1







SINDROMUL  ANEMIC


Sângele este un ţesut lichid care iriga toate organele şi ţesuturile .Cantitatea de sânge din organism este de 4-5 litri ,din care o parte este sângele circulant ,iar restul de depozit, care va fi aruncat în circulaţie la nevoie. Sângele este alcătuit din plasma şi elemente figurate:eritrocite, granulocite, limfocite, plasmocite, monocite şi trombocite. Elementele figurate sunt elaborate de organele hematopoietice, noţiunea de hematopoieza referindu-se la procesele biologice care duc, în final, la formarea celulelor sanguine mature.
Sistemul hematopietic cuprinde sângele circulant, măduva osoasă, splina, ganglionii limfatici şi sistemul reticuloendotelial.
Celulele sanguine, de la stadiul embrionar nediferenţiat (hemohistoblast) la cel matur periferic (eritrocit, leucocit, trombocit), trec prin mai multe forme intermediare.
Bolile sângelui şi organelor hematopoietice realizează următoarele sindroame: anemic, mieloproliferativ, limfoproliferativ şi hemoragic.
Sindroamele anemic şi hemoragic sunt unitare, în schimb sindroamele mieloprofilerativ şi limfoproliferativ grupează afecţiuni hematologice heterogene.


ANEMIILE

DEFINIŢIE:Anemiile sunt boli caracterizate prin scăderea hemoglobinei sau a numărului de hematii sub valori normale (4,5 milioane eritrocite cu 90% hemoglobina, la bărbaţi şi 4 milioane eritrocite cu 80% hemoglobina, la femei). Principala consecinţa a anemiei o constituie scăderea concentraţiei de oxigen în sânge.
CLASIFICARE:
1. Morfologică(ţine seama de modificările constantelor eritrocitare)
   - după volumul eritrocitar mediu – VEM – în normocitare, microcitare şi macrocitare;
   - după concentraţia medie a hemoglobinei eritrocitare – CHEM – în normocrome (cu indice de culoare în jurul lui 1), hipocromă (indicele de culoare scade sub 0,8), hipercromă (când depăşeşte indicele de culoare 1,1) .
2.Patogenică
a)Producere scăzută de hemoglobina şi eritrocite:
    - Deficit de sinteză a hemoglobinei:
                                      - anemia feriprivă
                                      - anemia sideroblastică(hipersideremică)
    - Deficit de maturaţie a eritrocitelor:
                                      - anemia megaloblastică primara(boala Addison-Biermer)
                                      - anemii megaloblastice secundare(parabiermeriene)
    - Deficit al eritropoiezei:
                                      - anemia aplastică


b)Pierdere sau distrugere crescută de eritrocite:
    - Anemia posthemoragică acută
    - Anemiile hemolitice :
                                      - congenitale (intracorpusculare, endogene)
                                      - câştigate (extracorpusculare, exogene)
3.Etiologică
  a) anemii prin deficite nutriţionale: megaloblastice, hipocrome
  b) anemii prin infecţii cronice sau reacţii imune şi autoimune: hipocrome, hemolitice,     hipo- sau aplazice
  c) anemii prin intoxicaţii (tip saturnism) : hipo-sau aplazice, macroblastice, hemolitice
  d) anemii în cancere : în sindroame paraneoplazice
  e) anemii endocrine : mixedem, insuficienta suprarenală, gonadică, hipofizară
  f) anemii în insuficienta renală
  g) anemii în ciroze
  h) anemii de sarcina : hipocromă, macromegaloblastică, hemolitică prin sângerare acută


SIMPTOMATOLOGIA  GENERALĂ A ANEMIILOR

În cazul anemiei acute predomină ameţelile, tulburările de vedere, dispneea, paloarea intensă, tahicardia, hipotensiunea arterială şi uneori lipotimia sau colapsul.
În anemia cronică, pe primul plan se situează paloarea pielii şi a mucoaselor, vizibilă mai ales la palme, buze, unghii şi mucoasa bucală, tulburările nervoase, astenie, tulburări de memorie, ameţeli, cefalee, tendinţa la lipotimie, semne cardiovasculare (palpitaţii, dureri precordiale, dispnee), tulburări digestive ( anorexie, flatulenţă sau constipaţie), amenoreea şi tulburările menstruale la femei.



