1








 





  CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ





















 












 
















                                                 











 






               














                                               

        Valoarea alimentară ridicată a produselor făinoase se bazează nu numai pe apotul lor energetic, conferit de conţinutul sporit  în hidraţi de carbon şi grăsimi, ci şi pe valoarea tuturor componenţilor, aceştia reprezentând forme care se asimilează uşor de către organismul uman. Puterea calorică a pastelor făinoase atinge 4000 kcal/kg. Cât priveşte pastele, s-a stabilit că, pe lăngă unele însuşiri deosebite pe care le au, cum ar fi conţinutul ridicat de proteine vegetale şi elemente nutritive integrale ale făinii, unitatea nutritivă a pastelor făinoase este de 17 ori mai ieftină decât aceea obţinuta din carne.
        Pastele făinoase sunt produse obţinute dintr-un aluat crud,necopt,nefermentat, modelat în diferite forme şi uscate.
        Pastele făinoase reprezintă produse alimentare cu durată relativ mare de conservare, obţinute din făină de grâu bogată în gluten şi apă, cu sau fără utilizarea unor adaosuri, ca: ouă; pasta de tomate; suc de morcovi; spanac etc. Utilizarea pastelor făinoase în alimentaţie se bazează pe următoarele însuşiri ce le caracterizează:
    valoare nutriţională ridicată, datorită umiditaţii scăzute pe care o au, conţinutului ridicat de glucide şi protide, ca şi gradul avansat de asimilare a acestor componenţi;
    durabilitate la conservare,putându-se păstra timp îndelungat în condiţi obişnuite, la temperatura camerei, fără a-şi micşora calitaţile nutritive şi gustative;
    rapiditate şi simplitate la prepararea pentru consum, ca şi diversitatea formelor în care se pot găti.






       Pastele fainoase se realizează într-o gamă largă de sortimente,distingându-se, în primul rând:
    după formă:
-    paste lungi:
-    paste medii:
-    paste scurte:
    după compoziţia aluatului:
-    paste făinoase simple
-    paste făinoase cu ouă
-    paste făinoase cu adaosuri nutritive
    după proprietăţi:
    -     paste făinoase obişnuite
    -     paste făinoase extra
    -     paste făinoase supra.
      Pastele făinoase au valoare alimentară ridicată, se fabrică într-o gamă sotimentală amplă şi se consumă împreună cu numeroase alte sortimente.
              





















 








                             

                         2.2.  REŢETA DE FABRICAŢIE



•    FĂINĂ -  100 kg  
•    APĂ     -   5 l
•    OUĂ    -  100 bucăţi

          Se amestecă făina, apa, ouăle, până la formarea aluatului, după care aluatul este modelat în fucţie de sortimentul fabricat. Semifabricate obţinute sunt supuse operaţiilor de preuscare şi uscare rezultând produsele finite dorite.


























                     2.3.  PREGĂTIREA MATERIILOR PRIME ŞI AUXILIARE


     Pregătirea materiilor prime şi auxiliare reprezintă operaţia prealabilă a procesului tehnologic, având drept scop aducerea materiilor într-o stare fizică potrivită pentru prepararea aluatului si desfasurarea fabricaţiei.Ambalajele asigură protecţia calitaţii produselor până la consumator şi prezentarea lor cât mai estetică.


     FĂINA:

        Reprezintă materia primă de bază, care intră în cea mai mare proporţie în componenţa produselor făinoase. Pentru obţinerea produselor de bună calitate, făina trebuie să aibă însuşiri cât mai constante şi corespunzatoare cerinţelor de fabricaţie a fiecărui sortiment sau grupă de sortiment. Pentru realizarea pastelor făinoase se utilizează făina provenită din măcinarea grâului “dur”. Culoarea făinii de paste făinoase provenită din grâul “dur” este gălbuie – pronunţată,datorită conţinutului sporit de pigmenţi carotenoizi ai bobului de grâu “dur”. Această culoare se trasminte şi pastelor făinoase, care rezultă cu aspect galben-pai, deosebit de plăcut. La fabricarea pastelor făinoase se utilizează făina grişată, având granulaţia cât mai uniformă, deoarece acesta determină formarea aluatului compact, bine legat,vâscos şi plactic, din care rezultă paste făinoase de calitate superioară, rezistente , sticloase, cu suprafaţa netedă, lucioasă si de culoare gălbuie.Granulaţia făinii pentru pastele lungi este cuprinsă între 180 – 370 µ. De asemenea, conţinutul în gluten al făinii trebuie să fie cât mai mare (30%) şi să aibă extensibilitate superioară. Se menţionează faptul că la făina grişată, concomitent cu creşterea granulaţiei sporeşte şi conţinutul în pigmenţi carotenoizi, astfel că făina prezintă culoarea gălbuie, ceea ce are importanţă deosebită la fabricarea pastelor de bună calitate.

     APA:

            La prepararea aluatului pentru fabricarea diverselor produse se utilizează apa, în cantităţi care variază după capacitatea de hidratare a făinii, în cantitatea celorlalţi componenţi lichizi ce se adaogă în aluat. Rolul apei în aluat este dintre cele mai importante deoarece în prezenţa ei particulele de făina se hidratează şi se formează glutenul, care condiţionează obţinerea aluatului. La o cantitate insuficientă de apa nu se asigură formarea completă a glutenului,obţinandu-se aluat cu consistenţă mare,elasticitate redusă. Acesta situaţie este caracteristică în cazul pastelor făinoase.Apa trebuie să fie potabilă, îndeplinind condiţiile stabilite în standard în ce priveşte compoziţia chimica şi microbiologică. Se mai cere ca apa să nu aibă gust sau miros străin, care ar putea modifica proprietaţile senzoriale ale produselor. Verificarea calităţii apei în unitaţile de produse făinoase se rezumă la examenul senzorial,în care scop se controlează mirosul, gustul şi impurităţile vizibile.

     OUĂ:

           Ouăle se utilizează mai ales la fabricarea unor sortimente de paste făinoase, cărora le sporeşte valoarea alimentară, înbunătăţindu-le în acelaşi timp aspectul, gustul şi rezistenţa la fierbere. Valoarea alimentară a ouălelor este determinate de compoziţia lor chimică, în primul rând de conţinutul sporit de proteine, precum şi de alte substanţe. Recepţia ouălelor consta în verificarea aspectului, mirosului şi gustului. La ouăle întregi se mai verifică aspectul coji, caracteristicile interioare şi masa nominală.
         O metodă practică şi simplă pentru verificarea stării de prospeţime a ouălelor întregi consta în întroducerea lor într-un vas cu soluţie de 10% de NaCl. Ouăle proaspete rămân la fund, cele vechi plutesc în soluţie, iar cele foarte vechi se ridică la suprafaţă.


     AMBALAJELE:
           Pentru fabricarea unor produse, mai ales pastele făinoase se folosesc diverse materiale, dintre care principale sunt: hârtia, cartonul, celofanul şi foliile din plastic. Spre a corespunde ambalarii, materialele respective trebuie să îndeplineacă următoarele condiţii esenţiale:
-    să nu conţină substanţe dăunătoare sanatăţi;
-    să nu permită combinarea substanţelor ce le conţin cu substanţe din produsele ambalate;
-    să se adapteze cerinţelor de a proteja produsul contra agenţilor chimici (apă,aer,grăsime) sau mecanici (lovire,deformare).
-    să permită imprimarea unor date referitoare la prezentarea căt mai estetică a produselor şi la compoziţia lor;
               Calitatea materialelor de ambalaj se verifica mai ales prin determinarea dimensiunilor şi a însuşirilor fizico-mecanice, care trebuie să corespundă valorilor prevăzute în normative.


                      2.4.   DOZAREA MATERIILOR PRIME ŞI AUXILIARE

         Dozarea materiilor prime şi auxiliare reprezintă operaţia tehnologică în care materiile prime şi auxiliare se cântaresc sau se măsoară, spre a fi utilizate în cantitaţile corespunzatoare reţetelor de fabricaţie specifice fiecărui produs.
     Dozarea făinii:
                  Pentru aplicarea corectă a reţetei de fabricaţie, dozarea făinii are rol important,ţinând seama de ponderea cu care acesta intra în componenţa aluatului. Dozarea porţiilor de făina se face utilizând dozatoare pentru materii pulverulente.
     Dozarea apei:
                Apa utilizată la prepararea aluatului se dozeaza în cantităţile prevăzute în reteţele pentru fabricarea fiecărui sortiment de produs, se folosesc dozatoare pentru lichide ca: dozator cu pompă,dozator micrometric.

