Una dintre cele mai importante componente ale Internetului este poşta electronică sau sistemul e-mail.
Sunt convins că ai văzut de multe ori, pe cărţile de vizită ale prietenilor tăi, de exemplu, adrese Internet, care diferă de adresele http sau ftp prin faptul că au în componenţa lor un simbol "@".
O astfel de adresă e-mail arată similar cu a mea: zeus@dart.ro. Partea din stânga simbolului reprezintă numele unei cutii poştale dintr-un calculator. Partea din dreapta lui "@" reprezintă adresa calculatorului pe care se află acea cutie poştală. Ca şi în cazul unor adrese Web (URL), această adresă a calculatorului îţi poate arăta din ce organizaţie face parte, sau de ce naţionalitate este expeditorul unei scrisori pe care o primeşti.
De exemplu, dacă primeşti o scrisoare electronică de la mine, vei înţelege, din grupul de litere "ro", că eu sunt din România. Apoi, din "dart" vei putea înţelege ca sunt un abonat al serviciilor Internet oferite de Fundaţia Dart din Arad. O altă adresă este: bogdan@cybernet. ro.
Prin e-mail pot fi trimise scrisori electronice chiar mai multor oameni deodată, astfel incăt poşta electronică poate fi folosită şi pentru ştiri.
Pentru a trimite cuiva o scrisoare electronică, trebuie să ii cunoşti adresa e-mail. Vei mai avea nevoie, fireşte, de un program de transmitere e-mail, care poate fi Mail, Elm sau Pine, dacă lucrezi în Unix, sau Internet Mail, Netscape Mail, Eudora Pro sau Pegasus, dacă lucrezi în Windows 95. Noi vom face referire la programul Internet Mail, care este foarte simplu de utilizat şi are o interfaţă gratică prietenoasâ. Modul de lucru în alte programe de sub Windows 95 este similar.
Înainte de a începe să lucrezi cu programul Internet Mail, trebuie să realizezi anumite operaţii de configurare, aşa cum se vede mai jos (vezi options->server):
Practic, trebuie să precizezi care este adresa ta de e-mail (cea pe care vei primi mesajele), precum şi numele de cont şi parola pentru conectarea la serverul tău e-mail; pe acestea le-ai primit de la furnizorul de servicii Internet (câmpurile POP3 Account şi Password). Numele sau codul IP al serverelor prin care trimiţi, respectiv primeşti mesajele e-mail, sunt precizate la outgoing Mail (SMTP), respectiv incoming Mail (POP3). De obicei ele sunt două grupuri de numere identice sau două grupuri de numere identice (de exemplu, mail.cybernet.ro).
Anumite operaţii de configurare pentru trimiterea mesajelor pot fi făcute alegând opţiunea "send", ca în figura următoare. Astfel, de exemplu, poţi opta pentru trimiterea mesajelor în format HTML, ceea ce va permite o formatare mai bună a textelor, sau includerea unor legături. Totuşi, va trebui sâ-I avertizezi pe cel ce-ţi va citi scrisoarea în legătură cu opţiunea ta, pentru ca el să fie pregătit să vizualizeze textul scrisorii în acest format. În mod prestabilit formatul scrisorii este Plain text (text simplu, obişnuit).
Adresa destinatarului scrisorii tale va apărea în câmpul cu numele To:, după ce ai selectat opiiunea New message. Va apărea şi un câmp cu numele cc : (Carbon copy= copie la indigo) unde vei scrie alte adrese, dacă vrei ca scrisoare ta să poată fi citită şi de alte persoane. O descriere scurtă a conţinutului scrisorii va fi dată în câmpul subiect, iar conţinutul propriu-zis va fi scris în spaţiul mai mare, rezervat special. Din meniul options poţi stabili o semnătură, pe care, cu Insert signature o poţi ataşa scrisorilor pe care le trimiţi, de regulă la sfârşitul textului scrisorii. Semnătura poate fi folosită pentru trimiterea de informaţii suplimentare despre tine, instituţia în care înveţi sau lucrezi, organizaţia din care faci parte, adresa ta reală e-mail, adresa paginii tale Web (dacă ai).
Dacă primele programe e-mail nu puteau transmite decât text, programele mai noi (inclusiv Internet Mail pot lucra şi cu caractere speciale, sub forma unor pachete de informaţii binare, sau ca imagini, programe sau documente pentru editoare de texte. În acest scop, se va folosi opţiunea Insert file (numită adesea Attachment şi va fi precizat fişierul care se trimite.
De exemplu, în figura de mai jos, subsemnatul a trimis o scrisoare simplă la adresa mionescu@cybernet.ro, ataşând atât o semnătură, Cât şi un fişier.