INVESTIGAŢII UZUALE ÎN ANEMII

1.    Anemia hipocromă feriprivă
-    determinarea hematiilor (n: 4,5 – 5,5 mil./mm cub ), hemoglobinei (n:12-16 gr./100 ml.) şi hematocritul (n:42- 45 %)
-    sideremia (n:80 – 120 µg/100 ml.); fierul plasmatic scade în anemia feriprivă şi creşte în anemiile hemolitice  şi megaloblastice
-    precizarea cauzei hemoragiei cronice: digestivă la bărbaţi (radioscopie gastro-intestinala, gastroscopie, irigoscopie, hemoragii oculte, tuşeu rectal ); genitală la femei (tuşeu vaginal) şi la ambele sexe examen coproparazitologic.
2.    Anemiile hemolitice, în plus:
-    rezistenţa globulară (n:0.44-0,34 NaCl%)
-    reticulocite (n:0,5-1,5% din eritrocite)
-    bilirubina indirectă (n;0,60 mg/100 ml)
-    reacţia Coombs (test antiglobulinic pentru anticorpi )
-    corpii Heinz




3.    Anemiile megaloblastice, în plus :
-    frotiu de sânge colorat May-Grủmwald-Giemsa, pentru examenul calitativ
-    medulograma, când elementele imature sunt absente în sângele periferic
-    testul Schilling cu vitamina B 12 pentru evidenţierea factorului antianemic intrinsec
-    alte examene: electroforeza, puncţia – biopsie ganglionară, puncţia splenică



ANEMIA FERIPRIVĂ



Sinonime: anemia hipocroma feriprivă,anemia asiderotică, cloranemia.
DEFINIŢIE:Anemie determinată de tulburarea sintezei Hb, consecutivă carenţei de fier din organism.
FRECVENŢA: Anemia feriprivă (AF) este cea mai frecventă anemie, cu incidenţa maximă la femei adulte (15 %) şi la gravide (până la 50 %)
ETIOPATOGENIE: Diminuarea cantităţii de fier din organism se datorează următoarelor cauze:
1.    Aport scăzut:
-anemia sugarului (laptele de vacă conţine cantităţi mai mici de fier decât cel matern) ;
-anemia adultului (alimentaţia fără vegetale, carne );
      2.   Absorbţie defectuoasă :
            -achilia din gastrita cronică, cancerul gastric, reacţia gastrică, enterite cronice .
      3.   Consum crescut:
            -infecţii cronice diverse
            -Cloraza tinerelor fete. Consum crescut de fier pentru organismul în creştere (mioglobina) şi începutul pierderilor menstruale (25-50 mg fier/luna), cu tegumente palid-verzui; frecventă în Evul Mediu, rar astăzi datorită alimentaţiei complexe, mişcării în aer liber şi sportului .
       -Cloranemia. Anemia femeii adulte, între 30-50 ani datorită pierderilor fiziologice (menstre, sarcină, lactaţie) şi aportului alimentar scăzut şi nu datorită unei „achilii esenţiale”, care este secundară hiposideremiei .
4.    Pierderi crescute, prin hemoragii cronice, mici şi repetate;
       -digestive, predominant la bărbaţi :varice esofagiene, hernie hiatală, ulcer gastro-duodenal, ileita terminală, retocolită hemoragică, hemoroizi etc. ;
       -genitale la femei: meno-metroragii;
       -parazitozitozele intestinale la ambele sexe şi la copii.

