.
•             Sistemul proiectat nu trebuie, pe cât posibil, sa fie dependent de dotarea tehnica actuala a beneficiarului, ci trebuie avute în vedere eventuale noi achizitii de tehnica de calcul, o eventuala schimbare a sistemului informatic.
•             Posibilitatea de dezvoltare ulterioara.
•             Trebuiesc avute în vedere posibilitatea ca sistemul sa poata fi înbunatatit în raport de cerintele viitoare ale firmei beneficiare.
•             Sistemele informatice pun probleme serioase la realizarea lor. În functie de modul de abordare, costurile pot fi mai mici sau mai mari, rezultatele mai bune sau mai putin bune.

•             De-a lungul timpului s-au conturat doua tipuri de astfel de strategii :
• Ascendenta ("bottom-up" de jos în sus, de la mic la mare)
• Descendent ("top-down" de sus în jos, de la mare la mic).
• Strategia ascendenta
• În conformitate cu aceasta strategie, rezolvarea unei anumite probleme începe cu rezolvarea problemelor de detaliu, minore. Solutiile sunt agregat în vederea solutionarii unei probleme mai complexe. Se procedeaza asfel pâna ce se ajunge la vârf, la solutionarea problemei globale.
• Dezavantajul acestei metode consta în necesitatea cunoasterii în detaliu al domeniului problemei de rezolvat înainte de trecerea la rezolvarea propriuzisa.
• Strategia descendenta
• Este opusa celei ascendente, abordând problema de la general la particular, de sus în jos.
• Este studiata problema global, încercând descompunerea ei în probleme mai mici si se trece la rezolvarea subproblemelor astfel rezultate. Rezolvarea subproblemelor se face prin aceiasi metoda, adica prin descompunerea lor în alte subprobleme, si tot asa pâna se ajunge la probleme a caror rezolvare este cunoscuta..
• Aceasta strategie prezinta avantajul ca  ofera în orice moment o imagine de ansamblu asupra problemei de rezolvat.
• Pentru realizarea unui sistem informatic sunt implicate multe persoane, materiale, timp, etc., ceia ce implica în final costuri ridicate. Din acesta cauza, modul de abordare a problemei proiectarii este foarte important. În decursul timpului s-au cristalizat câteva metodologii standard de proiectare.
• Principalele etape de parcurs pentru realizarea unui sistem informatic sunt :
• Analiza sistemului existent – se studiaza sistemul informatic existent si se stabilesc neajunsurile sale si cerintele ce urmeaza a fi satisfacute de viitorul sistem informatic. În acesta etapa se stabileste rentabilitatea folosirii sistemului informatic.
• Proiectarea sistemului informatic – se concepe sistemul, elementele componente ale acestuia, structura lor si modul de realizare.Datorita complexitatii, aceasta etapa este la rândul ei descompusa în doua etape :
• Proiectarea de ansamblu – se stabileste arhitectura de ansamblu, modul de descompunere pe componente, intrarile si iesirile sistemului. Se finalizeaza printr-o schema de ansamblu a sistemului în care sunt incluse toate aceste elementele.
• Proiectarea de detaliu – fiecare element descris în etapa anterioara este descris în detaliu.
• Elaborarea programelor – se scriu programele sistemului într-umn limbaj ales anterior.
• Implementarea sistemului – dupa ce a fost realizat sistemul se trece la implementarea sa.
• Exploatarea si întretinerea sistemului – aceasta este faza finala a proiectului în care se trece la exploatarea acestuia. Este necesara în paralel si o serie de operatii de întretinere a acestuia.