                                      2.5.   FRĂMÂNTAREA ALUATULUI

        Frământarea aluatului reprezintă operaţia tehnologică în urma căreia se obţine din materii prime şi auxiliare utilizate, o masă omogenă de aluat cu o structură şi însuşiri reologice (plasticitate,elasticitate, rezistenţă).
       Frământarea aluatului se executa integrat cu modelarea lui, prin presare (trefilare), folosindu-se în acest scop o instalaţie comună.
a)    Regimul de frământare:
                    Durata şi intensitatea frământarii, elemente ce caracterizează instalaţile utilizate pentru acest scop influenţează în mod deosebit calitatea aluatului şi a produselor ce se obţin în acesta.
    Durata frământari aluatului de paste făinoase cu umiditate mijlocie este de 15- 20 min, întru cât datorită cantităţi mici de apă, umezirea uniformă a masei de făină şi formează peliculelor de gluten necesită un timp îndelungată.
    Intensitatea frământării depinde de viteza unghiulara a braţelor de frământare, ca şi de forma organelor de frământare a diferitelor malaxoare şi se caracterizează prin cantitatea de energie ce se consumă la frământare.
Aluatul frământat trebuie să aibă 28-32 % umiditate şi temperatura de 35-40%.
b)    Instalaţii pentru prepararea aluatului:
              În fabricile de fabricarea pastelor făinoase frământarea aluatului se realizează cu ajutotul malaxoarelor cu funcţionare continuă,maşini care fac corp comun sub denumirea de prese pentru paste şi ele se montează atât în liniile de fabricaţie discontinue cât şi cele cu funcţionare continuă.
               Pentru frământare se utilizează una sau mai multe cuve successive, în care se afla axe cu palete şi melc care fac amestecarea şi , în acelaşi timp, deplasarea treptată spre evacuare a semifabricatelor. Deplasarea prin cuvă reprezintă timpul de frământare, care se reglează prin turaţia axului cu palete şi a înclinaţiei acestora, dar depinde şi de debitul de alimentare cu aluat.
         Malaxoarele au drept organe utile unul sau două braţe cu bare sau palete. Aceste maşini nu ar trebui să fie numite malaxoare, deoarece cu ajutorul lor aluatul nu se frământa, ci numai se umectează făina uniform prin contact cu apa. Pentru amestecarea completă a făinii este necesară introducerea uniformă şi continuă a apei în fluxul de făina şi asigurarea unui traseu suficient de lung,pe parcursul căruia să acţioneze asupra amestecului organelor de frământare. Acest mod de amestecare se obţine cu ajutorul dispozitivelor speciale de dozare continuă pentru făina şi apa.
      Instalaţiile cu doua cuve de frământare suprapuse, semifabricatele din prima cuva trec în cea de-a doua, prelungind şi intensificând în acest mod operaţia de amestecare a componentelor şi de umezire a făinii (anexa 1).
        

                                           2.6.  MODELAREA ALUATULUI

         Modelarea aluatului este operaţia tehnologică care are drept scop obţinerea formei pastelor făinoase cât şi asigurarea unor caracteristici importante, ca: aspect exterior,structura în secţiune, rezitenţă.
       Agregate de frământare – modelare la presiune normală este compus din banda dozatoare pentru făină (1), dispozitivele de alimentare cu alte materii (2), distribuitorul de lichide prin pulverizare (3), cuvă de frământare (4), în interiorul căreia se află paletele de amestecare (5) dispuse elicoidal pe axul (6), datorită mişcării axului, paletele amestecă materiile introduce în cuvă şi, în acelaşi timp, le deplasează treptat spre capătul (7) al cuvei, de unde, prin orificiul (8), ajung în cilindrul de presare (9). Melcul de presare (10) transportă, compactizează şi presează aluatul în camera de omogenizare a presiunii (11), de unde este distribuit uniform pe suprafaţa matriţei de modelare (12). Aluatul, care a fost modelat ca urmare a parcurgerii matriţei, este uşor zvântat cu ajutorul unui jet de aer direcţionat de distribuitorul (13) şi primit de la ventilatorul (14). Acţionarea se face prin motoarele electrice (15) şi (16).(anexa 2)
 Matriţa este o piesă de foarte mare importanţă pentru calitatea pastelor făinoase, deoarece în matriţă se obţine forma definitivă a produselor şi se condiţionează, în mare măsură, fineţea lor. Sunt piese fabricate din oţel inoxidabil sau bronz, cu secţiune circulară sau dreptunghiulară, prevăzută cu orificii de modelare care au forma specifică produselor ce urmează a fi fabricate.
 La modelarea aluatului de paste lungi de folosesc: instalaţii de modelare cu matriţa cilindrică.
         Instalaţiile de modelare cu matriţă cilindrică folosesc mese de tăiere a pastelor lungi.Ele sunt formate dintr-un stativ fix (1), pe care, în partea superioară, sunt montate două bare de alunecare (2) prevăzute la capete cu limitatoarele de deplasare (3).Pe barele de alunecare este amplasată masa mobile (4), sprijinită la capete pe două axe cu roţi (5) pe care sunt montaţi câte un tambur ce se mişcă liber, iar deasupra este aşezat jgeabul (6) pe care, la distanţe egale, se află casetele cu spaţii libere pentru tăiere.
    Grupul de fire de aluat modelat (7), ce se formează la ieşirea din matriţă, rămâne atârnat în cavitatea cu adâncimea de 0,7 – 1 m create în pardosea. Când firele de aluat au ajuns la lungimea necesară, se deplasează masa mobilă şi grupul de fire de aluat modelate se asează în jgeabul cu casete (6), se taie firele de aluat în vecinătatea matriţei şi apoi în dreptul spaţiilor libere dintre casete. Casetele sunt scoase de pe masa mobile şi se trec la celelalte operaţii tehnologice, fiind înlocuite cu alte casete goale. Masa se deplasează în sens opus şi se încarcă din nou cu aluat pentru un nou ciclu de operaţii.
         Modelarea de fire pline în secţiune uniformă  se realizează cu ajutorul unor orificii de modelare care, pe direcţia de curgere a aluatului, au un punct de strangulare maximă al cărui profil este imprimat semifabricatelor. Cele mai frecvente construcţii de orificii de modelare pentru firele pline cu secţiune uniformă, pentru spaghetti sunt: orificii cilindrice drepte (a), cilindrice în trepte (b), tronconice (c), tronconice evazate (d), cu doua trunchiuri de con (e) sau mixte, cu porţiuni cilindrice tronconice (f) (anexa 3). Toate acestea permit modelarea aluatului cu secţiune rotundă, fiind concepute pentru a sigura o curgere uniformă a aluatului.




    Regim de modelare:
            Modelarea aluatului pentru paste se efectuează în anumite condiţii tehnologice care trebuie să asigure, printre altele, următoarele însuşiri semifabricatelor:
 -   suprafaţa netedă, uşor mată, omogenă, culoare plăcută (galbenă - albicioasă), uniformă pe întreaga suprafaţă;
-    elasticitate satisfăcătoare,permiţând păstrarea formei şi înlăturând înmuierea vizibilă la începutul uscarii sau lipirea între semifabricatele modelate;
-    lipsa defectelor provocate de neuniformitatea vitezei de modelare (inele, solzi);
-    lipsa crăpăturilor inelare provocate de zvăntarea excesivă prin suflarea suprafeţei.
         În mod deosebit, firele de aluat obţinute prin presare trebuie să suporte,fără să se rupă sau întindă vizibil, greutatea proprie a firului cu lungimea de 1,5- 2 m.Pentru a corespunde cerinţelor de modelare, aluatul preparat trebuie să aibă omogenitate,plasticitate, elasticitate, compacticitate şi consistenţa corespunzatoare.
          Factorii care influentează calitaţile tehnologice pentru modelare ale aluatului de paste făinoase:
      Comportarea tehnologică la modelare a aluatului este influenţată de curgerea lui prin matriţe şi este determinată de calitatea făinii, de caracteristicile aluatului şi de condiţiile de presare.
   Calitatea făinii  influenţează prin cantitatea şi calitatea glutenului şi prin finite.Aluatul pregătit din făina cu conţinut ridicat de gluten, cu bune însuşiri elastico-plastice, are o bună consistenţă, plasticitate şi elasticitate. Cantitatea redusă de gluten sau calitatea fac ca aluatul să se modeleze uşor, însă el nu îşi menţine forma, iar la uscare şi manipulare se fisurează.
    Caracteristicile aluatului de paste de determina calitatile tehnologice la modelare sunt: umiditatea, consistenaţa, temperatura.
    Umiditatea: este scăzută, fiind cuprinsă între 30 şi 32 %, ceea ce face ca aluatul de paste să se prezinte în decursul operaţiei de frământare sub forma unor aglomerari de dimensiuni mai mari sau mai mici şi uneori chiar sub forma de firimituri. Cantitatea de apă care se adaugă la prepararea aluatului reprezintă mai puţin de 50% din capacitatea de hidratare a făinii. Datorită consistenţei sale mari, aluatul de paste nu se poate obţine în decursul frământari în malaxor, sub formă de masă compactă necesitând prelucrarea ulterioară. Adăugarea unei cantităţi prea mică de apă la prepararea aluatului de paste îngreunează legarea şi formarea filamentelor de gluten, din care cauză, chiar după o frământare îndelungată şi prelucrarea ulterioară, nu formează o masă omogenă compactă. Aluatul cu umiditatea de peste 35% devine prea elastic, pierde elasticitatea necesară ca produsele modelate să-şi păstreze forma şi de aceea nu poate fi utilizat în acest scop. Pentru spaghetti umiditatea aluatului trebuie să fie in jur de 32%, cu mici abateri în plus sau în minus, în funcţie de proprietăţile tehnologice ale făini.
După umiditatea pe care o are aluatul,în practică se deosebesc:
-    frământarea tare, din care se obţine aluat de consistenă mare,având umiditatea între 28 şi 29%;
-    frământarea mijlocie, rezultând aluat de consistenţă medie, cu umiditatea între 30 şi 32%;
-    frământarea moale,obţinându-se aluat de consistenţă redusă, cu umiditatea între 33 şi 34%.
      Pentru spaghetti se utilizează frământarea mijlocie,umiditatea aluatului        trebuie să fie în jurul limitei superioare, adică 32%.
    Consistenţă: aluatului de paste şi proprietăţile lui tehnologice la modelare se modifică în fucţie de umiditate. Chiar numai o abatere de 0,5% a umidităţi,atunci când celelalte condiţii rămân neschimbate (calitatea făinii, temperatura apei,durata frământării), influenţează vizibil viteza de presare, aspectul exterior şi starea suprafeţei produselor,precum şi gradul lor de deformare. Cantitatea de apă necesară obţinerii consistenţei aluatului de paste depinde în principal de cantitatea şi calitatea glutenului făinii utilizate,granulaţia şi umiditatea făinii, ca şi de sortimentul de paste ce se fabrică.
    Temperatura: aluatului determină în măsura însemnată proprietăţiile plastice şi influenţează formarea aluatului.În mod obişnuit, aluatul după frământare trebuie să aibă 35 – 40 ºC. Aluaturile cu temperatura mai mari sau cele cu temperatura sub 35ºC prezintă unele dezavantaje. Astfel aluaturile mai calde,obţinute prin adăugarea apei cu temperatura de 70 - 80ºC, au însuşiri inferioare datorită faptului că substanţele proteice din făina care vin în contact cu temperatura ridicată coabulează, iar granulele de amidon gelifică parţial,astfel că în cursul uscării se desfac reducând rezistenţă pastelor;aluaturile reci, frământate cu apă de circa 20ºC, au consistenţă prea mare şi plasticitatea redusă din care cauză se prelucrează şi modelează greu.
      Condiţiile de presare a aluatului, respectiv presiunea aplicată aluatului şi viteza de curgere prin matriţă au importanţă pentru calitatea semifabricatelor şi productivitatea instalaţiilor de presare.
      Forţa necesară a fi aplicată aluatului pentru a-l  face să treacă prin matriţă depinde de consistenţa şi plasticitatea aluatului şi de a lua profilul orificiilor matriţei.
      Viteza de trecere a aluatului prin matriţă condiţionează productivitatea liniei de fabricaţie.Ea depinde de suprafaţa orificiilor raportată la unitatea de suprafaţa a matriţei şi de tipul de instalaţie.
      Influenţa vitezei de trecere a aluatului prin matriţă se face prin modificarea presiunii aplicate şi a temperaturii aluatului. Vitezele prea mari supraîncalzesc aluatul.
Pastele făinoase modelate trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii principale pentru ca, după uscare, să rezulte produse de bună calitate:
•    să aibă suprafaţa perfect netedă, uşor mată, omogenă şi fără rupturi ;
•    să  aibă  o  coloraţie  plăcută, galben-crem  sau  galben-albicioasă, egală  şi  uniformă pe toată suprafaţa, fără pete, puncte brune sau negre,
•    să aibă elasticitate cât mai mare, să-şi păstreze bine forma, să nu  se rupă şi  să nu se sfărâmiţeze la tăiere sau la aşezarea pentru uscare;
•    să nu se lipească între ele în timpul uscării;
•    să nu prezinte defecte provocate de neuniformitatea vitezei de modelare, cum sunt  inele bombate pe macaroane, dungi   sau solzi pe suprafaţa produselor vălţuite ori stanţate etc.;
•    să corespundă ca dimensiuni, formă şi grosimea pereţilor (la macaroane)standardelor de calitate.


2.7.    PREGĂTIREA PENTRU USCARE

             Procesul de uscare a pastelor făinoase trebuie să decurgă lent şi omogen, în care scop semifabricatele sunt pregătite în vederea uscării prin aşezarea lor în condiţii care să favorizeze schimbul de umiditate şi să asigure calitatea produselor.
La pastele făinoase lungi – tip spaghetti se aşează într-un singur rând (strat) pe vergelele pe care urmează să se usuce. Se realizează manual, fiind neeconomice din punct de vedere al manoperei şi mecanic.


                                                        2.8.  PREUSCAREA

             La preuscare se elimină din semifabricatele crude într-un timp foarte scurt 30-35% din cantitatea de apă conţinută în pastele modelate, umiditatea lor scăzând de la 28- 32% până la circa 18-22%. Temperatura aerului variază între 40 - 60ºC, iar umiditatea relativă a aerului trebuie să se menţină  între 80 – 95 %.Preuscare se face cu ajutorul preuscătoarelor.
          Preuscătorul cu funcţionare continuă pentru paste lungi – tip Pavan, este dotat cu dispozitiv pentru aşezarea vergelelor cu paste pe transportorul orizontal interior. Camera preuscătorului este compartimentată în patru sau cinci zone în care parametrii aerului pot fi menţinuţi la valori diferite. Aşezate pe vergele, firele de paste (1) sunt conduse în mod continuu de trasportorul cu lanţ (2) în camera preuscătorului având forma de tunel (3), echipat cu opt grupuri a câte două ventilatoare (4) şi baterii de încălzire (5). Punerea în fucţiune a ventilatoarelor, precum şi schimbarea sensului de mişcare a acestora se comandă de la un tablou electric dotat cu schemă sinoptică, montat lângă preuscător. Temperatura din preuscător se reglează de la robinetele cu care sunt prevăzute bateriile de încălzire, închizându-se sau deschizându-se accesul de alimentare, a cărei temperatura este de 90 – 95 ˚C. Umiditatea relativă a aerului din preuscător variază între 60 – 65%, iar temperatura între 41 – 48 ˚C. În timpul preuscării pastele sunt ventilate numai pe lungimea firelor. Produsele preuscate timp de 2 h ,până ce ajung la umiditatea de 20 – 26 %, ies pe la capătul opus celui de intrare şi trec în uscător.(anexa 4)

                                                      2.9.  USCAREA
 
Operaţia de uscare este o metodă generală de conservare prin eliminarea excesului de apă dintr-un produs alimentar.Aplicarea uscării în cazul pastelor făinoase are drept scop eliminarea efectelor fermentaţiei care, la o anumită temperatură favorabilă, determină creşterea acidităţii aluatului ducând astfel la degradarea lui.
Prevenirea acestui defect se realizează prin modul de conducere a operaţiei de uscare, deoarece încetarea fermentării naturale a aluatului (datorită microorganismelor din mediul înconjurător) se produce numai în partea a doua a procesului de uscare.
         Uscarea aluatului de paste reprezintă operaţia cea mai importantă şi cea mai delicate a procesului tehnologic. Prin uscare se elimină din aluat modelat o însemnată cantitate de apă, respectiv umiditatea scade de la 28-32% până la 11- 13%. Uscarea pastelor constituie o simplă deshidratare, ci un fenomen mai complex. Prin uscare forma şi aspectul pastelor nu trebuie sa se modifice cu nimic, ci produsele trebuie să capete caracteristicile definitive care să se menţină un timp îndelungat. Prin uscare se stabilesţe un echilibru între componenţii principali (amidon si gluten), astfel încat pastele capată o oarecare rezistenţă la rupere, păstrând în acelaşi timp anumit grad de elasticitate. Uscarea durează timp de 12 – 36 h se reduce umiditatea pastelor până la 11-13%, ceea ce permite o bună conservare a produselor. Temperatura aerului  de uscare variază între 35 - 55ºC şi umiditatea relativă aerului 65 – 85 %.
          Scopul, operaţiei este reducerea umidităţii pastelor până la o valoare care să la permită conservarea, reducerea care să se facă cu consum minim de energie şi cu obţinerea pastelor de calitate. Procesul de uscare se bazează pe migrarea umidităţii din interiorul pastelor la exteriorul lor şi cedarea ulterioară a acestea mediului înconjurător.           Uscarea are loc în condiţii optime când cantitatea de umiditate cedată mediului înconjurător este egală cu cantitatea de umiditate adusă din interior la exteriorul produsului.
      La uscarea pastelor făinoase intervin două procese:
-    eliminarea unei parţi de umiditate din aluat,prin cedarea lui spre aerul din mediul ambient în care are loc procesul
-    migrarea apei din zonele interioare spre cele exterioare ale secţiunii, pentru uniformitatea distribuţiei.
       Procesul de uscare este determinat de particularitaţile schimbului de umiditate dintre aluat şi mediu, de viteza de uscare şi de modul de asezare a semifabricatelor în fluxul de aer pentru uscare.
      În general, uscarea trebuie să fie uniformă în toată secţiunea produsului. Dacă vehicularea aerului de uscare se face numai pe anumite feţe ale produsului, pierderea de apă este inegală, ceea ce duce la crăparea şi deformarea lui.
     Prin aşezarea convenabilă a semifabricatelor şi prin distribuţia aerului de uscare pe toate feţele schimbul de umiditate este mai uniform, produsul îşi menţine forma şi va fi de bună calitate. Metoda folosită la uscarea spaghetelor este uscarea continuă.
         Uscarea continuă, cu mărirea treptată a capacitaţii de uscare a aerului, reprezintă una din metodele cele mai răspândite. Se urmăreşte ca, prin umiditatea relativă  şi temperatura aerului, prin viteza de mişcare, direcţia de circulaţie şi durata de acţiune a aerului faţa de aluat, să se asigure eliminarea treptată şi într-un timp cât mai scurt a umidităţii din aluatul modelat ce se usucă, în condiţiile obţinerii unei calitaţi corespunzatoare şi a unor consumari de energie reduse. Astfel, temperatura trebuie să fie la începutul uscării de 18 – 24 ºC, crescând treptat până la 30 – 35 ºC;umiditatea relativă a aerului la începutul uscarii trebuie să fie de 55 – 60%, iar la sfârşit ajunge până la circa 85%.
     Uscătorul periodic pentru uscarea pe vergele (anexa 5) este format din camera (1), în care vergelele cu aluat (2) sunt aranjate pe rastelul mobil (3). Aerul de uscare se preia din mediul ambient prin canalul (4) cu secţiune reglabilă,datorită efectului ventilatorului (5), care-l impinge peste masa de semifabricate. După ce parcurge masa de aluat, aerul este colectat pe zona laterală formată de peretele intermediar (6),respectiv prin canalul orizontal (7) şi cele verticale (8), fiind evacuate prin (9).
                                                     

                                                 2.10. SPAGHETTI


       După operaţia de uscare rezultă spaghetele cu diametru de 1,2 – 2,5 mm şi lungimea de 250 – 470 mm. Spaghetele au nuanţă gălbuie datorită ouălelor dar şi făinii grişate, suprafaţa netedă, mată, nelipicioasă; aspect sticlos în ruptură; gust şi miros caracteristic; fără miros şi gust străin; umiditatea 11 – 13 %; aciditatea 2,5 - 4˚; fără defecte (inele, dungi, crăpături, rupturi).


                                                 2.11.  AMBALAREA

   Ambalarea pastelor făinoase în vederea expedierii şi desfacerii se face diferit, fie în cutii de carton, pungi de celofan sau hârtie pergaminată, fie vrac , în lăzi de lemn sau cutii de carton ondulat.La cântărire şi ambalare se verifică cu atenţie calitatea pastelor făinoase, luându-se măsuri pentru a evita introducerea în ambalaje a pastelor necorespunzătoare. Se urmăreşte ca pastele făinoase să fie bine aşezate, fără spaţii între ele.
    Operaţiile de tăiere la dimensiune, de cântărire şi de ambalare a pastelor făinoase se pot executa manual sau mecanic.
                                           





                                          2.12.    DEPOZITAREA


Se face în magazii închise, curate, absolut uscate şi bine aerisite. Pastele făinoase se pot păstra în condiţii bune de depozitare timp de ~ l an şi chiar mai mult (pentru umidităţi , mai mici de 9%) fără degradarea calităţii în ceea ce priveşte gustul şi valoarea nutritivă.
In depozitele de paste făinoase trebuiesc menţinute următoarele condiţii : temperatura 10 - 20 °C, umezeala relativă a aerului 60 - 65%, încăperile vor fi uscate, iar în timpul verii se vor aerisi pentru a se evita umezirea aerului din depozit.







                                       2.13.  DEFECTE DE FABRICAŢIE



NR. CTR.    DEFECTE    CAUZE    REMEDIERI
1    Aluaturi neuniforme, neomogene    Nu s – a amestecat şi frămăntat bine aluatul    Refrămăntarea cu un adaos ridicat de făină
2    Paste neuniforme pe suprafaţă, în secţiune, iar la fierbere se produc deformării şi se lipesc    Preuscare insuficientă    Se poate preveni prin realizarea unui aluat omogen, elastic şi plastic
3    La modelare aluatul prezintă zgărieturi şi suprafaţă aspră a pastelor    Se pot datora matriţelor cu orificii cu suprafaţă neuniformă sau necurăţate dupa opririle mai mari de 20 – 30 min.    Se pot realiza prin îngrijirea şi un control permanent al calitaţi matriţelor în timpul procesului de producţie
4    Fisuri la suprafaţa prosuselor şi deformaţii    S – a folosit o preuscare rapidă a aluatului modelat    Aplicarea unui regim de temperatură şi umiditate relativă corespunzătoare
5    Produsele modelate prezintă neuniformitate:grosimi diferite, inele, dungi în suprafaţă, deformări, rupturi în secţiune    Datorită variaţiilor bruşte de viteză, în timpul procesului de modelare    Se pot evita prin realizarea unei viteze uniforme de presare şi modelare, pe tot parcursul prelucrării
6    Crăpături sub formă de inele la suprafaţa produsele modelate şi uscate    Datorită zvăntării excessive realizată la ieşirea pastelor din matriţă    Se poate elimina prin adaptarea eliminarea zvăntării produselor modelate la cerinţele sortimentului fabricat
7    Produse finite casante, fisurate şi se rup uşor    Constă într – o uscare forţată şi cu parametric aerului necorespunzător sortimentului fabricat    Se relizează o constantă între viteza, temperatură şi umiditatea relativă a aerului de uscare cu sortimentul de paste făinoase fabricate
8    La fierbere produsele finite prezintă gust de acru, o aciditate crescută, miros şi gust de mucegai    Consta în încetinirea şi insuficienţa uscării produselor modelate    Se realizează prin aplicarea regimului de uscare solicitat de sortimentul fabricat
9    Produse rupte, sparte, deformate    Datorită modului necorespunzător în care produsele modelate sunt aşezate la preuscare şi uscare    Se realizează printr – o aşezare atentă a produselor modelate în casete, uscătoare sau benzi de uscare
10    La fierbere, produsele se înmoaie şi se lipesc uşor; apa de fiergere este opacă, cu sentiment pronunţat de amidon    Produsele provin dintr – o făină de calitate necorespunzătoare, iar fierberea s – a făcut prea mult     Pot fi înlăturate prin folosirea unei făini corespunzătoare sortimentului şi o fierbere corespunzătoare de 20 – 30 min.



























                     2.3.  PREGĂTIREA MATERIILOR PRIME ŞI AUXILIARE


     Pregătirea materiilor prime şi auxiliare reprezintă operaţia prealabilă a procesului tehnologic, având drept scop aducerea materiilor într-o stare fizică potrivită pentru prepararea aluatului si desfasurarea fabricaţiei.Ambalajele asigură protecţia calitaţii produselor până la consumator şi prezentarea lor cât mai estetică.


     FĂINA:

        Reprezintă materia primă de bază, care intră în cea mai mare proporţie în componenţa produselor făinoase. Pentru obţinerea produselor de bună calitate, făina trebuie să aibă însuşiri cât mai constante şi corespunzatoare cerinţelor de fabricaţie a fiecărui sortiment sau grupă de sortiment. Pentru realizarea pastelor făinoase se utilizează făina provenită din măcinarea grâului “dur”. Culoarea făinii de paste făinoase provenită din grâul “dur” este gălbuie – pronunţată,datorită conţinutului sporit de pigmenţi carotenoizi ai bobului de grâu “dur”. Această culoare se trasminte şi pastelor făinoase, care rezultă cu aspect galben-pai, deosebit de plăcut. La fabricarea pastelor făinoase se utilizează făina grişată, având granulaţia cât mai uniformă, deoarece acesta determină formarea aluatului compact, bine legat,vâscos şi plactic, din care rezultă paste făinoase de calitate superioară, rezistente , sticloase, cu suprafaţa netedă, lucioasă si de culoare gălbuie.Granulaţia făinii pentru pastele lungi este cuprinsă între 180 – 370 µ. De asemenea, conţinutul în gluten al făinii trebuie să fie cât mai mare (30%) şi să aibă extensibilitate superioară. Se menţionează faptul că la făina grişată, concomitent cu creşterea granulaţiei sporeşte şi conţinutul în pigmenţi carotenoizi, astfel că făina prezintă culoarea gălbuie, ceea ce are importanţă deosebită la fabricarea pastelor de bună calitate.

     APA:

            La prepararea aluatului pentru fabricarea diverselor produse se utilizează apa, în cantităţi care variază după capacitatea de hidratare a făinii, în cantitatea celorlalţi componenţi lichizi ce se adaogă în aluat. Rolul apei în aluat este dintre cele mai importante deoarece în prezenţa ei particulele de făina se hidratează şi se formează glutenul, care condiţionează obţinerea aluatului. La o cantitate insuficientă de apa nu se asigură formarea completă a glutenului,obţinandu-se aluat cu consistenţă mare,elasticitate redusă. Acesta situaţie este caracteristică în cazul pastelor făinoase.Apa trebuie să fie potabilă, îndeplinind condiţiile stabilite în standard în ce priveşte compoziţia chimica şi microbiologică. Se mai cere ca apa să nu aibă gust sau miros străin, care ar putea modifica proprietaţile senzoriale ale produselor. Verificarea calităţii apei în unitaţile de produse făinoase se rezumă la examenul senzorial,în care scop se controlează mirosul, gustul şi impurităţile vizibile.

     OUĂ:

           Ouăle se utilizează mai ales la fabricarea unor sortimente de paste făinoase, cărora le sporeşte valoarea alimentară, înbunătăţindu-le în acelaşi timp aspectul, gustul şi rezistenţa la fierbere. Valoarea alimentară a ouălelor este determinate de compoziţia lor chimică, în primul rând de conţinutul sporit de proteine, precum şi de alte substanţe. Recepţia ouălelor consta în verificarea aspectului, mirosului şi gustului. La ouăle întregi se mai verifică aspectul coji, caracteristicile interioare şi masa nominală.
         O metodă practică şi simplă pentru verificarea stării de prospeţime a ouălelor întregi consta în întroducerea lor într-un vas cu soluţie de 10% de NaCl. Ouăle proaspete rămân la fund, cele vechi plutesc în soluţie, iar cele foarte vechi se ridică la suprafaţă.


    

1 AMBALAJELE:
           Pentru fabricarea unor produse, mai ales pastele făinoase se folosesc diverse materiale, dintre care principale sunt: hârtia, cartonul, celofanul şi foliile din plastic. Spre a corespunde ambalarii, materialele respective trebuie să îndeplineacă următoarele condiţii esenţiale:
-    să nu conţină substanţe dăunătoare sanatăţi;
-    să nu permită combinarea substanţelor ce le conţin cu substanţe din produsele ambalate;
-    să se adapteze cerinţelor de a proteja produsul contra agenţilor chimici (apă,aer,grăsime) sau mecanici (lovire,deformare).
-    să permită imprimarea unor date referitoare la prezentarea căt mai estetică a produselor şi la compoziţia lor;
               Calitatea materialelor de ambalaj se verifica mai ales prin determinarea dimensiunilor şi a însuşirilor fizico-mecanice, care trebuie să corespundă valorilor prevăzute în normative.


                      2.4.   DOZAREA MATERIILOR PRIME ŞI AUXILIARE

         Dozarea materiilor prime şi auxiliare reprezintă operaţia tehnologică în care materiile prime şi auxiliare se cântaresc sau se măsoară, spre a fi utilizate în cantitaţile corespunzatoare reţetelor de fabricaţie specifice fiecărui produs.
     Dozarea făinii:
                  Pentru aplicarea corectă a reţetei de fabricaţie, dozarea făinii are rol important,ţinând seama de ponderea cu care acesta intra în componenţa aluatului. Dozarea porţiilor de făina se face utilizând dozatoare pentru materii pulverulente.
     Dozarea apei:
                Apa utilizată la prepararea aluatului se dozeaza în cantităţile prevăzute în reteţele pentru fabricarea fiecărui sortiment de produs, se folosesc dozatoare pentru lichide ca: dozator cu pompă,dozator micrometric.

                                      2.5.   FRĂMÂNTAREA ALUATULUI

        Frământarea aluatului reprezintă operaţia tehnologică în urma căreia se obţine din materii prime şi auxiliare utilizate, o masă omogenă de aluat cu o structură şi însuşiri reologice (plasticitate,elasticitate, rezistenţă).
       Frământarea aluatului se executa integrat cu modelarea lui, prin presare (trefilare), folosindu-se în acest scop o instalaţie comună.
c)    Regimul de frământare:
                    Durata şi intensitatea frământarii, elemente ce caracterizează instalaţile utilizate pentru acest scop influenţează în mod deosebit calitatea aluatului şi a produselor ce se obţin în acesta.
    Durata frământari aluatului de paste făinoase cu umiditate mijlocie este de 15- 20 min, întru cât datorită cantităţi mici de apă, umezirea uniformă a masei de făină şi formează peliculelor de gluten necesită un timp îndelungată.
    Intensitatea frământării depinde de viteza unghiulara a braţelor de frământare, ca şi de forma organelor de frământare a diferitelor malaxoare şi se caracterizează prin cantitatea de energie ce se consumă la frământare.
Aluatul frământat trebuie să aibă 28-32 % umiditate şi temperatura de 35-40%.
d)    Instalaţii pentru prepararea aluatului:
              În fabricile de fabricarea pastelor făinoase frământarea aluatului se realizează cu ajutotul malaxoarelor cu funcţionare continuă,maşini care fac corp comun sub denumirea de prese pentru paste şi ele se montează atât în liniile de fabricaţie discontinue cât şi cele cu funcţionare continuă.
               Pentru frământare se utilizează una sau mai multe cuve successive, în care se afla axe cu palete şi melc care fac amestecarea şi , în acelaşi timp, deplasarea treptată spre evacuare a semifabricatelor. Deplasarea prin cuvă reprezintă timpul de frământare, care se reglează prin turaţia axului cu palete şi a înclinaţiei acestora, dar depinde şi de debitul de alimentare cu aluat.
         Malaxoarele au drept organe utile unul sau două braţe cu bare sau palete. Aceste maşini nu ar trebui să fie numite malaxoare, deoarece cu ajutorul lor aluatul nu se frământa, ci numai se umectează făina uniform prin contact cu apa. Pentru amestecarea completă a făinii este necesară introducerea uniformă şi continuă a apei în fluxul de făina şi asigurarea unui traseu suficient de lung,pe parcursul căruia să acţioneze asupra amestecului organelor de frământare. Acest mod de amestecare se obţine cu ajutorul dispozitivelor speciale de dozare continuă pentru făina şi apa.
      Instalaţiile cu doua cuve de frământare suprapuse, semifabricatele din prima cuva trec în cea de-a doua, prelungind şi intensificând în acest mod operaţia de amestecare a componentelor şi de umezire a făinii (anexa 1).
        

                                           2.6.  MODELAREA ALUATULUI

         Modelarea aluatului este operaţia tehnologică care are drept scop obţinerea formei pastelor făinoase cât şi asigurarea unor caracteristici importante, ca: aspect exterior,structura în secţiune, rezitenţă.
       Agregate de frământare – modelare la presiune normală este compus din banda dozatoare pentru făină (1), dispozitivele de alimentare cu alte materii (2), distribuitorul de lichide prin pulverizare (3), cuvă de frământare (4), în interiorul căreia se află paletele de amestecare (5) dispuse elicoidal pe axul (6), datorită mişcării axului, paletele amestecă materiile introduce în cuvă şi, în acelaşi timp, le deplasează treptat spre capătul (7) al cuvei, de unde, prin orificiul (8), ajung în cilindrul de presare (9). Melcul de presare (10) transportă, compactizează şi presează aluatul în camera de omogenizare a presiunii (11), de unde este distribuit uniform pe suprafaţa matriţei de modelare (12). Aluatul, care a fost modelat ca urmare a parcurgerii matriţei, este uşor zvântat cu ajutorul unui jet de aer direcţionat de distribuitorul (13) şi primit de la ventilatorul (14). Acţionarea se face prin motoarele electrice (15) şi (16).(anexa 2)
 Matriţa este o piesă de foarte mare importanţă pentru calitatea pastelor făinoase, deoarece în matriţă se obţine forma definitivă a produselor şi se condiţionează, în mare măsură, fineţea lor. Sunt piese fabricate din oţel inoxidabil sau bronz, cu secţiune circulară sau dreptunghiulară, prevăzută cu orificii de modelare care au forma specifică produselor ce urmează a fi fabricate.
 La modelarea aluatului de paste lungi de folosesc: instalaţii de modelare cu matriţa cilindrică.
         Instalaţiile de modelare cu matriţă cilindrică folosesc mese de tăiere a pastelor lungi.Ele sunt formate dintr-un stativ fix (1), pe care, în partea superioară, sunt montate două bare de alunecare (2) prevăzute la capete cu limitatoarele de deplasare (3).Pe barele de alunecare este amplasată masa mobile (4), sprijinită la capete pe două axe cu roţi (5) pe care sunt montaţi câte un tambur ce se mişcă liber, iar deasupra este aşezat jgeabul (6) pe care, la distanţe egale, se află casetele cu spaţii libere pentru tăiere.
    Grupul de fire de aluat modelat (7), ce se formează la ieşirea din matriţă, rămâne atârnat în cavitatea cu adâncimea de 0,7 – 1 m create în pardosea. Când firele de aluat au ajuns la lungimea necesară, se deplasează masa mobilă şi grupul de fire de aluat modelate se asează în jgeabul cu casete (6), se taie firele de aluat în vecinătatea matriţei şi apoi în dreptul spaţiilor libere dintre casete. Casetele sunt scoase de pe masa mobile şi se trec la celelalte operaţii tehnologice, fiind înlocuite cu alte casete goale. Masa se deplasează în sens opus şi se încarcă din nou cu aluat pentru un nou ciclu de operaţii.
         Modelarea de fire pline în secţiune uniformă  se realizează cu ajutorul unor orificii de modelare care, pe direcţia de curgere a aluatului, au un punct de strangulare maximă al cărui profil este imprimat semifabricatelor. Cele mai frecvente construcţii de orificii de modelare pentru firele pline cu secţiune uniformă, pentru spaghetti sunt: orificii cilindrice drepte (a), cilindrice în trepte (b), tronconice (c), tronconice evazate (d), cu doua trunchiuri de con (e) sau mixte, cu porţiuni cilindrice tronconice (f) (anexa 3). Toate acestea permit modelarea aluatului cu secţiune rotundă, fiind concepute pentru a sigura o curgere uniformă a aluatului.




    Regim de modelare:
            Modelarea aluatului pentru paste se efectuează în anumite condiţii tehnologice care trebuie să asigure, printre altele, următoarele însuşiri semifabricatelor:
 -   suprafaţa netedă, uşor mată, omogenă, culoare plăcută (galbenă - albicioasă), uniformă pe întreaga suprafaţă;
-    elasticitate satisfăcătoare,permiţând păstrarea formei şi înlăturând înmuierea vizibilă la începutul uscarii sau lipirea între semifabricatele modelate;
-    lipsa defectelor provocate de neuniformitatea vitezei de modelare (inele, solzi);
-    lipsa crăpăturilor inelare provocate de zvăntarea excesivă prin suflarea suprafeţei.
         În mod deosebit, firele de aluat obţinute prin presare trebuie să suporte,fără să se rupă sau întindă vizibil, greutatea proprie a firului cu lungimea de 1,5- 2 m.Pentru a corespunde cerinţelor de modelare, aluatul preparat trebuie să aibă omogenitate,plasticitate, elasticitate, compacticitate şi consistenţa corespunzatoare.
          Factorii care influentează calitaţile tehnologice pentru modelare ale aluatului de paste făinoase:
      Comportarea tehnologică la modelare a aluatului este influenţată de curgerea lui prin matriţe şi este determinată de calitatea făinii, de caracteristicile aluatului şi de condiţiile de presare.
   Calitatea făinii  influenţează prin cantitatea şi calitatea glutenului şi prin finite.Aluatul pregătit din făina cu conţinut ridicat de gluten, cu bune însuşiri elastico-plastice, are o bună consistenţă, plasticitate şi elasticitate. Cantitatea redusă de gluten sau calitatea fac ca aluatul să se modeleze uşor, însă el nu îşi menţine forma, iar la uscare şi manipulare se fisurează.
    Caracteristicile aluatului de paste de determina calitatile tehnologice la modelare sunt: umiditatea, consistenaţa, temperatura.
    Umiditatea: este scăzută, fiind cuprinsă între 30 şi 32 %, ceea ce face ca aluatul de paste să se prezinte în decursul operaţiei de frământare sub forma unor aglomerari de dimensiuni mai mari sau mai mici şi uneori chiar sub forma de firimituri. Cantitatea de apă care se adaugă la prepararea aluatului reprezintă mai puţin de 50% din capacitatea de hidratare a făinii. Datorită consistenţei sale mari, aluatul de paste nu se poate obţine în decursul frământari în malaxor, sub formă de masă compactă necesitând prelucrarea ulterioară. Adăugarea unei cantităţi prea mică de apă la prepararea aluatului de paste îngreunează legarea şi formarea filamentelor de gluten, din care cauză, chiar după o frământare îndelungată şi prelucrarea ulterioară, nu formează o masă omogenă compactă. Aluatul cu umiditatea de peste 35% devine prea elastic, pierde elasticitatea necesară ca produsele modelate să-şi păstreze forma şi de aceea nu poate fi utilizat în acest scop. Pentru spaghetti umiditatea aluatului trebuie să fie in jur de 32%, cu mici abateri în plus sau în minus, în funcţie de proprietăţile tehnologice ale făini.
După umiditatea pe care o are aluatul,în practică se deosebesc:
-    frământarea tare, din care se obţine aluat de consistenă mare,având umiditatea între 28 şi 29%;
-    frământarea mijlocie, rezultând aluat de consistenţă medie, cu umiditatea între 30 şi 32%;
-    frământarea moale,obţinându-se aluat de consistenţă redusă, cu umiditatea între 33 şi 34%.
      Pentru spaghetti se utilizează frământarea mijlocie,umiditatea aluatului        trebuie să fie în jurul limitei superioare, adică 32%.
    Consistenţă: aluatului de paste şi proprietăţile lui tehnologice la modelare se modifică în fucţie de umiditate. Chiar numai o abatere de 0,5% a umidităţi,atunci când celelalte condiţii rămân neschimbate (calitatea făinii, temperatura apei,durata frământării), influenţează vizibil viteza de presare, aspectul exterior şi starea suprafeţei produselor,precum şi gradul lor de deformare. Cantitatea de apă necesară obţinerii consistenţei aluatului de paste depinde în principal de cantitatea şi calitatea glutenului făinii utilizate,granulaţia şi umiditatea făinii, ca şi de sortimentul de paste ce se fabrică.
    Temperatura: aluatului determină în măsura însemnată proprietăţiile plastice şi influenţează formarea aluatului.În mod obişnuit, aluatul după frământare trebuie să aibă 35 – 40 ºC. Aluaturile cu temperatura mai mari sau cele cu temperatura sub 35ºC prezintă unele dezavantaje. Astfel aluaturile mai calde,obţinute prin adăugarea apei cu temperatura de 70 - 80ºC, au însuşiri inferioare datorită faptului că substanţele proteice din făina care vin în contact cu temperatura ridicată coabulează, iar granulele de amidon gelifică parţial,astfel că în cursul uscării se desfac reducând rezistenţă pastelor;aluaturile reci, frământate cu apă de circa 20ºC, au consistenţă prea mare şi plasticitatea redusă din care cauză se prelucrează şi modelează greu.
      Condiţiile de presare a aluatului, respectiv presiunea aplicată aluatului şi viteza de curgere prin matriţă au importanţă pentru calitatea semifabricatelor şi productivitatea instalaţiilor de presare.
      Forţa necesară a fi aplicată aluatului pentru a-l  face să treacă prin matriţă depinde de consistenţa şi plasticitatea aluatului şi de a lua profilul orificiilor matriţei.
      Viteza de trecere a aluatului prin matriţă condiţionează productivitatea liniei de fabricaţie.Ea depinde de suprafaţa orificiilor raportată la unitatea de suprafaţa a matriţei şi de tipul de instalaţie.
      Influenţa vitezei de trecere a aluatului prin matriţă se face prin modificarea presiunii aplicate şi a temperaturii aluatului. Vitezele prea mari supraîncalzesc aluatul.
Pastele făinoase modelate trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii principale pentru ca, după uscare, să rezulte produse de bună calitate:
•    să aibă suprafaţa perfect netedă, uşor mată, omogenă şi fără rupturi ;
•    să  aibă  o  coloraţie  plăcută, galben-crem  sau  galben-albicioasă, egală  şi  uniformă pe toată suprafaţa, fără pete, puncte brune sau negre,
•    să aibă elasticitate cât mai mare, să-şi păstreze bine forma, să nu  se rupă şi  să nu se sfărâmiţeze la tăiere sau la aşezarea pentru uscare;
•    să nu se lipească între ele în timpul uscării;
•    să nu prezinte defecte provocate de neuniformitatea vitezei de modelare, cum sunt  inele bombate pe macaroane, dungi   sau solzi pe suprafaţa produselor vălţuite ori stanţate etc.;
•    să corespundă ca dimensiuni, formă şi grosimea pereţilor (la macaroane)standardelor de calitate.


2.8.    PREGĂTIREA PENTRU USCARE

             Procesul de uscare a pastelor făinoase trebuie să decurgă lent şi omogen, în care scop semifabricatele sunt pregătite în vederea uscării prin aşezarea lor în condiţii care să favorizeze schimbul de umiditate şi să asigure calitatea produselor.
La pastele făinoase lungi – tip spaghetti se aşează într-un singur rând (strat) pe vergelele pe care urmează să se usuce. Se realizează manual, fiind neeconomice din punct de vedere al manoperei şi mecanic.