Sideropenia este urmată de scăderea concentraţiei Hb (hipocromie) şi a volumului eritrocitelor (microcitoza), tulburări trofice ale tegumentelor, fanerelor, mucoaselor şi generale, care explică simptomatologia bolii .
 
SIMPTOME. CLINIC. Debut insidios prin astenie, cefalee, ameţeli, dispnee, palpitaţii şi nervozitate . În perioada de stare simptomatologia este polimorfă :
-tegumente şi mucoase: palid-albăstrui, mai evident la conjuctive şi palme, piele uscată, unghii şi păr friabile, ragade la nivelul comisurii bucale .
-tulburări cardiorespiratorii : dispnee de efort, palpitaţii, dureri anginoase, tahicardiei, sufluri funcţionale (anemice)
-tulburări neuroendocrine : fatigabilitate, cefalee, insomnie, parestezii, tulburări de memorie, dismenoree, scăderea libidoului s.a.
DIAGNOSTIC POZITIV . Anemie hipocromă  microcitară, cu hiposideremie şi răspuns la administrarea de fier, cel mai adesea la femei adulte .
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL. AF va fi deosebită de alte anemii hipocrome printre care:
-Anemia şideroblastică .Anemie hipocromă microcitară, cu hiposideremie  şi creşterea numărului de sideroblaşti inelari în măduvă .
-β-talasemie minoră . Anemie hipocromă microcitară, cu hipersideremie, He „în semn de tras la ţintă” numeroase şi creşterea electroforetică a HbA2 >3 % caracter familiar.
TRATAMENT.   Mijloacele terapeutice ale anemiei feriprive cuprind:
1.    Tratamentul cauzal al hemoragiilor cronice, carenţelor alimentare, infecţiilor, paraziţilor etc.
2.    Tratamentul substitutiv (feroterapie) .   Preparate :
-    Glubifer (glutamat feros) cp. 100 mg. Se administrează 1 cp. X 3/zi , după masă, în primele 2 săptămâni, apoi 1 cp. X 2/zi , tratamentul oral continuându-se 2-3 luni după normalizarea Hb , uneori 6-12 luni .
Criza reticulocitară apare la 7-12 zile de la începerea feroterapiei,   cu valori până la 15-30 %.
-    Fier polimaltozat (Ferrum Haussmann), f. 100 mg. Hidroxid feric, 2 ml. i.n. , 1 fiolă la 2 zile.
Indicaţiile feroterapiei parenterale : intoleranţa digestivă, malabsorbţie, pentru efect rapid.  
PROFILAXIE. Administrarea preventivă a preparatelor de fier la : gravide(în partea a doua a sarcinii), gastrectomizaţi şi la donatorii de sânge.