Pentru exemplificarea celor araate, în continuare voi expune modalitatea de realizare a unei aplicatii legate de probleme de personal.
Pentru aceasta trebuie facuta o analiza a acestui domeniu si de a cunoaste particularitatile acestuia, precum si analiza sistemului actual, înainte de informatizare, al acestui domeniu. Trebuiesc stabilite clar scopul, rezultatele, ceia ce trebuie obtinut în final din prelucrarea datelor, cât si datele de intrare.
Astfel, luam ca exemplu o intrepsrindere cu 250 salariati, dintre care 30 fac parte din categoria T.E.S.A. si a muncitorilor indirect productiv, 115 sunt muncitori calificati si angajati pe o perioada nedeterminata, iar restul sunt muncitori calificati si necalificati angajati pe o perioada de 6 luni.
De la bun început ne propunem sa realizam aceasta aplicatie într-un limbaj de programare cât mai eficient în astfel de situatie – în cazul nostru folosim FoxPro.
Trecem deci la analizarea problemei de la general la particular prin asanumita metoda descendenta sau top-dpwn.
Construim programul principal cu meniurile aplicatiei. Stabilim deci modulele necesare.
La discutiile cu beneficiarul s-a stabilit ca aceasta aplicatie sa fie implementata într-o retea informatica formata dintr-un server aflat chiar în biroul "Personal-salarizare" si trei statii de lucru aflate în teritoriu (doua în interiorul intreprinderii, câte unul pentru fiecare sectie si unul la punctul de lucru "Vladeni".
Tot atunci s-a stabilit strategia de prelucrare a datelor; datele vor fi introduse la fiecare dintre cele trei terminale si apoi prelucrate pe serverul din biroul "Personal".
Se stabileste deci ca aplicatia va avea urmatoarele module:
1.         Introducere date – cu ajutorul acestui modul se vor introduce datele referitoare la personal în sistem. Acest modul va fi instalat la rândul sau pe toate cele trei statii de lucru.
2.         Vizualizare/modificare date – permite vizualizarea si/sau modificarea/corectia anumitor date introduse.
3.         Listare – cu acest modul se vor lista la imprimanta diferite liste cu pontaje, liste de personal, etc
4.         Prelucrare date – daca celelalte trei module vor fi instalate pe fiecare din cele 3 statii de lucru, acesta va fi instalat doar pe server, aici centralizându-se datele.
5.         Liste centralizate – se vor scoate listele finale, obtinute dupa centralizarea si prelucrarea datelor.

Se executa proiectarea bazei de date pentru introducerea datelor initiale si la proiectarea interfetei cu utilizatorul, tinând seama de discutiile purtate cu acestia si de analiza facuta .
Astfel, baza de date va avea urmatoarea structura :

      Marca
Nume
Functia
Locul de munca
Salariul
Muncitor/TESA
Adresa
Telefonul
Cod numeric personal
Buletin
Tipul angajarii
Data nasterii
Data angajarii
Data încadrarii în munca
Copii
Retineri personale
Deduceri personale (pentru impozitul global)
Luna de lucru

Pe baza acestei structuri se executa macheta de introducere a datelor primare, apoi se proiecteaza blocul de vizualizare/modificare a datelor si în final, procedura de listare.
Odata terminate si testate blocurile ce urmeaza a fi implementate pe statiile de lucru, se trece la proiectarea aplicatiilor de pe server si anume la blocul de centralizare a datelor si la modulul de liste centralizate.
Centralizarea datelor se face pe o structura de baza de date asemanatoare cu cea în care s-au facut actualizari pe statiile de lucru, având aceleasi câmpuri ca acestea si ân plus altele necesare calcularii salariilor, etc. Acest subprogram adauga deci la baza de date de pe server bazele de date de pe statiile de lucru, le sorteaza dupa tipul angajatului (TESA sau muncitor), dupa locul de munca, etc, pregatind astfel baza de date pentru listele centralizate – obiectivul final al aplicatiei.
Dupa terminarea si testarea aplicatiei, urmeaza instructajul beneficiarului si în final darea în folosinta cu asigurarea întretinerii aplicatiei.
În linii mari acesta este proiectul de realizare a unei aplicatii pe teme de personal într-o intreprindere.