1 Hemostaza
(oprirea hemoragiei)
    În corespondenţă cu condiţiile de acordare a asistenţei şi cu calificarea lucrătorului medical hemostaza poate fi provizorie şi definită.Hemostaza provizorie se face de obicei de către personalul medical mediu la locul accidentului, înainte de transportare a bolnavului în staţionar. Hemostaza difinită se face în condiţii de staţionar, în unele cazuri pe cale intervenţiei chirurgicală.
    Hemostaza provizorie.Este necesar să se creeze condiţii pentru poziţia ridicată a regiunii sîngerînde.În poziţie culcată regiunea care sîngerează (de obicei membrul) se ridică.O hemoragie nu prea mare, mai ales una capilară, se poate opri astfel spontan.
    Compresiunea vasului sangvin.În hemoragiile venoase şi capilare de obicei aste suficient se se aplice un pansamet compresiv, pentru ca hemoragia să se oprească. În hemoragiile arteriale se recurge la compresiunea vasului pe traect(la distanţă)       cu unul sau două degete, une ori cu pumnul:a) compresiunea arterei subclaviei se face prin apăsarea ţesuturilor situate posteror faţă de claviculă în treimea internă; b) compresiunea arterii carotide se face pe gît în treimea internă pe marginea anterioară a muşchiului sterno-cleido-mastoidian;c) compresiunea arterii femurale se face prin apăsarea ţesuturilor, situate în treimea internă a îndoiturii inginale;d)compresiunea arterii poplice se face prin apăsarea ţesuturilor din fosa popliteie, în poziţia semiflectată a articulaţiei genunchiului.
    Oprirea sîngelui din arterele mebrelor poate fi realizată prin îndoitura puternică a membrului într-o anumită articulaţie (supraflexie). De exemplu, în cazul hemoragiei din membrul superior ambele mîini se trag îndărăt şi se leagă, din membrul inferior- se face o îndoitură puternică a membrului în articulaţiile cocso-femulare şi a genunchiului şi membrul se
1
fixează în această poziţie cu o curea,  frînghie sau faşă.
    Aplicarea garoului. Aceasta este metota principală de hemostază, mai ales în cazul hemoragiilor arteriale. În hemoragiilor arteriale garoul se aplică mai la central în raport cu rana. Înainte de aplicarea garoului, pentru a evita strivirea pielei între turele lui, membrul se în veleşte cu un şervăt sau o faşă. Garoul se întinde şi se răsuceşte în jurul membrului. Se va urmări ca turele garoului să nu se încrucişeze, ci să se plaseze una lîngă alta. Capetele garoului se ficsează. Sub una din turele garoului se întroduce un bileţel, pe care se notează timpul cînd a fost aplicat garoul. Timpul aplicării garoului se noteaze în foaia de trimitere în instituţia medicală specializată. În cazul aplicării corecte a garoului «arterial» membrul devine  palid şi pulsul dispare în partea situată la periferia  garoului, hemoragia se opreşte.Dacă garoul n-a fost strîns suficient, membrul devine cianotic, pulsul nu despare şi hemoragia se intensifică. În cazul aplicării prea strînse a garoului poate avea loc paralezia membrului, consecutivă traumatizării nervului. Garoul «arterial» poate să rămînă pe membru cel mult 1,2-2 ore. Un termen mai mult poate provoca mortificare membrului. Dacă în intervalul acesta de timp nu s-a executat intervenţia chirurgicală, garoul se scoate, artera se comprimă cu degetul şi garoul se aplică din nou , însă ceva mai sus ori mai jos.
    În lipsa unui garou special se poate utiliza o curea, frînghie, batistă etc. Pentru a mări copresiunea în garoul improvizat se introduce un biţişor şi prin răsucirea lui se obţine hemostaza definitivă.
    În hemoragiile venoase  se utilizează garoul «venos». El se aplică mai jos de locul leziunii pe un termen de pînă la 6 ore şi nu se strînge tare.
    Hemostaza definită.Sîngerarea se opreşte difinitiv în staţionarul chirurgical cu respectarea tuturor regulilor unei intervenţii chirurgicale.

2
    Metodele mecanice.Legarea vasului în rană, legarea vasului pe traect, cusutura vasului.
    Metodele fizice.Aplicarea locală a frigului, electro coagularea, folsirea soluţiei fiziologice fierbinţi, care se încălzeşte pînă la 60-80 grade C.
    Metodele chimice.Preparatele bazocunstrictoare-adrenalina, suprarenina, derivaţii secalei cornute.
Preparate coagulante: peroxidul de hidrogen, clorura de calciu, acidul epsilon, aminocaproic, vicasol.
    Metodele biologice.Aplicarea locală a remidiilor hemostatice:serul de cal, buretele hemostatic, membrana de fibrină.
Administrarea intrarea venoasă a substanţelor hemostatice.Este foarte eficientă transfuzia fracţionată de sînge în doze mici, de plazma, hemofobină, globulină, antihemofilică şi plazmă atihemofilică, fibrinogen şi alte preparate.