    
ANEMIA MEGALOBLASTICĂ PRIMARĂ
      



Sinonime: Anemie pernicioasă, boala Addison-Biermer .
DEFINIŢIE. Anemie determinata de carenţa vitaminei B12 , datorită lipsei factorului antianemic intrinsec gastric .
FRECVENŢA. Anemia pernicioasă (AP) este cea mai frecventă anemie megaloblastică , mai răspândită în ţările nordice (Pen. Scandinavică, Anglia, U.S.A., Canada), între 50-60 ani , predominant la femei (raport 3/2).
ETIOPATOLOGIE Neprecizata (boala constituţională, autoimuna).
Lipsa factorului intrinsec consecutivă unei atrofii gastrice, împiedică absorbţia factorului antianemic extrinsec (vitamina B12) şi unirea acestora pentru a forma factorul antianemic total Castle care se depozitează în ficat .
Carenţa de vitamina B12 determină tulburarea maturării tuturor celulelor din organism , predominant a celor mai active (sanguine, gastrice şi nervoase), fapt care explică prezenţa celor 3 sindroame principale ale bolii .
SIMPTOME. Debutul bolii este insidios prin paliditate, astenie, dispnee de efort şi tahicardie , tulburări determinate de anemie
În perioada de stare, simptomatologia poate fi grupată în următoarele sindroame ;
1.    Sindromul digestiv se traduce prin :
-    tulburări dispeptice datorate scăderii secreţiei gastrice (inapetenţă, greaţă, vărsături, balonări)
-    glosita Hunter (50 %) – limba depapilată, palidă şi lucioasă, cu arsuri ;
-    anaclorhidrie histaminorezistentă .
2.    Sindromul nervos (neuro-anemic)cuprinde :
-    parastezii, polinevrite ;
-    sindrom pseudotabetic (leziuni ale cordoanelor posterioare): ataxie, scăderea sensibilităţii profunde şi păstrarea sensibilităţii superficiale, areflexiei, semnul Romberg ;
-    sindromul piramidal (leziunea cordoanelor laterale) : paraplegie, semnul Babinski etc.
4.    Sindromul hemoragic se caracterizează prin :
-    număr de eritrocite scăzut (1-2 mil./mm cubi), Hb şi Ht cu valori mai puţin scăzute decât ale eritrocitelor ; CHEM >34 g / 100 ml. sânge  (anemie hipercromă) şi VEM >90 µ cubi (anemie macrocitară);
-    prezenţa în sângele periferic sau în măduvă a megaloblaştilor şi megalociţilor – celulei mature anormale ale seriei eritrocitare, care precizează diagnosticul;
-    leucopenie şi trombocitopenie , relative, datorate hiperplaziei medulare eritrocitare ;
-    număr de reticulocite normal sau scăzut ;
-    hiperplazie medulară eritroblastica ;
-    testul  Schilling pune în evidenţa scăderea absorbţiei intestinale a vitaminei B12 şi indirect a beneficiului de factor intrinsec.



1 DIAGNOSTIC POZITIV. Anemie hipercromă macrocitară cu tulburări digestive, neurologice şi achilie histamino-refractară .
Tratamentul abuziv cu vitamine din grupa B îngreunează diagnosticul de anemie pernicioasă prin mascarea sindromului hematologic şi accentuarea tulburărilor neurologice .
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL. Se face cu celelalte anemii hipercrome şi , în special , parabiemeriene (megaloblastice secundare).
EVOLUŢIE. PROGNOSTIC. Anemie pernicioasă netratată evoluează letal în 1-3 ani prin caşexie, infecţii intercurente sau tulburări neurologice ireversibile , mai ales la bătrâni.
Polipoza şi cancerul gastric sunt complicaţii frecvente în anemia pernicioasă .
TRATAMENT. În boala Addison –Biermer se administrează :
-    vitamina B12 (cianocobalemină) f. de 50 şi 1000 µg. , pentru refacerea  rezervelor hepatice de factori extrinsec (tratament de elecţiune).
       În sindromul neuroanemic se recomandă doze mari, de la început, de 1000 µg./zi, 4-5 săptămâni .
Criza reticulocitară apare la 5-7 zile de la începerea tratamentului cu vitamina B12 .
-    preparatele de fier, injectabile sau orale se administrează când hiposideremia este importată, mai ales la femei, şi numai când eritrocitele au crescut la 3 mil./mm.cubi, după administrarea în prealabil a vitaminei B12 .
-    transfuzia de sânge total sau masă eritrocitară este indicată de anemiile severe (He sub 1 mil./mm.cubi şi Hg sub 5 g./100 ml.).
ANEMIA APLASTICĂ