                                                        2.8.  PREUSCAREA

             La preuscare se elimină din semifabricatele crude într-un timp foarte scurt 30-35% din cantitatea de apă conţinută în pastele modelate, umiditatea lor scăzând de la 28- 32% până la circa 18-22%. Temperatura aerului variază între 40 - 60ºC, iar umiditatea relativă a aerului trebuie să se menţină  între 80 – 95 %.Preuscare se face cu ajutorul preuscătoarelor.
          Preuscătorul cu funcţionare continuă pentru paste lungi – tip Pavan, este dotat cu dispozitiv pentru aşezarea vergelelor cu paste pe transportorul orizontal interior. Camera preuscătorului este compartimentată în patru sau cinci zone în care parametrii aerului pot fi menţinuţi la valori diferite. Aşezate pe vergele, firele de paste (1) sunt conduse în mod continuu de trasportorul cu lanţ (2) în camera preuscătorului având forma de tunel (3), echipat cu opt grupuri a câte două ventilatoare (4) şi baterii de încălzire (5). Punerea în fucţiune a ventilatoarelor, precum şi schimbarea sensului de mişcare a acestora se comandă de la un tablou electric dotat cu schemă sinoptică, montat lângă preuscător. Temperatura din preuscător se reglează de la robinetele cu care sunt prevăzute bateriile de încălzire, închizându-se sau deschizându-se accesul de alimentare, a cărei temperatura este de 90 – 95 ˚C. Umiditatea relativă a aerului din preuscător variază între 60 – 65%, iar temperatura între 41 – 48 ˚C. În timpul preuscării pastele sunt ventilate numai pe lungimea firelor. Produsele preuscate timp de 2 h ,până ce ajung la umiditatea de 20 – 26 %, ies pe la capătul opus celui de intrare şi trec în uscător.(anexa 4)

                                                      2.9.  USCAREA
 
Operaţia de uscare este o metodă generală de conservare prin eliminarea excesului de apă dintr-un produs alimentar.Aplicarea uscării în cazul pastelor făinoase are drept scop eliminarea efectelor fermentaţiei care, la o anumită temperatură favorabilă, determină creşterea acidităţii aluatului ducând astfel la degradarea lui.
Prevenirea acestui defect se realizează prin modul de conducere a operaţiei de uscare, deoarece încetarea fermentării naturale a aluatului (datorită microorganismelor din mediul înconjurător) se produce numai în partea a doua a procesului de uscare.
         Uscarea aluatului de paste reprezintă operaţia cea mai importantă şi cea mai delicate a procesului tehnologic. Prin uscare se elimină din aluat modelat o însemnată cantitate de apă, respectiv umiditatea scade de la 28-32% până la 11- 13%. Uscarea pastelor constituie o simplă deshidratare, ci un fenomen mai complex. Prin uscare forma şi aspectul pastelor nu trebuie sa se modifice cu nimic, ci produsele trebuie să capete caracteristicile definitive care să se menţină un timp îndelungat. Prin uscare se stabilesţe un echilibru între componenţii principali (amidon si gluten), astfel încat pastele capată o oarecare rezistenţă la rupere, păstrând în acelaşi timp anumit grad de elasticitate. Uscarea durează timp de 12 – 36 h se reduce umiditatea pastelor până la 11-13%, ceea ce permite o bună conservare a produselor. Temperatura aerului  de uscare variază între 35 - 55ºC şi umiditatea relativă aerului 65 – 85 %.
          Scopul, operaţiei este reducerea umidităţii pastelor până la o valoare care să la permită conservarea, reducerea care să se facă cu consum minim de energie şi cu obţinerea pastelor de calitate. Procesul de uscare se bazează pe migrarea umidităţii din interiorul pastelor la exteriorul lor şi cedarea ulterioară a acestea mediului înconjurător.           Uscarea are loc în condiţii optime când cantitatea de umiditate cedată mediului înconjurător este egală cu cantitatea de umiditate adusă din interior la exteriorul produsului.
      La uscarea pastelor făinoase intervin două procese:
-    eliminarea unei parţi de umiditate din aluat,prin cedarea lui spre aerul din mediul ambient în care are loc procesul
-    migrarea apei din zonele interioare spre cele exterioare ale secţiunii, pentru uniformitatea distribuţiei.
       Procesul de uscare este determinat de particularitaţile schimbului de umiditate dintre aluat şi mediu, de viteza de uscare şi de modul de asezare a semifabricatelor în fluxul de aer pentru uscare.
      În general, uscarea trebuie să fie uniformă în toată secţiunea produsului. Dacă vehicularea aerului de uscare se face numai pe anumite feţe ale produsului, pierderea de apă este inegală, ceea ce duce la crăparea şi deformarea lui.
     Prin aşezarea convenabilă a semifabricatelor şi prin distribuţia aerului de uscare pe toate feţele schimbul de umiditate este mai uniform, produsul îşi menţine forma şi va fi de bună calitate. Metoda folosită la uscarea spaghetelor este uscarea continuă.
         Uscarea continuă, cu mărirea treptată a capacitaţii de uscare a aerului, reprezintă una din metodele cele mai răspândite. Se urmăreşte ca, prin umiditatea relativă  şi temperatura aerului, prin viteza de mişcare, direcţia de circulaţie şi durata de acţiune a aerului faţa de aluat, să se asigure eliminarea treptată şi într-un timp cât mai scurt a umidităţii din aluatul modelat ce se usucă, în condiţiile obţinerii unei calitaţi corespunzatoare şi a unor consumari de energie reduse. Astfel, temperatura trebuie să fie la începutul uscării de 18 – 24 ºC, crescând treptat până la 30 – 35 ºC;umiditatea relativă a aerului la începutul uscarii trebuie să fie de 55 – 60%, iar la sfârşit ajunge până la circa 85%.
     Uscătorul periodic pentru uscarea pe vergele (anexa 5) este format din camera (1), în care vergelele cu aluat (2) sunt aranjate pe rastelul mobil (3). Aerul de uscare se preia din mediul ambient prin canalul (4) cu secţiune reglabilă,datorită efectului ventilatorului (5), care-l impinge peste masa de semifabricate. După ce parcurge masa de aluat, aerul este colectat pe zona laterală formată de peretele intermediar (6),respectiv prin canalul orizontal (7) şi cele verticale (8), fiind evacuate prin (9).
                                                     

                                                 2.10. SPAGHETTI


       După operaţia de uscare rezultă spaghetele cu diametru de 1,2 – 2,5 mm şi lungimea de 250 – 470 mm. Spaghetele au nuanţă gălbuie datorită ouălelor dar şi făinii grişate, suprafaţa netedă, mată, nelipicioasă; aspect sticlos în ruptură; gust şi miros caracteristic; fără miros şi gust străin; umiditatea 11 – 13 %; aciditatea 2,5 - 4˚; fără defecte (inele, dungi, crăpături, rupturi).


                                                 2.11.  AMBALAREA

   Ambalarea pastelor făinoase în vederea expedierii şi desfacerii se face diferit, fie în cutii de carton, pungi de celofan sau hârtie pergaminată, fie vrac , în lăzi de lemn sau cutii de carton ondulat.La cântărire şi ambalare se verifică cu atenţie calitatea pastelor făinoase, luându-se măsuri pentru a evita introducerea în ambalaje a pastelor necorespunzătoare. Se urmăreşte ca pastele făinoase să fie bine aşezate, fără spaţii între ele.
    Operaţiile de tăiere la dimensiune, de cântărire şi de ambalare a pastelor făinoase se pot executa manual sau mecanic.
                                           





                                          2.12.    DEPOZITAREA


Se face în magazii închise, curate, absolut uscate şi bine aerisite. Pastele făinoase se pot păstra în condiţii bune de depozitare timp de ~ l an şi chiar mai mult (pentru umidităţi , mai mici de 9%) fără degradarea calităţii în ceea ce priveşte gustul şi valoarea nutritivă.
In depozitele de paste făinoase trebuiesc menţinute următoarele condiţii : temperatura 10 - 20 °C, umezeala relativă a aerului 60 - 65%, încăperile vor fi uscate, iar în timpul verii se vor aerisi pentru a se evita umezirea aerului din depozit.







                                       2.13.  DEFECTE DE FABRICAŢIE



NR. CTR.    DEFECTE    CAUZE    REMEDIERI
1    Aluaturi neuniforme, neomogene    Nu s – a amestecat şi frămăntat bine aluatul    Refrămăntarea cu un adaos ridicat de făină
2    Paste neuniforme pe suprafaţă, în secţiune, iar la fierbere se produc deformării şi se lipesc    Preuscare insuficientă    Se poate preveni prin realizarea unui aluat omogen, elastic şi plastic
3    La modelare aluatul prezintă zgărieturi şi suprafaţă aspră a pastelor    Se pot datora matriţelor cu orificii cu suprafaţă neuniformă sau necurăţate dupa opririle mai mari de 20 – 30 min.    Se pot realiza prin îngrijirea şi un control permanent al calitaţi matriţelor în timpul procesului de producţie
4    Fisuri la suprafaţa prosuselor şi deformaţii    S – a folosit o preuscare rapidă a aluatului modelat    Aplicarea unui regim de temperatură şi umiditate relativă corespunzătoare
5    Produsele modelate prezintă neuniformitate:grosimi diferite, inele, dungi în suprafaţă, deformări, rupturi în secţiune    Datorită variaţiilor bruşte de viteză, în timpul procesului de modelare    Se pot evita prin realizarea unei viteze uniforme de presare şi modelare, pe tot parcursul prelucrării
6    Crăpături sub formă de inele la suprafaţa produsele modelate şi uscate    Datorită zvăntării excessive realizată la ieşirea pastelor din matriţă    Se poate elimina prin adaptarea eliminarea zvăntării produselor modelate la cerinţele sortimentului fabricat
7    Produse finite casante, fisurate şi se rup uşor    Constă într – o uscare forţată şi cu parametric aerului necorespunzător sortimentului fabricat    Se relizează o constantă între viteza, temperatură şi umiditatea relativă a aerului de uscare cu sortimentul de paste făinoase fabricate
8    La fierbere produsele finite prezintă gust de acru, o aciditate crescută, miros şi gust de mucegai    Consta în încetinirea şi insuficienţa uscării produselor modelate    Se realizează prin aplicarea regimului de uscare solicitat de sortimentul fabricat
9    Produse rupte, sparte, deformate    Datorită modului necorespunzător în care produsele modelate sunt aşezate la preuscare şi uscare    Se realizează printr – o aşezare atentă a produselor modelate în casete, uscătoare sau benzi de uscare
10    La fierbere, produsele se înmoaie şi se lipesc uşor; apa de fiergere este opacă, cu sentiment pronunţat de amidon    Produsele provin dintr – o făină de calitate necorespunzătoare, iar fierberea s – a făcut prea mult     Pot fi înlăturate prin folosirea unei făini corespunzătoare sortimentului şi o fierbere corespunzătoare de 20 – 30 min.



                      3. NORME IGIENICO – SANITARE


         Alimentaţia deţine un loc important în complexul de factori de care depinde starea de sănătate a populaţiei.Orice aliment poate să constituie sursa de îmbolnăvire, prezenţa germenilor patogeni depinzând în mare măsură de igiena procesului tehnologic, a utilajelor şi spaţiilor de lucru, precum şi de igiena personală a muncitorilor.
       În cazul produselor făinoase, respectarea măsurilor igienico - sanitare este şi mai strictă decât oricăror produse alimentare, întrucât, înainte de a fi consummate, ele nu mai sunt supuse operaţii de pregătire care să înlăture bacteriile eventuale conţinute de acestea.

    IGIENA PROCESULUI TEHNOLOGIC, A UTILAJELOR ŞI A SPAŢIILOR  DE LUCRU

în procesul de fabricaţie trebuie să se respecte, cu stricteţe, condiţiile igienico – sanitare  la fiecare fază tehnologică, până la livrarea produsului.
Materiile prime şi auxiliare utilizate trebuie să corespundă prescripţiilor sanitare prevăzute în normativele în vigoare, pentru care, la primire, concomitent cu verificarea calităţii se face şi controlul stării de igienă, insisându-se asupra prezenţei impurităţilor sau a mirosurilor.
Depozitarea materiilor prime şi auxiliare se face luându – se toate măsurile pentru evitarea impurificării şi alterării lor, în care scop se folosesc spaţii special destinate acestui scop.
Pregătirea materiilor prime şi auxiliare în vederea fabricaţiei se va efectua, de regulă, în încăperi separate.
Operaţiile tehnologice care se desfăşoară în sălile de fabricaţie propriu – zise se vor efectua cu respectarea următoarelor condiţii igienico – sanitare:
-    prevenirea alterării produselor, prin aplicarea măsurilor tehnice şi tehnologice corespunzatoare;
-    elimininarea permanentă a deseurilor neigienice rezultate în procesul de fabricaţie pentru a nu forma focare de infecţie şi infectare datorită stagnărilor;
-    colectarea rebuturilor recuperabile, trierea acestora în vederea valorificării şi depozitarea lor în condiţii igienice, în fucţie de destinaţie;
-    eliminarea stagnarii semifabricatelor şi produselor în utilaje şi mijloace de transport, pentru evitarea formării unor zone prielnice infectării şi infestării
Întreţinerea igienică a utilajelor şi a spaţiilor de lucru necesită grija permanentă în partea lucrătorilor direct productivi.
Zilnic după sfărşitul fiecărui schimb de lucru se întrerupe lucrul şi se face curăţenie;săptămănal se va efectua, obligatoriu, în toate unităţile de producţie, prin întreruperea lucrului, curătenie generală.
Pentru menţinerea la nivelul corespunzator a stării de igienă din spaţiile de lucru, în sălile de fabricaţie şi depozite sunt interzise: fumatul, consumarea de alimente, păstrarea obiectelor sau îmbrăcămintei personale, a inventarului şi uneltelor care nu au legatură cu procesul tehnologic, precum şi accesul animalelor.
Ambalajele şi mijloacele specializate pentru trasportul produselor trebuie întreţinute, de asemenea, în cea mai bună stare de igienă.
 

                   IGIENA PERSONALĂ A MUNCITORILOR

Personalul din unităţile de producţie are îndatorirea de a se supune unor reguli de ordin sanitar strict obligatorii, în scopul asigurării condiţiilor igienice de fabricare a produselor alimentare.În acest scop, personalul angajat trebuie să aibă în avizul medical favorabil şi să se prezinte la examenele medicale şi de laborator periodice stabilite de instrucţiunile sanitare.
Personalul din unităţile de produse făinoase care manipulează, prepara, ambalează sau vine în contact cu utilajele tehnologice este obligat să respecte următoarele măsuri de igienă individuală pentru protecţia sanitară a produselor:
-    depunerea, la intrarea în producţie, a hainelor de stradă, la vestiarele special amenajate în acest scop şi îmbracarea echipamentului de protecţie sanitară a alimentului.
-    trecerea prin baie sau duşuri, sau cel puţin spălarea măinilor cu apă şi săpun, urmată de dezinfecţia cu apă clorinată (0,1%);
-    tăierea unghiilor scurt şi străgerea părului sub bonetă sau basma albă;
-    spălarea măinilor cu apă şi sapun la chiuvetele instalate în acest scop după folosirea grupului sanitar, după orice întrerupere a muncii, sau în caz de murdărie accidentală.

    NORME DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

Pe lângă normele de igiena şi tehnica securităţii muncii, prin care se asigură condiţiile necesare bunei deşfăşurări a activităţii de producţie, la unităţile de fabricaţie sunt obligatorii normele de prevenire şi stingere a incendiilor, prin aplicarea cărora se evită implicaţiile – uneori destul de grave -  sociale şi materiale. Aceste norme prevăd, în principal, următoarele:
-    toate clădirile de producţie vor fi prevăzute cu hidranţi de incendiu, interior sau exterior, având în dotare materiale şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, conform normativelor în vigoare;
-    unitatea va dispune de o instalaţie de apă pentru stingerea incendiilor, separate de cea potabila şi industrială şi va avea în permanenţă asigurată o rezervă suficientă pentru cazurile de întrupere a alimentării cu apă;
-    se interzice fumatul sau introducerea de tigări, chibrituri, brichete, materiale sau produse care ar putea provoca incendiu sau explozii.
-    se interzice folosirea surselor de încălzire necorespunzătoare sau improvizate, a instalaţiilor electrice improvizate, precum şi folosirea metodelor de lucru necorespunzătoare;
curtea intrepinderii va fi nivelată şi împărţitî în mod corespunzător, pentru a se asigura un acces uşor la clădiri şi intervene rapid, în caz de incendiu, la mijloacele de prevenire şi stingere.





                                     ANEXA 1




    INSTALAŢII CU DOUĂ CUVE DE FRĂMÂNTARE SUPRAPUSE:




 

                                         ANEXA 2



      AGRAGAT DE FRĂMÂNTARE – MODELARE LA PRESIUNE NORMALĂ:

 

1 – bandă dozatoare pentru făină
2 – dispozitive de alimentare cu alte materii
3 – distribuitor pentru lichide prin pulverizare
4 – cuvă de frământare
5 – palete de amestecare
6 – ax
7 – capăt al cuvei
8 – orificiu
9 – cilindru de presare
10 – melc de presare
11 – cameră de omogenizare apresiunii
12 - matriţă de modelare
13 – distribuitor de aer
14 – ventilator
15 şi 16 – motoare electrice

                                          ANEXA 3



    ORIFICII DE MODELARE:

 


a – orificii cilindrice drepte
b – orificii cilindrice în trepte
c –  orificii tronconice
d – orificii tronconice evazate
e –  orificii cilindrice cu două trunchiuri de con
 
















                                      ANEXA 4


     PREUSCĂTOR CU FUCŢIONARE CONTINUĂ PENTRU PASTE LUNGI, TIP PAVAN:




 


1 – fire de paste
2 – transportor cu lanţ
3 – camera prauscătorului tip tunnel
4 – două ventiloare
5 – baterii de încălzire






                                    ANEXA 5


    USCĂTOR PERIODIC PENTRU USCARE PE VERGELE A PASTELOR LUNGI:


 
 
1 – cameră
2 – vergele de aluat
3 – rastel mobil
4 – canal
5 – ventilator
6 – perete interminar
7 – canal orizontal
8 – canal vertical
9 – record evacuare






                                         

                       



1)    Tehnologia produselor făinoase – Gheorghe  Moldoveanu – editura didactică şi pedagogică - Bucureşti – 1971;
2)    Utilajul şi tehnologia panificaţiei şi produsele făinoase – Gh. Moldoveanu, M. Drăgoi, N. Niculescu – editura pedagogică şi didactică – Bucureşti – 1993;
3)    Îndrumător pentru industria alimentară – I. Oţel, I.  Rosenescu – editura tehnică – Bucureşti – 1987 – 1988;
Valoarea nutritivă a produselor alimentare – Segal Rodica – editura Cereş – Bucureşti  - 1983;