De asemenea, s-a stabilit şi prioritatea maximă (există trei niveluri de prioritate) pentru acest mesaj, lucru care va fi evidenţiat când va ajunge la destinaţie.
Am spus că scrisoarea este trimisă la adresa mionescu@cybernet.ro, dar, totuşi, în câmpul subject apare scris pur si simplu Mihai Tonescu, nume care să recunoaştem este mult mai simplu, mai clar şi mai uşor de reţinut. Practic, s-a folosit posibilitatea de a asocia (intr-o agendă de adrese Address book) fiecărei adrese un alias, care reprezintă un nume mai usor de retinut.
Selectarea unui alias din agenda de adrese se face executând un clic pe pictograma ce însoţeşte unul din câmpurile To: şi cc:.
Astfel, când am trimis această scrisoare, am folosit o agendă de adrese pe care o creasem mai înainte, după modelul din figura următoare (se ajunge aici acţionând butonul Properties).
Unii programatori au dezvoltat programe care pot transforma un fişier binar intr-un text simplu, ce poate fi trimis apoi via e-mail, prin incorporarea sa chiar în cadrul textului propriuzis al scrisorii. Apoi, cel care va primi scrisoarea va decodifica textul obţinând fişierul binar iniţial. Metoda funcţionează bine, insă este destul de greoaie, iar expeditorii şi destinatarii nu sunt întotdeauna programatori sau experţi în lucrul cu calculatorul, ci doar simpli utilizatori.
Exemple de codificări de acest gen sunt: Uuencode (decodificarea se face cu Uudecode), BinHex şi Mime.
Codificarea, respectiv decodificarea unor astfel de fişiere - pe baza acestor programe-se realizează automat în cazul programelor e-mail mai noi.
În figura următoare, care ilustrează cele spuse de mine mai înainte, se mai observă un lucru interesant: faptul că adresele e-mail sunt subliniate. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu adresele Web, iar un clic pe ele va avea ca rezultat lansarea programului de explorare (Internet Explorerj, deci te va duce direct în Internet.
De fapt, la expediere, mesajele sunt depuse pentru moment într-un recipient numit outbox, iar la destinatar, în recipientul Inbox. Transmiterea lor propriu-zisă în Internet, prin intermediul firmei furnizoare de servicii Internet, se realizează imediat în cazul în care conexiunea este directă, sau mai lent, în cazul conectării printr-un apel telefonic. Pentru realizarea transmisiei, în ambele cazuri va trebui să acţionezi butonul Send and Receive.
După realizarea unei conexiuni PPP obişnuite, va apărea o fereastră care va indica faptul că este verificată cutia poştală şi are loc un schimb de mesaje între calculatorul tău si serverul furnizorului Internet.
Mesajele primite pot fi puse în recipiente separate, create după anumite criterii (subiect, adresa expeditorului etc.), din opţiunea File->Folders.
De pildă, în cazul meu, am creat trei recipiente: Cassini-Romania, Mihai lonescu şi Profesorii de informatică, în funcţie de adresa de la care vin mesajele. În afara acestora, există patru recipiente standard, şi anume:
Inbox- mesajele primite, care nu sunt redirecţionate către alte recipiente;
Outbox- mesajele ce urmează a fi trimise;
Sent Items- mesajele trimise;
Deleted Items - mesajele şterse, fie că acestea sunt primite, trimise sau şterse înainte de a fi trimise (că te-ai răzgândit).
Mesajele se şterg (logic) cu ajutorul butonului Delete, ele fiind mutate în recipientul Deleted ttems, de unde pot fi şterse definitiv.
Să presupunem că ai de trimis mesaje pe o anumită temă, periodic, unui grup de prieteni din toată ţara, care au acces la e-mail. Este destul de complicat ca de fiecare dată să le scrii adresele tuturor (la To: sau cc:), chiar dacă foloseşti şi o agendă de adrese. Programatorii de sisteme e-mail şi-au pus şi ei această problemă, rezultatul muncii lor fiind aşa-zisele liste e-mail (sau liste de discuţie cu adrese). Astfel, pe un server se simulează existenta unui utilizator, având o anumită adresă, care este a tuturor, în sensul că oricine se poate folosi de ea, dar, care practic nu e a nimănui.
Astfel, de exemplu, lprofi@list.sfos.ro este o adresă a profesorilor de informatică din România. Oricine poate trimite o scrisoare pe această adresă. În plus, orice scrisoare primită pe această adresă este apoi trimisă la toţi profesorii de informatică din ţară care sunt înscrişi în lista acestor profesori, ataşată adresei. Aşadar, lprofi este o listă e-mail.
În general, o listă de discuţie constă dintr-o astfel de adresă care serveşte drept "reflector" pentru scrisorile primite de ea. Dacă vreau să scriu tuturor profesorilor de informatică înscrişi în lista lprofi, voi expedia mesajul doar la adresa lprofi@list.sfos.ro.
Mesajul va fi primit doar de aceia care sunt deja înscrişi în această listă. Înscrierea se face fie manual (prin intermediul administratorului listei), fie automat. Înscrierea automată într-o anumită listă lista@domeniu se face, de obicei, trimiţând un mesaj pe adresa listserv@domeniu sau majordomo@domeniu, fără subiect, cu textul mesajului format dintr-o singură linie:
subscribe lista adresa_ta_de_e-mail
De exemplu, eu (bogdan@lbbc.sorosis.ro) pentru a mă înscrie în lista de discuţii a profesorilor de informatică, am trimis o scrisoare de subscriere de forma:
To: listserv@list.sfos.ro
Cc:
Subject: Message text:
subscribe lprofi bogdan@lbbc.sorosis.ro
Apoi, dacă vroiam să fac cunoscută colegilor mei o anumită problemă, trimiteam mesajul dorit pe adresa lprofi@list.sfos.ro. Dacă vreodată voi dori să nu mai primesc scrisori de la persoanele cuprinse în lista lprofi, voi trimite un mesaj similar de ieşire din listă, pe aceeaşi adresă a serverului:
listserv@list.sfos.ro:
unsubscribe lprofi bogdan@lbbc.sorosis.ro
În cazul listei Cassini-Romania, subscrierea se face trimiţând un mesaj pe adresa majordomo@mbox.ulisse.it, iar adresa pentru scrisori este: cassiniromania@mbox.ulisse.it. Această listă e-mail este gestionată de profesorii şi elevii de la Liceul Teoretic "G.D. Cassini din Genova şi temele de discuţie sunt dintre cele mai diverse. Se poate conversa în limbila engleză, italiană, română sau franceză.
În România poţi găsi o serie întreagă de liste de discuţii pentru tineret, cum ar fi: suflete.ranite@list.sfos.ro sau contact@list.sfos.ro. Inscrierea în aceste liste se face pe adresa listserv@list. sfos. ro.
Mii de liste e-mail internaţionale pot fi obţinute dacă scrii pe adresa
listserv@bitnic.educom.edusimplulmesaj:list global.
Dacă vrei să trimiţi cuiva o scrisoare prin Internet conţinând informaţii confidenţiale, va trebui să foloseşti un program tip PGP (Pretty Good Privacy). EI foloseşte o metodă de codificare pe baza unei chei publice. Acest sistem de criptare utilizează, de fapt, două chei: o cheie publică pentru a cripta mesajele, şi una privată, pentru decriptare. PGP este disponibil ca program "freeware" la Institutul MIT, pe Internet, cu FTP la adresa: ftp://net-dist.mit.edu/pub/PGP/. Mai întâi citeşte fişierul README.
Dacă nu cunoşti adresa e-mail a unei anumite persoane şi ai nevoie de ea, există o serie de servicii cu ajutorul cărora ai putea s-o afli. De exemplu, firma Excite are un astfel de serviciu, la adresa Web: http://excite.com/, iar Four11 la http://www.Four11.com/, Internet Address Finder la http://www.iaf.net/ si Bigfoot la http://www.bigfoot.com/. Aceste servicii pot fi folosite chiar şi împreună, pentru o căutare mai eficientă. Dacă vrei să te asiguri că vei putea fi găsit uşor de către oricine, cel mai bine este să te înregistrezi la fiecare dintre aceste patru servicii.
Există în Internet şi o serie de locuri de unde poţi să obţii acces e-mail (deci si o adresă personală) gratuit, în cadrul unor pagini Web. Poţi să te foloseşti de acest serviciu şi pentru a-ţi crea o altă adresă e-mail decât cea pe care o foloseşti în mod curent. Ai putea avea nevoie de ea atunci când nu eşti acasă, în oraşul tău. O astfel de adresă e-mail se numeşte hotmail, iar servicii de acest gen pot fi obţinute de la adresele:
http://www.hotmail.com/
http://www.iname.com/
http://www.forevermail.com/
http://www.lovemail.com/
1. Să nu incluzi întregul conţinut al unei scrisori primite în textul scrisorii de răspuns.
1. Să tai nemilos. Lasă doar textul minim necesar pentru a arăta la ce răspunzi. Niciodată să nu incluzi antetul scrisorii, cu excepţia, să zicem, a liniei From:.