DEFINIŢIE. Anemie datorata unei insuficienţe medulare de cauze diverse. Apare de ele mai multe ori în cadrul unei pancitopenii, mai rar sub formă de anemie aplastică pură (Ehrlich).
ETIOPATOGENIE. Anemia aplastică poate fi primară (de cauza neprecizată) si secundară (de cauze cunoscute).
PRINCIPALELE CAUZE ALE ANEMIEI APLASTICE:
1.    Anemii aplastice primare:
-    AA Fanconi
-    Osteopetroza (boala marmorată a oaselor, boala Albers-Schönberg)
-    Osteomielofibroza difuză
2.    Anemii aplastice secundare:
-    Fizice: radiaţia ionizantă (raze x , explozia atomică)
-    Chimice: benzen, cloramfenicol, sulfamide, citostatice etc.
-    Infecţioase: tuberculoza miliară, hepatita virală acută
-    Metaplazice: leucemii, mielom multiplu, metastaze canceroase
-    Endocrine: hipersplinismul
-    Imunologice: autoimune, boala lupică, poliartrita reumatoidă
HISTOPATOGENIE.Aplazia ţesutului hematopoietic pe toate cele 3 serii celulare sau predominant a uneia din ele si înlocuirea acestuia cu ţesut grăsos sau fibros.
DIAGNOSTIC.Anemia aplastică pură se caracterizează hematologic prin anemie normocromă, normocitară, cu reticulocitopenie; iar medular prin aplazie predominant eritroblastică (anemie aregenerativă).
FORME CLINICE. În ordinea frecvenţei:
-    Anemiile aplastice secundare. Semnele hematologice de AA se asociază cu cele ale afecţiunii cauzale.
-    Anemia aplastică Fanconi. Aplazie medulară cu malformaţii, la copii şi caracter familial.
-    Osteopetroza (boala marmorată a oaselor, boala Albers-Schönberg).Se întâlneşte la toate vârstele, caracterizându-se prin: osteocondensare difuză, anemie aplastică sau parcitopenie şi evoluţie letală.
-    Osteomielofibroza difuză (metaplazia mieloidă cu mieloscleroză),. Se caracterizează prin înlocuirea ţesutului hemopoetic cu ţesut fibros şi metaplazie hematopoetică extramedulara compensatorie (predominant splenică şi moderat hepatică), care prinde toate cele 3 serii celulare.
Se manifestă prin splenomegalie, în prima fază cu creşterea numărului de celule sanguine (diagnostic diferenţial cu policitemie vera şi leucemia mieloidă cronică), apoi citopenie (hipersplenism) cu : anemie, poikilocitoză, eritrocite sub forma de „lacrimă” sau „pară” şi normoblaşti (hematopoeza extramedulară nu mai poate fi controlată hormonal), leucopenie cu neutropenie şi trombocitopenie cu fragmente de megacariocite. Hemograma, puncţia medulara şi examenul radiologic precizează diagnosticul. Evoluţie letală cu complicaţii infecţioase si hemoragice.
TRATAMENT. Terapia AA în general, constă din următoarele :
-    perfuzii de sânge total sau exanguinotransfuzie
-    perfuzie de măduva osoasă 200-250 ml. , recoltată de la mai mulţi donatori sau transplantul medular
-    hormonii corticosteroizi pentru stimularea granulocitopoezei
-    antibiotice pentru prevenirea complicaţiilor infecţioase
-    tratament cauzal în anemiile aplastice secundare  

TALASEMIA




Sinonime : sindroame talasemice, anemie mediteraneană .
DEFINIŢIE. Grup de anemii hemolitice congenitale, caracterizate prin modificări cantitative ale Hb (hemoglobinopatii cantitative), hipocromie, microcitoza hematii in „semn de tras la ţintă” , hipersideremie, splenomegalie şi hiperplazie eritroblastica medulara ; sunt răspândite pe o anumita arie geografică.
FRECVENTA. Incidenta este maximă in ţările limitrofe bazinului mediteranean (in Italia până la 15 % din populaţie, iar in Grecia 10 %) şi apar cazuri izolate în restul Europei şi America. La noi în ţara, în unele localităţi din Oltenia, Muntenia, şi sudul Moldovei, au o frecvenţa de 0,4-0,6 % .
FORME CLINICE.
1.    β-talasemia majoră (anemia Cooley).
Este forma severă a bolii, întâlnită la copii, care pe lângă simptomele comune ale talasemiei prezintă :
-    modificări morfologice : nanism, facies mongoloid (hiperplazie medulară la nivelul oaselor feţei şi craniului) ;
-    hematologic: apariţia in sângele periferic a eritroblaştilor (5-20/100 leucocite, constant) şi uneori , a macromegalocitelor (datorită unei deficienţe secundare de acid folic ), scăderea marcată a Hb totale (5-7 g/100 ml) şi creşterea predominantă a  hemoglobinei fetale (HbF) intre 20-90 % (n: 1% după vârsta de 1 an) HbA2 fiind in limitele normale (97% şi respectiv 3%), la care se asociază şi o componentă hemolitică (creşterea bilirubinei neconjugate,urobilinogenului şi reticulocitoză intensă (10-15%), splenomegalie (100%);
-    investigaţia familială în talasemia majoră evidenţiază : prezenţa obligatorie a talasemiei minore la ambii părinţi, iar 3 din 4 descendenţi sunt afectaţi;
-    evoluţia talasemiei majore este letală in primele decade datorită complicaţiilor (infecţii intercurente, hipersplenism secundar sau hemosideroza), cazuri rare ajung la vârsta adultă.
         
2.    β-talasemia  minoră.
Este forma uşoară a bolii, întâlnită la adulţi,cu durata de viată normală, dar cu activitate redusă.
Tulburările hematologice sunt identice cu cele de la talasemia majoră, dar mai moderate; diagnostic pe baza electroforezei Hb care evidenţiază creşterea predominantă a HbA2 între 4-6% şi in 50% din cazuri valori uşor crescute ale HbF (2-5%) ; splenomegalie (50%).
În talasemia minoră cel puţin unul dintre părinţi suferă de aceeaşi formă de boală, iar din descendenţi 1 din 4 pot fi afectaţi.
DIAGNOSTIC POZITIV. Boala familială, caracterizată prin anemie hipocromă, He în „ţintă”, alterări calitative ale Hb (HbF, HbA2), hipersideremie, semne de hemoliză (creşterea bilirubinei indirecte urobilinogenului, reticulocitelor şi hiperplazie eritroblastică medulară) şi splenomegalie.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL. Talasemia va fi deosebită de anemia feriprivă şi sideroblastica astfel :


Parametrii    Talasemia    Anemia
Feriprivă    Anemia
Sideroblastică
Caracterul anemiei    Hipocromă    Hipocroma    Hipocromă
Frotiu sânge    Microcitoză,He in “ţinta” numeroase    Microcitoză    Microcitoză şi/sau diformism eritrocitar
Hemoglobina    Cresc HbF,HbA2    Scade global    Scade global
Sideremia    Crescută    Scăzută    Crescută
Sideroblasti medulari    Crescuţi    Scăzuţi sau absenţi    Foarte crescuţi
Hiperplazie eritroblastica medulară    Intensă    Intensă    Intensă
Splenomegalie    Prezentă    Absentă    Absentă
Caracterul familial    Prezent    Absent    Discutabil
Feroterapie    Contraindicată(hemosideroza)    Tratament de elecţiune    Contraindicată(hemosideroza)



TRATAMENT. În talasemie se utilizează următoarele:
-    Desferoxiamina (Désferal CIBA), f. 500 mg., i.m. 1 f. zilnic, in prima săptămâna, apoi la 2 zile, ca agent chelator al fluorului, pentru combaterea hipersideremiei şi prevenirea hemosiderozei secundare .
-    Acid folic, cp. 5 mg. X 3/zi pentru componenta megaloblastica
-    Transfuzie de masa eritrocitara izogrup, când Hb <7 g./100 ml.
-    Splenectomie, când este enorma şi cu hipersplenism secundar (anemia Cooley).