1
Ficatul
I. Introducere
Ficatul - cel mai mare organ intern al
corpului uman. Face parte din sistemul digestiv, performa mai mult de
500 functii diferite, fiecare dintre acestea fiind esentiale vietii.
Functile sale esentiale includ: ajutor in digestia grasimilor, asigura
rezerve de nutrienti, filtrarea toxinelor si a deseurilor din sange,
sintetizarea unor varietati de proteine si reglarea nivelelor multor
chimicale ce se ajung in sange. Ficatul este unic intre organele
corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de reintregire a
celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen
scurt. Dar, daca ficatul sufera leziuni repetate, pe termen lung (boli
cronice), modificarile devin ireversibile, interferand cu functia
acestuia.
II. Structura ficatului
Ficatul uman este un organ de textura poroasa, fin, de culoare
rosu-inchis maro. Este localizat in hipocondrul drept, sub cupola
diafragmatica — o foita de tesut muscular ce separa plamanii de
organele abdominale. Carcasa caritilaginoasa a coastelor acopera
ficatul, protejandu-l de leziuni. La un adult sanatos, ficatul
cantareste in jur de 1.5 kg si masoara cca 15 cm.
In ciuda multelor functii complexe pe care le indeplineste, ficatul
este relativ simplu in structura. Este compus din 2 lobi inegali, stang
si drept. Lobul drept fiind de cca 6 ori mai mare si prezinta atasati 2
lobi mai mici numiti: lobul cuadrat si caudat.
Fiecare lob contine mii de unitatii numite lobule, care reprezinta
constructiile componente ale ficatului. Lobulele sunt structurate pe
sase-fete fiecare de 1mm. Prin centrul fiecarei lobule trec capilare cu
scurgere in vena hepatica care transporta sangele afara din ficat. Sute
de cellule hepatice de forma cubica, numite hepatocite, sunt aranjate
in jurul lobulului venei centrale. Pe suprafata exterioara a fiecarui
lobul se gasesc mase mici de sange, ducte, si artere care transporta
fluide in afara si inauntrul. Pe masura ce ficatul isi face treaba,
depozitele de nutrienti cresc, toxinele inlaturate si medicamentele
eliberate in corp prin aceste vase.
Spre deosebire de multe organe care au o singura rezerva de sange,
ficatul primeste sange de la 2 surse: artera hepatica – care
asigura sange bogat in O2 de la inima – suplinind astfel, 25% din
sangele ficatului; vena portala, care transporta sange prin tractul
digestiv unde colecteaza agenti nutritivi pe masura ce mancarea este
digerata, ii transporta in ficat pentru
procesare sau o eventuala depozitare, este sursa a 75% din rezerva de
sange bogat in O2 a ficatului.
Vasele mici de sange ale arterei hepatice si ale venei portale se
gasesc in jurul fiecarui lobul hepatic. Aceasta retea de vase sangvine
este responsabila pentru cursul vast al sangelui prin ficat : 1.4 litri
/ min. Sangele iese din ficat prin vena hepatica care apoi se varsa in
inima.
1
III. Functiile ficatului
Prima functie principala a ficatului este sa stocheze energie in forma
glicogenica, care este compus dintr-o forma de zahar numita glucoza.
Ficatul inlatura glucoza din sange atunci cand nivelul acestaia este
crescut. Printr-un proces numit glicogeneza, ficatul combina moleculele
de glucoza in lanturi lungi pentru a creea glicogenul, un carbohidrat
care asigura o forma de energie depozitata. Cand nivelul glucozei din
sange scade sub nivelul normal de care organismul are nevoie pentru
indeplinirea functiilor specifice, ficatul reverseaza aceasta reactie
transformand glicogenul in glucoza.
Alta functie cruciala a ficatului este productia bilei, un lichid de
culoare galben-maro ce contine saruri necesare pentru digestia
lipidelor sau a grasimilor. Aceste saruri sunt produse de lobuli. Bila
paraseste ficatul printr-o retea de ducte si este transportata in
colecist, care concentreaza bila si o elibereaza in duoden (numai pe
perioada digestiei)
Vitaminele se gasesc de asemenea depozitate in ficat. Prin vena portala
trece sangele bogat in agenti nutritivi, ficatul colecteaza si
depoziteaza vitamina A, D, E si K, raman depozitate de asemenea si
vitaminele B.
Ficatul functioneaza ca o fabrica chimica. Cateva proteine importante
gasite in sange, se fabrica in ficat. Una dintre acste proteine –
albumina ajuta in retentia de Ca+ si altor substante in circuitul
sangvin. Albumina ajuta de asemenea la reglarea miscarii apei din sange
in tesuturi. Ficatul produce si globina – una din cele 2 componente ce
formeaza hemoglobina. Mai produce si alte grupuri de proteine ce includ
anticorpi.
Multe alte chimicale sunt produse de ficat: fibrinogen, protrombina –
care ajuta in vindecarea ranilor, in cicatrizare si colesterol – o
componenta cheie a membranelor celulare care transporta grasimi din
sange in tesuturi.