2. Să nu răspunzi la un punct dintr-o scrisoare fără a cita şi a preciza cine a spus lucrul la care răspunzi.
2. Citează scurt. Dacă linia originală de subiect a fost "propunere", asigură-te că linia ta de subiect, din răspuns, va fi "Re: propunere". Multe programe fac asta automat. Prin convenţie de reţea, liniile din
scrisoarea primită, incluse în cea trimisă, vor fi precedate de simbolul ":". Unele programe e-mail şi de ştiri fac acest lucru în mod automat.
3. Nu trimite mesaje de genul: "De ce nu zice nimeni nimic despre X?" sau "Cine vrea să vorbim despre X?"
3. E întotdeauna riscant să începi o nouă temă de discuţie, deoarece se poate isca un mare război în grup! Dar dacă vrei să-ti asumi riscul, atunci spune pe cont propriu ceva despre subiect.
4. Nu trimite linii mai lungi de 70 de caractere. Unele porţi e-mail trunchiază liniile prea lungi si nu se ştie ce va ajunge la destinaţie!
4. Câteva programe e-mail par a introduce retururi de car pentru tine, dar, de fapt, nu o fac, aşa încât fiecare paragraf este o linie foarte lungă. Trebuie să ştii care sunt limitele programului utilizat de tine.
5. Nu trimite un mesaj scris doar cu majuscule. Mesajele scrise doar cu litere mari sunt mult mai dificil de citit decât cele cu litere mici sau cu ambele.
5. Foloseşte scrierea cu minuscule şi majuscule normală. Separă paragrafele din textul mesajului prin linii goale. Fă în aşa fel încât mesajele pe care le trimiţi să fie atrăgătoare pentru potenţialii cititori.
6. Nu trăda confidenţialitatea. Aşa-dar, nu cita o scrisoare personală, făcând-o cunoscută astfel si altor persoane.
6. Citeşte atent câmpurile To: şi Cc: din mesajul tău înainte de a-i trimite. Eşti sigur că acolo vrei să trimiţi scrisoarea?
7. Nu spune lucruri care ar putea fi interpretate ca puncte de vedere oficiale ale organizaţiei din care faci parte.
7. Tratează fiecare mesaj ca şi cum ar trebui să trimiţi o copie şefului tău, ministerului de care aparţine serviciul tău sau celui mai rău inamic.
8. Nu lăsa pe seama perspicacităţii cititorilor tăi să înţeleagă diferenţa dintre cuvintele serioase şi cele comice sau sarcastice. Sunt greu de redat în scris, şi de înţeles astfel de nuanţe.
8. Nu uita că vocea ta nu poate fi auzită în Internet. Foloseşte pentru a exprima diferite nuanţe, simboluri emoţionale - "zâmbăricii" (vezi secţiunea următoare) precum : ) sau ;-). Poţi, de asemenea, să foloseşti literele mari pentru citate, sau convenţiile de reţea pentru litere înclinate (italice) sau sublinieri, ca mai jos: "Ai spus că pasajul de chitară solo din "Comfortably Numb" din albumul _Ţhe Wall_ al lui Pink Floyd a fost *neconvingător*. Ti-ai IESIT DIN MINŢI???!!!"
9. Nu trimite scrisori care să nu spună nimic în afară de ceva de genul: "şi eu la fel" Este de-a dreptul enervantă combinaţia dintre aşa ceva si regulile 1 si 2.
9. Să ţii minte cuvintele memorabile ale lui Martin Farquhar Tupper (1810-1889): "Tăcerea la timp e mult mai elocventă decât vorbirea" sau, cum spune romănul, "Tăcerea e de aur".
Când oamenii corespondează (sau comunică în vreun fel) prin Internet, emoţiile, mimica, tonul nu pot fi respectate, ca într-o conversaţie directă. De aceea, utilizatorii Internetului pot folosi diferite grupuri de simboluri emoţionale, numite în engleză „emoticon” (sau în traducere aproximativă „zâmbilici”) care reprezintă expresii sau emoţii umane. Pentru a le înţelege trebuie să le priveşti cu capul întors cu 90 de grade spre stânga.
În general, sunt acceptate şi folosote următoarele simboluri:
:-)
Zâmbet
;-)
Clipire
:-(
Supărare
:-t
Supărare
:-|
Nepăsare
:-7
Afirmaţie falsă
:-o
Uimire
:-p
Limba scoasă
:-x
Discreţie
:-l
Hmm!
:-O
Oh!
8-|
Şoc
:-c
Lene
:-9
Lingerea buzelor
:->
Îngâmfare
:-\
Nehotărâre
:->
Tristeţe
|-)
Plictiseală
| Cele mai ok referate! www.referateok.ro |