Aditional fabricarii produsilor chimici, ficatul ajuta la
neutralizarea, inactivarea si eliminarea substantelor toxice ca:
medicamente si alcool din circuitul sangvin. Functia antitoxica este
practicata de ficat prin absorbtia de toxine, le altereaza chimic apoi
le excreta in bila.
IV. Bolile ficatului
Chiar daca este expus la multe substante daunatoare, acest remarcabil
organ – ficatul – este capabil sa se regenereze, sa se autorepare sau
sa poata inlocui tesutul lezat. Constructia lui in care micii
lobuli
performa aceasi functie, arata ca in momentul in care o sectiune este
lezata – alta sectiune va prelua functia zonei lezate pana cand acesta
va putea functiona din nou, va fi reparata. Ficatul este subiectul
multor boli care ii pot coplesii functiile regeneratoare.
Bolile ficatului merg de la o infectie medie la boli cornice ce se
sfarsesc uneori cu insuficienta hepatica. Pentru multe dintre aceste
boli primul semn este sindromul icteric – coloratia in galben a a
tegumentelor si a mucoaselor
determinate de retentia in sange a bilirubinei (hepatocitele isi pierd
abilitatea de prelucrare a bilirubinei – pigmentul de culoare
galben-maro ce se geseste in bila).
Ficatul poate fi lezat oricand o boala sau o leziune afecteza restul
corpului. De exemplu: cancerul se poate imprastina din stomac sau
intestine catre ficat, diabetul – daca nu este tratat corespunzator.
Unele boli cauzate de paraziti amebiazis si scistosomiazis, pot dauna
ficatului. Folosirea medicamentelor - long-term si a drogurilor.
Toxinele puternice pot duce chiar si la insuficienta hepatica.
Una dintre cele mai comune boli hepatice este HEPATITA, o inflamatie a
ficatului. Hepatita poate fi cauzata de expunere prelungita la diferite
medicamente, droguri, boli autoimune sau de infectii virale. Dar,
heptitele, in cele mai multe situatii sunt cauzate de virusi. Hepatita
A, epidemica (“boala manilor murdare”), poate produce simptome
infectioase generale, digestive, hepatice insotite sau de icter.
Virusul A se afla in organism in perioada acuta a bolii, se elimina
prin materii fecale in ultima parte a incubatiei, perioada preicterica.
O buna igiena practicata si vaccinare sunt masuri eficace de prevenire
a hepatitei de tip A.
Hepatita B este o infectie mult mai serioasa decat cea de tip A. spre
deosebire de virusul hepatitei A, virusul hepatitei B (VHB) ca si cel
al infectei cu virus hepatic C sau D (VHC, VHD), poate ramane
activ in
organism pentru multi ani de la infectie, uneori lezand permanent
ficatul. VHB se gaseste in sange si in alte fluide organice : lacrimi,
saliva, sperma. Poate fi transmisa sexual, folosirea acelor folosite
sau a obiectelor ascutite folosite pe piele (tatuaje). Ca preventie in
cazul VHB – virus cu genom descifrat, exista : vaccinare, sex practicat
protejat. In ultimul timp s-au descoperit medicamente eficace in lupta
contra hepatitelor virusale de tip B , C, D : Lamivudina, Intron,
Interferon.
In tarile dezvoltate, alcoolul induce boli hepatice mai crescute ca
numar decat bolile hepatice virusale sau alte boli hepatice cauzate de
alti factori.
Abuzul de alcool greu, tare cauzeaza depozite grase ce blocheaza
functia hepatica, ducand de multe ori la hepatite cornice – ce pot
progresa la randul lor in ciroze – afectiuni hepatice de etilogii
variate, caracterizate anatomic prin leziuni celulare associate cu
hiperplazie conjunctiva si regenerare celulara; care modifica structura
lobului hepatic, iar clinic prin fenomene de insuficienta hepatica.
Cand se instaleaza ciroza toxinele nu mai sunt indepartate adecvat din
sange, TA creste in vena portala hepatica, substantele produse de ficat
devin neregulate (proteine). Ciroza este ireversibila, dar functia
ficatului poate fi imbunatatita daca consumul de alcool este stopat,
fumatul de asemenea la care se adauga tratament medicamentos si
regimuri speciale intocmite de medicul curant etc.
Pentru persoanele suferinde de boli hepatice severe sau insuficiente
hepatice, transplantul poate fi o optiune. Spre deosebire de
transplantul renal de exemplu, transplantul hepatic este o procedura
complexa care nu prea are succese long-term. Din fericire noi tehnici
si medicamente ajuta la imbunatatitea transplantului hepatic. Rata
succesului curenta este intre 60-80%, supravietuire > de 5 ani la
mai mult de jumatate a recipientilor transplantati. Majoritatea acestor
oameni au o prognoza excelenta de sanatate …viata normala.
Bibliografie - ENCARTA 2001, ARBORELE
LUMII, MANUAL DE MEDICINA
INTERNA PENTRU SCOLILE DE ASISTENTE MEDICALE. Editia a – II – a sub
redactia : Conf. Dr. C. Paunescu
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |