1
Proiect TURISM INTERNATIONAL
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” - Braşov
Turismul rural, ecologic şi cultural
în comuna Bran
~ 2002 ~
Satul turistic Bran
Pe baza experienţei internaţionale şi a practicilor întâlnite în
ultimii ani, în Ro¬mâ¬nia sunt considerate ca favorabile dezvoltării
turismului zonele montane, li¬to¬ralul şi Delta Du¬¬nării, iar prin
acţiunile desfăşurate de asociaţiile ce au ca obiect de ac¬ti¬vi¬ta¬te
turismul ru¬ral şi agroturismul, numărul zonelor şi localităţilor
rurale atrase în cir¬cu¬itul turistic a cres¬¬cut.
După 1990, odată cu înţelegerea importanţei turismului rural şi
agrotu¬ris¬mu¬lui şi co¬-res¬pun¬zător cu elaborarea unor reglementări
legate de dezvoltarea acestora, pri¬¬mele gos¬¬¬po-dării omo¬logate au
fost în zona Moeciu – Bran – Rucăr. În acest con¬text, stu¬die¬rea
experienţei satului turistic Bran este în măsură să ofe¬re elemente de
re¬¬ferinţă pentru dez¬-voltarea în această direcţie a altor localităţi
şi pen¬tru pro¬mo¬va¬rea tu¬¬rismului rural pe pia¬¬ţa internaţională.
I. Prezentarea generală a zonei Rucăr - Bran
Branul este poarta naturală deschisă la trecerea din Transilvania în
Mun¬te¬nia şi cu-loarul dintre Munţii Bucegi şi Piatra Craiului,
învecinându-se cu Ţara Bârsei în nord şi no¬rd-est, la sud şi sud-est
cu Dâmboviţa şi Valea Prahovei. Din punct de ve¬de¬re al ca¬dru¬lui
natural, zona se prezintă ca o depresiune înaltă între 800 – 1.000 m cu
ori¬en¬ta¬re NE-SV ce este delimitată de valea râului Bărsa, Munţii
Piatra Craiului (cu vârfuri de pes¬te 2.000 m – Vârful Omu 2239 m).
Depresiunea este o platformă cu structuri de conglomerate şi calcar în
no¬rd, for¬me carstice în sud, întinzându-se către bazine la
Dragoslavele, despăr¬ţi¬te de pa¬sul Giu¬la¬va (1290 m). În zonă În
zonă se remarcă un contrast între plaiurile pre¬lungi şi văile
pu¬ternic adâncite de forme carstice: chei (Valea Rudăriţei, Valea
Che¬ii), so¬ho¬doale, la¬pie¬zuri (Giuvala, Fundăţica), ponoare,
izbucuri (Rudăriţa, Fu¬n¬dăţica), do¬li¬ne (Fundata), polii (Obârşia
văii Izvorului), peşteri (peştera Li¬li¬e¬ci¬lor), etc.
Localitatea Bran se află în partea de SV a judeţului Braşov, la
intrarea în culoarul Rucăr-Bran şi are altitudini cuprinse între
700-900 m. Branul se află la o distanţă de 27 km de Braşov pe DN 73;
109 km de Piteşti; 57 km de Câmpulung; 179 km de Bucureşti pe drumul
european E60. Accesul pe cale ferată se face fo¬lo¬si¬nd re¬ţea¬ua
Bucureşti-Braşov (166 km) şi Braşov-Zărneşti (cca. 30 km).
Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului
montan românesc şi este formată din 5 sate: Poarta, Predeluţ, Sohodol,
Şimon, având centrul comunal în satul omonim.
Această regiune are o climă temperată de depresiune intramontană cu
veri r㬬co¬roa-se şi ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5°C,
iar în zonele ve¬cine se în¬re¬gis¬trează valori cuprinse între 4°C
(Rucăr), 7°C (Braşov), 8°C (Câm¬pu¬lung). În lu¬¬na iulie, care este
cea mai călduroasă din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar în luna
ianuarie tem¬peratura variază între -10 şi -15°C. Zona Bran es¬te
bogată în pre¬¬¬cipitaţii, numărul me¬diu al zilelor ploioase fiind de
120 zile/an. În sezonul rece, nu¬¬¬mărul mediu de zile cu nin¬soare
este de 60 zile¬/¬a¬n, iar grosimea stratului de ză¬pa¬¬dă este de
40-50 cm (propice pra¬cticării spor¬tu¬ri¬lor de iarnă). Vânturile
pre¬do¬mi¬na¬n¬¬te în zonă au o viteză de 3-5 m/s.
Din analiza acestor factori climatici reiese amplitudinea termică
redusă, adă¬po¬st de vân¬turi puternice, strat de zăpadă bogat şi
îndelungat, ceea ce arată că ace¬a¬stă zonă are va-lenţe turistice
deosebite.
Reţeaua morfo-hidrografică din regiune este desfăşurată conform
ori¬en¬tă¬rii re¬lie-fului către bazinul Transilvaniei şi spre Câmpia
Română. Există ape de adân¬ci¬me şi de suprafaţă. Apele de adâncime
reprezentate de izvoarele aflate la con¬tactul dintre munţi şi culoarul
Rucăr-Bran, ele fiind slab mineralizate şi cu o po¬tabilitate bu¬nă. În
ca¬drul apelor de suprafaţă, culoarul Rucăr-Bran-Dragos¬la¬ve¬le, are
rol de cum¬pă¬nă de ape între bazinul muntean şi cel transilvan. Sunt
două râuri colectoare: Bâr¬sa – în sectorul nordic şi Dâmboviţa în sud
Din punct de vedere al florei şi faunei perimetrul se află în cadrul
pădurilor de fag ce se amestecă la limita inferioară cu gorunul şi la
cea superioară cu co¬ni¬fe¬rele. Pă¬du¬rile compacte de molid sau
amestec de fag şi brad apar în Munţii Piatra Cra¬iului, Le¬a¬o¬ta
şi Bucegi, în special la altitudini de 1400 – 1700 m, iar la altitudini
înal¬te există jne¬peni, ienupări, floră subalpină şi alpină. Izolat
apar porţiuni de larice, ti¬sa, amestecate cu mo¬lid, fag, dar din
cauza poluării pajiştile şi fâneţele înlocuiesc acum zona de pădure.
Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colţ, ga¬ro¬¬fiţa
Pietrii Cra¬iu¬lui, bulbucii de pădure, sângele voinicului.
Fauna este reprezentată în special în Munţii Piatra Craiului şi Bucegi
de ex¬em¬¬plare ca: lupul, capra neagră, ursul, mistreţul, veveriţa,
râsul, vulpea, etc. Avi¬fa¬u¬na este re-prezentată de: cocoşul de
munte, ierunca, acvila de munte, cio¬că¬ni¬toa¬rea, cin¬teza,
pi¬ţi¬goiul etc. În apele de munte trăiesc păstrăvi, scobari, clean,
boiştean.
Toate aceste elemente pot reprezenta mo¬tivaţii pentru practicarea
diferitelor for¬¬me de turism: în rezervaţii, speologic, şti¬in¬ţi¬fic,
etc.
Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Branul se defineşte ca
fi¬in¬d¬ un sat agrar, cunoscută fiind tradiţia locuitorilor în
creşterea animalelor.
Poziţia şi forma satelor sunt o dovadă elocventă a adaptării la formele
de re¬li¬ef. Pe platforme sunt amplasate satele Fundata, Şirnea şi
Măgura, iar pe terase şi co¬¬aste, fe¬rite de inundaţii, sunt aşezate
satele Moeciu, Sbârcioara, Şimon, Bran Po¬ar¬ta. Aceste lo¬calităţi fac
parte din categoria satelor de tip risipit cu gospodăriile cu¬no¬¬scute
sub forma ar¬haică de “casă cu curte” întâlnite şi în alte zone de
munte ale Ro¬¬¬¬mâniei, precum şi în Eu¬ropa, unde poartă denumirea de
“gospodărie cu ocol în¬tă¬rit”. Ocupaţiile de bază ale locuitorilor din
acest perimetru sunt creşterea ani¬ma¬le¬lor, lucrul la pădure, atât în
munţi cât şi prin pendularea între munte şi câmpie. Pre¬do¬¬minantă a
fost creşterea vitelor în propria gospodărie cu “văratul” la munte, la
stâ¬nele aparţinând obştei satului şi iernatul în gospodărie şi la
“hodăi”.
Agricultura se practică pe scară mai redusă datorită terenului slab
productiv şi a cli-mei reci, iar lu¬crul la pădure a fost şi rămâne
ocupaţia de bază a celor din zo¬nă. Un loc important în eco¬no¬mia
acestui sat îl ocupă meşteşugurile şi industriile ţă¬răneşti le¬ga¬te
mai ales de prelucrarea lânei. Ţesutul este practicat în fiecare
gos¬po¬dă¬rie, iarna, la răz¬boi, realizându-se cunoscutele taluri “în
vergi” în alternanţă cro¬ma¬ti¬că alb-negru, “să¬ri¬cile” sau straiele
din lână ţurcană cu firul lung, etc. În cadrul meş¬te¬şugurilor se mai
remarcă şi prelucrarea lemnului pentru mobilier.
Alt aspect al vieţii satelor din acest spaţiu îl constituie târgurile
de ţară bi¬anu¬a¬le (la 9 august Târgul Pantelimonului, la 21 noiembrie
Târgul Arhanghelului), unde par¬ti¬ci¬pă alături de brăneni şi
locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Ţara Oltului, Ţara Bârsei, etc.
II. Potenţialul turistic al zonei Bran
Potenţialul turistic-cultural la nivelul localităţii Bran este atractiv
şi variat, fiind re¬pre-zentată de fondul etno-folcloric originar,
manifestări folclorice şi sărbători tra¬di¬ţi¬o¬nale, cas¬telul Bran,
muzeul de artă medievală, Biserica de zid cu hramul “Ador¬mirea Maicii
Domnului” sau clădirea vechii vămi din secolul al XVIII-lea. În
in¬cin¬ta cas¬telului Bran se află un important muzeu etnografic în aer
liber ce include gos¬po¬dă¬rii ţărăneşti, instalaţii tehnice, obiecte
specifice satelor din zonă.
II.1. Castelul Bran
Pasul Bran, cunoscut ca unul dintre cele mai importante trecători din
Carpaţii Meridionali, este menţionat încă din antichitate în rapoartele
geto-dacice. În urma tratatului de alianţă an¬ti¬ot¬o¬ma¬nă încheiat la
Braşov în 1395 între Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg, Bran
a trecut în stă¬pânirea Ţării Româneşti. Mircea cel Bătrân, bunicul de
filiaţie paternă a viitorului voievod Vlad Ţepeş, este primul din
dinastia Basarabilor ce stăpâneşte Branul şi tot el a fost cel ce a
iniţiat acordarea de privilegii comerciale acestei cetăţi, privilegii
care au dus la încurajarea comerţului cu Muntenia.
Intenţia de a construi o cetate în pasul Bran exista încă de la 1364.
Actul e¬mi¬s¬ la 19 no¬iembrie 1377 de către Ludovic I acordă
braşovenilor apanajul de a ri¬di¬ca un nou fort din piatră la Bran „cu
propriile lor osteneli şi cheltuieli” şi să ni¬ve¬le¬ze te¬renul în
ve¬derea construirii cetăţii. În schimbul acestui serviciu,
braşovenilor li s-au în¬tărit un¬e¬le privilegii asupra celor 13
târguri din Ţara Bârsei, precum au fost din ve¬chi¬me”,
acor¬dându-li-se şi altele noi, ca: dreptul de folosinţă a „câmpului
numit Tur¬cheş” şi re¬ducerea impozitului regal. Promisiunea mutării
vămii de la Rucăr la Bran se in¬clu¬dea tot în noile privilegii
acordate Braşovului. Ludovic îşi „rezerva” „tot¬dea¬u¬na” dre¬p¬tul de
numire şi destituire a judelui, comitelui şi cas¬te¬la¬nului noii
cetăţi, că¬ro¬ra le in¬ter¬zice să se amestece în „libertăţile şi
obiceiurile vechi” ale supuşilor din Bra¬şo¬v.
Castelanul, numit direct de către rege, pe lângă misiunea lui de
comandant mi-litar, în¬deplinea şi atribuţiuni administrative şi
juridicţionale, întrucât îndată după ri¬di¬care (până la 1382) cetatea
a fost înzestrată cu un domeniu, fapt pe care îl aflăm di¬ntr-un act de
la 1395, când posesiunile cetăţii Bran, Zărneşti şi Tohan sunt dăruite
pa¬rohului Thomas de la bi¬se¬ri¬ca Sf. Maria din Braşov şi fraţilor
săi.
În urma tratatului de alianţă antiotomană semnat de Împăratul Sigismund
de Lu¬x-em¬burg şi Mircea cel Bătrân, la Braşov, în 1395, Bran trece
sub conducerea va¬la¬¬hilor. Astfel, Mircea cel Bătrân – bunicul pe
linie paternă a viitorului Prinţ Dracula, cu¬¬noscut în istorie şi ca
Vlad Ţepeş - devine primul prinţ din dinastia basarabilor ca¬re
stăpâneşte Branul. Mircea cel Bătrân şi descendenţii săi Mihai I
şi Radu al II-lea Praz¬naglava, au acordat comer¬cian¬ţilor o serie de
privilegii dar au şi impus in¬ter¬dic¬ţii pen¬tru a preîntâmpina
comiterea de abu¬zuri din partea vameşilor. Astfel, ei au în¬cu¬ra¬jat
dezvoltarea schimburilor comerciale prin dru¬mul ce trecea prin pasul
Bran şi au asi¬gurat protecţia militară a întregii zone.
Răspunzând invitaţiei împăratului Sigismund de Luxemburg, Vlad Dracul –
tatăl Prin¬ţului Dracula – a plecat la Nürenberg, pe 8 februarie 1431,
unde a fost nu¬mit cavaler al Ordinului Dragonului şi a primit
recunoaşterea europeană a calităţii de Prinţ al Valahiei. Din această
cauză, nu puţini sunt acei cercetători care consideră că nu¬mele
„Dracul” derivă din simbolul Ordinului Dragonului, contrar
interpretării eronate potrivit căreia numele său are o origine nefastă
- „Diavolul”.
Fiul lui Vlad Dracul – Vlad Dracula zis şi Ţepeş – s-a născut în oraşul
Sighi¬şoa¬ra, nu departe de Braşov. Numele său vine, indubitabil,
conform modului în care în general numele româneşti sunt formate, din
alăturarea sufixului patronimic „a” sau „ea” la numele tatălui. Astfel
„Dracula” sau „Drăculea” înseamnă fiul lui „Dracul”.
Dra¬cula, potrivit descrierii făcute de legatul papal Nicolae
Modrussa, „era nu foarte înalt de statură, dar foarte vânjos şi
puternic, cu înfăţişare crudă şi înfiorătoare cu na¬sul mare şi
acvilin, nările umflate, faţa subţire şi puţin roşiatică; în care
genele foar¬te lungi în¬con¬jurau ochi verzi şi larg deschişi, iar
sprâncenele negre şi stufoase îi ară¬tau amenin¬ţă¬tori; faţa şi bărbia
erau rase, cu excepţia mustăţii. Tâmplele umflate spo¬reau volumul
capului. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de umerii laţi pe care
că¬deau pletele negre şi încârlionţate”.
Desele schimbări de domnie, după moartea lui Mircea cel Bătrân (1418),
pe de o parte, şi incursiunile otomane pe de altă parte, (în 1421,
turcii pătrund prin pa¬sul Bran în Ţa¬ra Bârsei pustiind Braşovul şi
localităţile învecinate) determină pe Si¬gis¬mund de Luxem¬bu¬rg să
treacă cetatea sub autoritatea voievodatului Tran¬sil¬va¬ni¬ei,
însărcinat cu paza hotarelor.
Între 1428 şi 1436, Vlad Dracul, viitorul Prinţ al Valahiei, a fost
nevoit să se au¬to-exi¬le¬ze, refugiindu-se în Transilvania, la
Sighişoara. Deţinând un rang înalt în ar¬mata imperială, în noua sa
poziţie el s-a ocupat de apărarea graniţelor de sud-est şi a
trecătorilor intra¬car¬pa¬tice, cea mai importantă dintre acestea din
urmă fiind Branul, principala poartă de intrare din Valahia. În numele
puternicului său protector – Si¬gis¬mu¬nd de Luxemburg – el şi-a
ex¬er¬cit¬at influenţa şi autoritatea în cele mai importante ora¬şe din
sudul Transilvaniei: Braşov, Sibiu, Mediaş, Sebeş.
Primul contact cu Branul al viitorului Prinţ Vlad Dracula s-a petrect
în 1438, la sfâr¬şitul marii expediţii de jefuire conduse de Murad al
II-lea în Transilvania, unde a fost nevoit să ia parte alături de tatăl
şi fratele său, pentru a-şi salva viaţa.
Ze¬ce ani mai târziu, destinul lui Vlad Ţepeş Dracula avea să coincidă
din nou cu cel al Branului. După ce a fost încarcerat în închisoarea
otomană din Egrigöz, Vlad Dracula de¬vine, pentru o lună, Prinţ al
Valahiei. În timpul exilului ce a urmat, Vlad s-a bucurat de spri¬jinul
şi compania lui Iancu de Hunedoara, care avea o relaţie strânsă cu
ţinutul Tran¬sil¬va¬niei de Sud.
La 3 iulie 1456, Iancu de Hunedoara, îl însărcinează pe Prinţul Vlad cu
apă¬ra¬rea permanentă a graniţelor, incluzând aici, evident, şi zona
Branului. Din grija cu ca¬re era fortuit castelul Bran se poate deduce
cu uşurinţă că Vlad Dracula şi Iancu de Hunedoara considerau zona un
loc strategic. Ca persoană de încredere a lui Ian¬cu de Hunedoara şi
având la dispoziţie o armată formată în mare parte din soldaţi
mun¬teni, pentră apărarea sudului Transilvaniei, Dracula traversează
munţii, prin Bran, şi odată ajuns în Valahia, îl atacă prin surprindere
pe Prinţul Vladislav, pe care îl detronează şi ucide.
Imediat după ce a ajuns pe tron, Vlad Ţepeş Dracula, încheia în 6
septembrie 1456, un tratat cu regele Ungariei, prin care acesta îi
asigura protecţie în even¬tua¬li¬ta¬tea unui atac turc. În acelaşi
timp, el încheie şi o înţelegere cu braşovenii împotriva tur¬cilor,
promiţându-le că-i va apăra şi de alţi duşmani. Cu acest prilej Ţepeş
le ac¬or¬dă „dreptul de a face comerţ liber în Ţara Românească, aşa cum
făcuse şi înainte”, cu condiţia ca neînţelegerile ivite să fie judecate
de domn sau de reprezentanţii săi spe¬ciali.
Dar între Vlad Ţepeş şi braşoveni s-au ivit curând neînţelegeri
pricinuite de sprijinul acordat de către saşi lui Dan al III-lea,
pretendent la tronul Ţării Româneşti.
Tra¬tativele purtate au dus însă la împăcarea ambelor părţi în
decembrie 1457, men¬ţi¬¬nân-du-se respectarea „convenţiilor” făcute
anterior. Pentru nerespectarea celor sta¬bi¬lite la sfârşitul anului
1457 Ţepeş va trece la represalii împotriva negustorilor saşi. Dan al
III-lea, care se găsea încă la Feldioara, lângă Braşov, consemna în
1459, că au¬zise „cum că Dracul a tras în ţeapă pe negustorii din
Braşov şi Ţara Bârsei care au venit cu mărfuri din Ţara Românească.”
Aprilie 1460 a elucidat situaţia de conflict între Vlad Ţepeş şi Dan al
III-lea. Vlad Ţepeş pătrunde prin Bran în Ţara Bârsei „atacând sate,
cetăţi şi oraşe”, unde a dat foc grânelor, iar pe cei prinşi i-a tras
în ţeapă în apropierea capelei Sf. Iacob din Braşov. Apoi, trecând
munţii cu Dan şi oamenii acestuia îl pedepseşte pe pre¬ten¬den¬tul la
tronul Ţării Ro¬mâ¬neşti prin slujba de înmormântare, tăierea capului
şi în¬gro¬pa¬rea acestuia.
Urmând a se confrunta cu puternica armată otomană condusă de Mahomed al
II-lea, care a invadat teritoriile româneşti la începutul verii lui
1462, Dracula aplică cu înţelepciune tactica pârjolirii pământurilor şi
îşi organizează armata strategic pen¬tru a apăra ţinuturile atacate de
turci. Astfel, munţii şi bătrânele păduri din jurul Bra¬nu¬lui au
devenit refugiul soldaţilor, dar şi adăpost pentru femei şi copii.
La15 august 1462, Albert Istemmezö, le-a cerut locuitorilor Braşovului
şi Branului să facă pace cu Radu cel Frumos, bazându-se pe o atitudine
diplomatică ne¬favorabilă lui Dra¬cula mani¬fes¬ta¬tă în cercurile
oficiale transilvănene, care con¬si¬de¬rau că Branul, o cale de o
esenţială importanţă eco¬no¬mică, stategică şi militară, tre¬bu¬ie să
fie eliberată de sub in¬flu¬en¬ţa lui Vlad, pentru a putea asigura o
legătură între Ra¬du cel Frumos şi susţinătorii săi din Tran¬silvania.
După epuizanta confruntare cu Mahomed al II-lea, din care Vlad Dracula
a ieşit învingător, în ciuda trădării nobililor care nu-I acceptau
intransigenţa, el a plecat la Braşov pentru a întâlni armata lui Matei
Corvin care, cu greu, a cucerit oraşul pe 20 noiembrie 1462.
Michael Beheims scria că Vlad, care încă avea o armată puternică, a
tra¬ver¬sat Carpaţii şi a ajuns în Braşov unde a purtat îndelungate
negocieri cu Matei Cor¬vin. După această întâlnire, prinţul valah a
trecut înapoi munţii acompaniat de avan¬gar¬da armatelor ali¬ate, cu al
căror ajutor Vlad spera să-şi urmărească duşmanii şi să-şi continue
lupta îm-po¬triva otomanilor. Prinţul Vlad şi căpitanul armatei regelui
Un¬gariei, Jan Giska, cu luptătorii lor, pe atunci în serviciul lui
Matei Corvin, au rămas în munţi pentru a aştepta restul armatei ungare.
La început, Jan Giska a fost trimis să-l sprijine pe Dracula, dar
oponenţii săi tran¬sil¬vă¬neni au realizat că valahul trecea printr-un
moment critic astfel că, profitând de atmosfera nefavorabilă, au
conceput o fal¬să scrisoare de trădare chipurile semnată de Dracula, pe
care I-au arătat-o Re¬ge¬lui. Acesta fiind date, Matei Corvin, nedorind
să să se implice într-o acţiune atât de ris¬cantă în josul Dunării,
ordonă ca Dracula să fie arestat. Locul stabilit pentru prin¬de¬rea lui
Dracula, care se presupune a fi zona Branului, este dificilă pentru
des¬f㬺u¬ra¬rea unei armate, aici până şi carele treceau doar câte
unul în şir indian, de îngust ce era drumul. Pus în imposibilitatea de
a-şi demonstra considerabilele calităţi mi¬li¬ta¬re, Dra¬cula este
capturat la 26 noiembrie 1462. În strmtoarea dintre stâncile Pietrii
Cra¬iului, Vlad este legat cu lanţuri şi, trecând prin Bran – unde
pentru scurt timp a fost încarcerat în pivniţele Castelului Bran – el
este transportat la Mediaş, Alba Iulia şi apoi în temniţele regale din
Visegrad şi Buda.
Documentele care atestă că Vlad Dracula a trecut de atât de multe ori
prin Bran şi a stabilit relaţii economice şi militare cu Castelul Bran,
vorbesc despre im¬por¬tan¬ţa rolului jucat de trecătoare şi castel în
relaţiile dintre Transilvania şi Valahia.
În octombrie 1476, când Vlad Ţepeş se află la Braşov urmând a trece pe
la Bran în Ţara Românească pentru a-şi ocupa tronul în cea de-a treia
domnie, le acor¬dă braşovenilor libertatea de a face comerţ „în toate
târgurile şi locurile din ţara dom¬ni¬ei mele, cum a fost şi mai
’nainte aşezământul cel vechi din toate câte le va fi de tre¬buinţă şi
vor pofti”.
Vlad Ţepeş a ajuns însă foarte repede în situaţia de a încălca
privilegiul acor¬dat braşovenilor întrucât negustorii din ţara sa, cum
spune, „nu se pot hrăni săracii”. Li¬mitarea negoţului braşovean în
Ţara Românească nu este numai opera lui Vlad Ţepeş, deoarece în
1478-1482 Basarab cel Tânăr scria negustorilor oraşului de pes¬te munţi
„să se înţeleagă” cu negustorii din ţara sa ca „să luaţi marfa de la
negustorii noştri la hotar”.
În 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker publica thrillerul „Dracula”,
apreciat de Oscar Wilde ca fiind „cea mai frumoasă poveste a tuturor
timpurilor”. Asemănările din¬tre Castelul Bran şi castelul contelui
Dracula din roman i-a deter¬mi¬nat pe nu¬me¬roşi cercetători şi
jurnalişti să afirme că locul unde se petrec aventurile descrise de
Sto¬ker este chiar Castelul Bran, deşi romancierul nu a trecut
niciodata în viaţa sa prin Bran. Trebuie accentuat însă, o dată în
plus, că povestea lui Bram Stoker nu are nici o le¬gă¬tură cu prinţul
român, Vlad Ţepeş, şi în consecinţă, ea poate atrage o um¬bră
nefa¬vo¬ra¬bi¬lă asupra figurii istorice a acestuia, a cărui viaţă şi
fapte trebuie cu¬nos¬cu¬te de lume aşa cum s-au petrecut ele în
realitate. Personalitatea şi actele sale tre¬bu¬ie evaluate just, iar
reputaţia sa este inestimabilă.
Numeroasele filme realizate la Bran, nenumăratele articole scrise aici,
mi¬lioa¬ne¬le de turişti dornici să descopere una dintre cele mai
fascinante mituri ale se¬co¬lu¬lui, precum şi documentele autentice ce
îl însoţesc, frumuseţea locurilor, os¬pi¬ta¬li¬ta¬tea gazdelor, sunt
tot atâtea motive pentru care merită să vii la Bran.
Popularitatea cunoscută de poveştile şi anecdotele despre Prinţul
Dracula, pre-cum şi larga circulaţie în ţările slave a legendelor
despre omorurile săvârşite de „prinţul – vampir”, dovedesc, o dată în
plus, interesul pe care îl trezeşte Vlad Ţepeş şi Branul, implicit.
Comparând cu numeroasele dovezi care vin să motiveze acţiunile sale
se¬ve¬re, istoricii consideră că acuzaţiile extrem de crude pronunţate
împotriva lui Vlad Dra¬cula sunt în contradicţie cu logica istoriei şi
legile ţării din acea epocă.
Prinţul Vlad Ţepeş-Dracula trebuie să rămână în memoria istoriei ceea
ce a fost pentru po¬po¬rul său: un simbol al justiţiei, exponent prin
excelenţă al luptei pentru nea-târnarea şi libertatea ţării sale, model
de curaj şi inteligenţă puse în slujba celor mai nobile cauze, geniu
militar plin de in¬ven¬ti¬vi¬tate, inegalat diplomat şi om politic de
pri¬mă mărime în epocă, pilduitor exemplu de apărător şi
iu¬bi¬tor al ţării şi neamului său. Cine cunoaşte istoria poporului
român, poate cu uşurinţă să înţeleagă că fără Dra¬cula Voievod aceasta
ar fi lipsită de una din cele mai de seamă personalităţi, dar şi de un
mo¬ment de importanţă excepţională pentru libertatea sa.
Stăpânirea cetăţii şi oraşului de către Braşov după 1498 aduce
însemnate mo-dificări în primul rând în organizarea şi funcţionarea
lor. Oraşul şi districtul Braşov (format din 13 târ¬guri şi comune
libere) alegeau în fiecare an doi castelani care ad¬mi¬nistrau
veniturile şi chel¬tu¬ielile cetăţii Branului şi domeniului acestuia.
Veniturile ce¬¬tăţii rezultau din venitul mo¬ra¬rilor, venitul din
piper, venitul de la băutura vândută în ce¬¬tate, venitul realizat din
vama ce¬tă¬-ţii, venitul din birşagurile juzilor din Braşov şi
dis¬trict, venitul din dijma oilor, venitul re¬zul¬tat din taxa
ţiganilor din district, venitul dij¬mei din satele domeniului, venitul
din se¬mă¬na-tul şi vân¬¬zarea inului, dijma stupilor din domeniu,
dijma porcilor, censul de pe domeniu, taxa vi¬ge¬si¬matorilor pentru
slu¬ji¬to¬rii din cetate, venitul sării de la Feldioara şi altele.
După expirarea mandatului de un an castelanii puteau fi realeşi.
Excepţie a făcut românul Gheorghe Olah (sau Gheorghe Românul), care a
fost ales pe timp de 10 ani. De la mijlocul secolului al XVI-lea,
castelanii nu mai sunt aleşi de întregul dis¬tri¬ct, ci numai de judeţ
şi senat, ca apoi judeţul să fie cel care îi numeşte.
Cas¬telanul era în primul rând conducătorul militar al cetăţii, apoi
administratorul do¬me¬-niului şi judecător suprem al acestuia. Erau
numiţi câte doi tocmai pentru a putea fi gă¬sit întotdeauna unul dintre
ei (castelanii) sau pentru a sta la cetate permanent
(vice¬¬cas¬te-lanii). Castelanii nu primeau salarii, doar gratificaţii
şi li se plăteau de¬plasările la cetate sau pe domenii.
Ca administratori ai cetăţii şi domeniului acestuia, vicecastelanii sau
pâr¬că¬la¬bii con¬du¬¬ceau o serie de lucrări, cum ar fi reparaţii de
tâmplărie, zidărie, fierărie, so¬be „cu cahle lustruite”, ferestre
(discuri de sticlă în ramă metalică), sau de altă na¬tu¬ră, ca pictarea
în 1512 a bisericii din cetate de către Dominic, executarea a patru
bla¬zoane în sala mare şi două oro¬logii solare în curte de către
Gregorius în 1535, vo¬psirea şi revopsirea blazoanelor de pe uşi,
precum şi slujbele din biserica cetăţii ş.a.m.d. Toate acestea erau
plătite în raport cu valoarea lucrării.
Pârcălabii aveau grijă de înzestrarea cetăţii cu arme, dar şi cu
mobilier sau al¬te obiecte, inclusiv alimente şi cele necesare
bucătăriei. Ei mai aveau în grijă şi moa¬ra de malţ de la poalele
cetăţii, precum şi joagărul.
Din anul 1600, administrarea domeniului este preluată de judeţul şi
cojudeţul Bra-şov. Con¬du¬că¬torii cetăţii purtau şi alte denumiri, nu
numai de castelani, ci şi prae¬fec¬ţi, aediles, dis¬pen¬sa¬to¬res,
patroni inspectores. Toate aceste denumiri vorbesc des¬¬¬pre rolul lor
administrativ. Ace¬st lucru se reflectă şi în modificările pe care le-a
su¬¬ferit castelul după 1498, când turnul din par¬tea de răsărit se
dublează cu pa¬ra¬ment de bosaje: se amenajează logia din interior şi
se înal¬ţă zidurile de incintă mo¬di¬fi¬cându-se în sensul amenajării
cu două rânduri de metereze, ce¬le inferioare pentru ar¬tilerie, iar
cele de sus de pe drumul străzii pentru arme uşoare in¬di¬vi¬du¬ale. În
ace¬ea¬şi perioadă se înalţă şi turnul central, donjonul şi pilaştrii
cu console cu du¬blu¬te¬r.
II.2. Biserica din Bran
A fost construită în 1820 şi pictată în 1836 şi
poartă hramul Adormirea Maicii Dom-nului. Pla¬nul său are un naos cu
patru travee, flancat în extremitatea estică de do¬uă abside
semi¬cir¬cu¬la¬¬re în interior şi poligonale în exterior. În vest,
deasupra unui ves¬ti¬bul, se află turnul clopotniţei. Ab¬sida altarului
este, de asemenea, semicirculară în in¬te¬ri¬or şi poligonală în
exterior. Faţadele sunt tencuite şi văruite, iar ferestrele sunt
înalte, fă¬ră ancadramente. Cornişa este subliniată de un profil din
tencuială. Turnul decorat pe toa¬tă înălţimea cu pilaştri neoclasici
conferă o notă ori¬gi¬nală, construcţia păstrând struc¬tu¬ra originală.
II.3. Vama veche din Bran
Construcţia datează din secolul al XVIII-lea, aici funcţionând în
trecut vama din tre-cătoarea Bran – Rucăr. Astăzi este muzeu.
II.4. Case memoriale din zona Bran
Sextil Puşcariu (1877-1948) – lingvist, filolog şi istoric, membru al
Acad. Ro¬mâne
Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Preşedintele Consiliului Naţional
Românesc din Bran, sem¬na¬tar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie
1918, medic, edil şi primar al lo¬ca¬lităţii Bran.
Dr. Iosif Puşcariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din
Braşov
Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de ştiinţă şi
neurolog de re-nume mon¬dial, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.
Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al
istoriei medicinei şi mem¬bru al unui număr de 23 de societăţi şi
academii de ştiinţe, legat de Bran prin ori¬gi¬ne şi iubire.
Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al
Facultăţii de Istorie din Bu¬-cu¬re¬ş¬ti, cercetător şi dascăl de
excepţie, fiu al Branului.
Fundaţia Profesorului Ioan Clinciu.
II.5. Muzeul etnografic în aer liber din Bran
Este amenajat în parcul din vecinătatea Castelului Bran. În acest muzeu
au fost adu-se şi re¬¬con¬sti¬¬tuite unele din cele mai vechi şi mai
tipice construcţii din zonă. Deschis pen¬tru public în 1961, mu¬¬zeul
număra în 1981, 14 gospodării ţărăneşti şi instalaţii teh¬ni¬ce.
Monumentele au fost se¬¬lec¬ţio¬nate şi grupate pe baza cercetărilor
din 1958-1960.
II.6. Portul popular în zona Bran
Portul popular brănean a evoluat lent, păstrându-şi specificitatea,
unitatea sti¬lis¬ti¬că şi ar¬mo¬nia, dar fiind în acelaşi timp
influenţat de portul din Muscel. Epoca sa de ma¬xi¬mă înflorire este
con¬siderată a fi a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi până în
pri¬me¬le decenii ale secolului nos¬tru. Portul popular din zona
Branului, înrudit cu cel al zo¬ne¬lor învecinate – Muscel şi
Dâm¬bo¬vi¬ţa – scria Titus Haşdeu în 1979, relevă unele tră¬să¬turi
specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupaţiilor, iar pe de
alta prin asi¬mi¬larea şi redarea în forme locale a unor elemente de
fond transilvănean. Diferenţierile por¬tului pe bază de vârstă, sex,
anotimp, condiţii sociale, au dus la o creaţie populară de¬osebit de
interesantă prin varietatea pieselor componente ale costumului, bogăţia
co¬lo¬ristică şi ornamentală. Din piesele costumului femeiesc se
remarcă iile cusute sau alese cu lână sau bum¬bac în tonuri de roşu şi
negru cu fire aurii şi argintii, fota largă cu pulpane în vărgi,
în¬¬creţită în spate, ştergarul de cap din bumbac sau borangic,
lăibărica de catifea neagră.
Costumul bărbătesc este mai redus ca număr de piese. Cămaşa largă din
pânză de in sau bumbac, coarecii şi lăibăricele lucrate din zeghii,
pieptare, cojocele, căciulile şi glu¬ga definesc structura portului
păstoresc deosebit de bine păstrat în toată zona.
III. Oferta ospitalieră a localităţii Bran
Fondată în 1992, societatea română de turism rural, ecologic şi
cultural, denumită sem¬ni¬fi¬cativ “Bran-Imex”, a reprezentat de-a
lungul timpului un model de agenţie profesională spe¬ci¬a¬li¬za¬tă în
cazarea turiştilor în gospodării. În acelaşi timp, agenţia Bran-Imex
este şi iniţiatoarea con¬sti¬tuirii ANTREC.
Iniţial s-au făcut cazări la 4-5 case situate în imediata vecinătate a
Branului, ul¬te¬ri¬or ex¬tin¬zându-se posibilităţile de cazare şi în
satele şi comunele limitrofe. Baza ma¬te¬ria¬lă a so-cie¬tă¬ţii este
con¬sti¬tuită din 216 gospodării expertizate de firmă, ele fiind
eva¬lua¬te după mai multe ca¬rac¬te¬ristici:
- capacitatea de cazare, număr de camere, locuri;
- capacitatea de asigurare a condiţiilor
igienico-sanitare;
- spaţiile destinate preparării şi servirii meselor;
- posibilitatea de asigurare a hranei şi bună
depozitare;
- dotările facultative în camerele de cazare
(televizor, radio, telefon, frigider)
- dotări facultative în gospodării (parcări, spaţii
de recreere, terenuri de sport)
1
Din aceste gospodării identificate, primele (din România) au fost
omologate, pri¬mi¬nd la data de 18 ianuarie 1996 primele certificate de
clasificare pe stele a fermelor agro¬turistice. La aceste gos¬podării
se mai adaugă un număr de ferme şi pensiuni care au fost verificate de
către re¬pre¬zen¬tanţii Ministerului Turismului şi cu ajutorul
spe¬cia¬liş¬ti¬lor din cadrul ANTREC – Braşov care fac par¬te din
Comisia Tehnică de Omologare, aces¬tor gospodării întocmindu-li-se
dosare, fiind ve¬ri¬fi¬ca¬te conform criteriilor de omo¬lo¬ga¬re
elaborate de către Ministerul Turismului.
Dezvoltarea turismului rural şi ecologic, în ultimii ani, iniţiat chiar
în Bran, de So¬ci¬e-tatea Bran-Imex – a determinat apariţia unui număr
însemnat de pensiuni ţărăneşti, nu¬¬măr în continuă creş¬te¬re (67 în
1997 şi 216 în 1998), cu număr de locuri de cazare va¬¬riind între 2 şi
16. Toate aceste pen¬siuni sunt omologate, ele figurând în catalogul
ANTREC.
Tabel III.1. Evoluţia numărului pensiunilor din zona Bran-Moeciu în
perioada 1998-2000
Localitatea 1998
1999 %
‘99/’98
2000 % ‘00/’99
Moeciu-Cheia 4 6
+ 50 11 + 83,3
Moeciu de Jos 21 34
+ 61,9 41 + 20,6
Predeluţ 2 6 +
200 14 + 133,3
Moeciu 4 6 +
50 24 + 300
Bran Poarta 1 4 +
300 9 + 125
Bran 24 23 -
4,16 41 + 78,3
Sohodol - 3 +
300 13 + 333,3
Şimon 5 12 +
140 19 + 58,3
Poarta 4 6 +
50 17 + 183,3
Şirnea 3 2 -
33,3 12 + 500
Peştera 1 1
0 3 + 200
TOTAL 69 103
+49,27 204 + 98,06
Sursa: Bran-Imex (2001)
Tabel III.2. Evoluţia numărului locurilor de cazare din zona
Bran-Moeciu (1998-2000)
Localitatea 1998 1999
% ‘99/’98 2000 % ‘00/’99
Moeciu-Cheia 16 79
+ 393,75 124 + 56,96
Moeciu de Jos 167 263
+ 57,49 299 + 13,69
Predeluţ 8 33 +
312,5 65 + 96,97
Moeciu 9 39 +
333,3 96 + 146,15
Bran Poarta 6 35
+ 483,3 79 + 125,71
Bran 112 166 +
48,21 267 + 60,84
Sohodol 6 29 +
383,33 42 + 44,83
Şimon 28 110 +
292,85 192 + 74,54
Poarta 16 35 +
118,75 63 + 80
Şirnea 11 9 -
18,18 39 + 333,3
Peştera 3 8
+166,66 20 + 150
TOTAL 376 806
+114,36 1286 + 62,67
Sursa: Bran-Imex (2001)
Numărul de pensiuni şi implicit de locuri de cazare a crescut în
fiecare an (cea mai mare creştere a fost înregistrată în 2000 în Şirnea
unde numărul pensiunilor a cres¬cut cu 500% faţă de 1999, an în care,
faţă de anul precedent, acest număr scăzuse cu 33,3%), aceasta datorită
încurajării dezvoltării acestei forme de turism prin acordarea de
fa¬cilităţi pentru persoanele care investesc în turismul rural.
IV. Circulaţia turistică în cadrul unităţilor de cazare
Cele mai multe locuri de cazare aparţin pensiunilor încadrate agenţiei
Bran-Imex. Aces¬tea reprezintă, de altfel, cea mai reprezentativă formă
de cazare pentru turismul rural. De la în¬fi¬in¬¬ţarea agenţiei,
numărul turiştilor care au apelat la serviciile de cazare şi ma¬să
oferite de pen¬si¬u¬¬nile acesteia a crescut din ce în ce mai mult, o
dată cu creşterea nu¬mărului gospodăriilor ce fac par¬te din agenţie.
În Bran a fost construit în 1970 un hotel al Cooperaţiei – Hanul Bran –
menit să atragă tu¬riştii şi, în acelaşi timp, să descurajeze cazarea
la fermele particulare. Astăzi el funcţionează concurând cu pensiunile
şi fermele agroturistice. Totuşi, numărul turiştilor este destul de
ridicat, mai ales în tim¬pul sezonului de vară.
În tabelul IV.1. prezentăm situaţia statistică a turiştilor cazaţi în
pensiunile Bran-Imex, în Hanul turistic Bran şi în fermele
agroturistice, pentru a ilustra creşterea sem¬ni¬fi¬ca¬tivă a numărului
lor, în paralel cu creşterea nu¬mă¬rului pensiunilor ce colaborează cu
agenţia Bran-Imex pentru oferirea serviciilor de ca¬zare şi masă.
Tabel IV.1. Numărul turiştilor în turismul rural - zona Bran-Moeciu
(1998-2000)
An Tip echipament
Români % Străini
% Total turişti %
1998 Pensiuni turistice
Han turistic Bran 2987
3002 69,42
80,94 1316
707 30,58
19,06 4303
3709 100
100
1999 Pensiuni turistice
Han turistic Bran 3031
2775 66,19
87,07 1548
412 33,80
12,92 4579
3187 100
100
2000 Pensiuni turistice
Ferme agroturistice
Motel Bran 3214
874
2163 66,43
83,64
86,83 1624
171
328 33,57
16,36
13,17 4838
1045
2491 100
100
100
Sursa: Bran-Imex (2001)
În anul 1998 au fost cazaţi în pensiunile turistice din zona
Bran-Moeciu un total de 4303 turişti din care 2987 români şi 1316
străini, iar în Hanul turistic Bran au fost ca¬za¬¬ţi un total de 3709
turişti, din care 3002 români, iar 707 străini, aceştia din urmă fiind
cu 46,27% mai puţini decât în pensiunile turistice atestate ANTREC.
Media sejurului a fo¬st de 2 zile în trimestrele I, II şi IV şi de 6
zile în trimestrul III, această medie rămânând va¬¬la¬bilă şi pentru
anii următori (1999, 2000).
În anul 1999, ca urmare a creşterii numărului de locuri în pensiunile
turistice, a cres-cut şi numărul de turişti, acesta ajungând la 4579
(3031 români şi 1548 străini), cu 6,41% mai mare decât în anul
pre¬cedent. Numărul turiştilor cazaţi în Hanul turistic Bran a cunoscut
o scădere cu 14,07% faţă de anul precedent, o creştere mai mare
con¬sta¬tân¬¬du-se în cazul turiştilor străini, care au fost cu 41,73%
mai mulţi decât în anul pre¬ce¬de¬nt, în comparaţie cu numărul
turiştilor români care au fost doar cu 7,56% mai puţini în 1999
comparativ cu 1998.
În anul 2000 se observă modificări în totalul turiştilor cazaţi în
pensiuni – 3214 ro¬mâ¬ni şi 1624 străini, ambele categorii cunoscând
creşteri, iar în cadrul fermelor ag¬r¬o¬¬tu¬ris¬tice au fost cazaţi în
total 1045 turişti (874 turişti români şi 171 turişti străini).
După 1998, fluxul de turişti a început să crească şi să nu mai fie
concentrat doar în trimestrul III, ci şi în trimestrele I şi IV când
satele din zona Bran-Moeciu sunt soli¬ci¬ta¬te pentru diversele
manifestări tradiţionale.
Tabel IV.2. Evoluţia în timp a numărului de turişti cazaţi în
pensiunile turistice din zona Bran-Moeciu (1998-2000)
An Turişti români
%
Turişti straini %
Total turişti
%
1998 2987
- 1316
- 4303 -
1999 3031 + 1,47
1548 + 17,63 4579
+ 6,41
2000 3214 + 6,03
1624 + 4,9 4838
+ 5,65
Sursa: Bran-Imex (2001)
Numărul turiştilor români şi străini cazaţi în pensiunile turistice, ca
urmare a creş¬te¬rii numărului unităţilor de cazare, a cunoscut o
creştere continuă în perioada 1998-2000. Astfel, ponderea în 1999 a
numărului de turişti cazaţi în pensiuni turistice (faţă de 1998) a
crescut cu 6,41% (creşterea mai mare a cunoscut-o numărul turiştilor
străini ca¬za¬ţi), iar în 2000 creşterea a fost de 5,65%, numărul
turiştilor străini cazaţi în pensiuni fi¬in¬d în creştere, dar nu atât
de semnificativă ca în anul precedent. În 2000 o creştere
sem¬¬nificativă a cunoscut numărul turiştilor români cazaţi în
pensiunile din zona Bran-Mo¬eciu – 6,03%.
Calculul coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare:
Nr. înnoptări turist
CUC = ---------------------------------- x 100 %
Nr. locuri disp. x 365 zile
Tabelul IV.3. Calculul indicatorului ofertei de locuri de cazare (nr.
locuri):
1998
1999
2000
Nr. înnoptări turist
13.727
22.893
24.190
Nr. locuri cazare
376
806
1286
CUC
10%
7,76%
5,15%
Calculul duratei medii a sejurului:
Nr. înnoptări turist
Durata medie a sejurului =
---------------------------- zile
Nr. total al
turiştilor
Tabel IV.4. Durata medie a sejurului (zile):
1998
1999
2000
Nr. înnoptări turist
13.727
22.893
24.190
Nr. total turişti
4303
4579
4838
Dms [zile]
3,19
4,99
5
Calculul indicatorului densităţii turistice:
a. în raport de populaţie:
Nr. turişti
dp = ----------------------
%
populaţia totală
b. în raport de suprafaţă
Nr. turişti
dt = ----------------------
km2
suprafaţa totală
Tabel IV.5. Calculul indicatorului densităţii turistice în raport cu
populaţia şi cu su-prafaţa comunei Bran:
1998
1999
2000
Nr. total turişti
4303
4579
4838
Populaţia Branului
5669
5752
5794
Suprafaţa Branului
6218
6218
6218
dp [loc]
0,759
0,796
0,835
dt [ha]
0,692
0,7364
0,778
Începând cu 1997, ANTREC a editat anual un catalog ce include oferta
turistică ru-rală la nivelul în¬tregii ţări. Broşura cuprinde oferta
turistică din cele 5 zone ale ţării (Mol¬dova şi Bu¬co¬vi¬na, Dobrogea,
Muntenia şi Oltenia, Maramureş, Crişana şi Banat, Tran¬silvania).
Fie-care echi¬pament turistic este prezentat cu ajutorul unor
pictograme ce in¬clude:
• număr persoane ce pot fi cazate
• suprafaţa
• număr camere cu 1,2,3 paturi
• număr de băi
• număr de duşuri
• telefon
• încălzire
• mic dejun
• toaletă
• televizor
• maşină de spălat
• acceptare animale
• curte
• limba străină vorbită de gazdă (F; G; E; R;I;S)
• distanţa la cel mai apropiat oraş din zonă
O centralizare a tuturor datelor privind gospodăriile clasificate din
satul turistic Bran, evi¬den-ţiază următoarele: suprafaţa minimă de
cazare a unei gospodării este de 23 m2 cu po-sibilitatea de a caza 4
persoane, iar suprafaţa maximă de 162 m2 putând caza 16 per¬soa¬ne.
Gospodăriile au în general camere cu 2 paturi şi cu baie. Pentru
sezonul rece, ma¬joritatea gospodăriilor sunt prevăzute cu încălzire.
Aproape toate echipamentele au în dotare maşini de spălat, oferă mic
dejun şi au curte. Proprietarii vorbesc limbi străine de circulaţie
internaţională: franceza, germana şi engleza, dar şi italiana sau
spa¬ni¬ola.
Din punctul de vedere al tarifelor practicate în
zona Bran,
societatea Bran-Imex, care este singura specializată în turismul rural
din acest perimetru, avea următoarea ofertă la nivelul anului 1998:
Tabel IV.6. Ofertă de preţuri în turismul rural – zona Bran 1998 (
tarif/pers.)
Reduceri (grup
min.15 pers, min. 2 nopţi)
sau cameră
min. 1 lună
Cazare
Single 7 USD 9 USD
10 USD 6 USD 8
USD 9 USD
Dublă 9 USD 11 USD
12 USD 8 USD 10
USD 11 USD
Triplă 11 USD 13 USD
15 USD 9 USD 11
USD 13 USD
Masa Pensiune completă:
10 USD Mic dejun
Dejun
Cina 2 USD
4 USD
4 USD Pensiune completă:
9 USD Mic dejun
Dejun
Cina 1,8 USD
3,6 USD
3,6 USD
Sursa: Oferta ANTREC,
Bran-Imex (1998)
Faţă de alte zone (exemplu litoral sau Bucovina), în Bran nu sunt
practicate di¬fe¬ren¬-ţieri de tarife pentru turiştii străini şi
români, acest lucru fiind în concordanţă cu reco¬ma¬¬n¬dă¬ri¬le
Ministerului Turismului, de practicare a unor tarife nediferenţiate.
V. Concluzii şi propuneri de valorificare a zonei Bran
Aspectele turismului în ariile rurale se încadrează cel mai bine
turismului cultural, cu accent pe înţelegerea stilurilor de viaţă
contrastante şi a interschimbului de cu¬noş¬tin¬ţe şi idei. De aceea,
turismul rural îi atrage pe cei în căutare de contact personal şi
in¬te¬rac¬¬ţiune cu diverse culturi, medii şi grupuri de oameni.
Printre aceste manifestaţii se nu¬mă¬ră: turismul recreaţional cu
accent pe solicitare fizică şi pe activităţi legate de mediu (ci¬clism
sau drumeţii montane), turism ecologic cu accent pe natură şi vizitarea
pe¬isa¬je¬lor contrastante (vizite în parcuri şi rezervaţii naţionale),
turismul moştenirii istorice care se concentrează pe locuri sau
evenimente istorice, adesea cu scop educaţional. Tu¬ris¬mul rural
poate, de asemenea, să includă călătorii de o zi dintr-un loc în altul,
într-o ma¬nie¬ră secvenţională, în contrast cu turismul urban unde
accentul cade pe destinaţia ur¬ba¬nă ca focus pentru activităţi
turistice urbane.
În planificarea turismului rural este necesară o cooperare între toate
organizaţiile, co-misiile şi organismele implicate în această
activitate. În Marea Britanie, Countryside Co-mmission (forul care se
ocupă de dezvoltarea spaţiului rural, mai ales din punct de ve¬¬dere
turistic) considera în 1998 că turismul rural capabil să se autosusţină
vine ca o so¬¬lu¬ţie pentru a minimiza impactele negative asupra
mediului, culturii şi vieţii sociale.
În ţările Europei Occidentale, destinaţiile rurale ocupă o pondere tot
mai mare din to-talul destinaţiilor de vacanţă. Stresul cotidian al
vieţii citadineîi îndeamnă pe locuitorii marilor metropole să caute
liniştea mediului încă netransformat radical de civilizaţie. Şi dacă în
ţările superdezvoltate din vest acest mediu rural a început să se
modernizeze din ce în ce mai mult, la noi în ţară, tradiţia şi
obiceiurile sunt încă foarte bine conser¬va¬te. În încercarea de a
cunoaşte o altă ţară şi oamenii săi, alte tradiţii, numeroşi
turişti
stră¬ini aleg ca destinaţie România, mai ales ca urmare a promovării
ofertei turstice rura¬le efectuate de ANTREC la târgurile şi
expoziţiile organizate peste hotare.
Condiţiile socio-economice actuale au dus la degradarea bazelor de
cazare ale sta-ţiunilor de tradiţie de pe litoral sau din zona montană.
Dar în timp ce hotelurile altă¬da¬tă moderne sunt lăsate să se
paraginească, au apărut alte baze de cazare, în mediul ru¬ral, de
dimensiuni mai mici dar mai uşor de întreţinut şi adaptat la nevoile
actuale ale tu¬ris¬mului. Casele ţărăneşti au luat locul complexelor
hoteliere în topul preferinţelor tu¬riş¬ti¬lor. Dintre motivele cele
mai importante avute în vedere în alegerea ca destinaţie a
pen¬si¬u¬nilor turistice, enumerăm:
• confortul din ce în ce mai ridicat pe care îl oferă
fermele şi
pensiunile agro¬tu¬ris¬tice pe fondul preocupării constante şi
permanente a gazdelor pentru sa¬tis¬fa¬cerea cerinţelor clientului;
• în staţiunile tradiţionale, de tip citadin,
turistul se simţea
doar o parte a unei ma¬se de turişti în timp ce în sate el este privit
individual şi tratat aparte; de do¬rinţele lui se ţine cont în
alcătuirea meniului, spre exemplu;
• intimitatea sporită conferită de faptul că
pensiunile sunt de dimensiuni incom¬pa-rabil mai reduse decât
hotelurile;
• crearea unor relaţii de prietenie cu familia gazdă
şi menţinerea
legăturilor ani de zile, cu revenirea în aceeaşi pensiune mai mulţi ani
la rând;
• oferta de produse proaspete din gospodăria
ţărănească, preparate de turişti sau de gazdă la cererea turiştilor;
• un mediu mai puţin poluat.
Propunere program turistic “Vacanţă în zona Bran” pentru turişti străini
Ziua I: sosire la Aeroportul Otopeni, plecare spre Bran. Cazare în
gospodăriile sătenilor. Masă de seară.
Ziua II: mic dejun, vizită la Castelul Bran şi la complexul muzeal
ţărănesc. Prânz. După ami-ază liberă. Spre seară, organizarea unei mici
petreceri în funcţie de sezon: vara în aer liber, iarna, lângă vatră –
întâlnire cu femeile din zonă, posibilitate de a vedea şi prac¬¬tica
diferite meşteşuguri tradiţionale: torsul lânei, ţesut, etc. Seară
românească: ma¬să tradiţională, muzică, dansuri populare din zonă.
Ziua III: mic dejun, excursie în comuna Moeciu (cu autocarul,
biciclete, căruţe, sănii, etc). Masă la una din pensiunile turistice.
Cină.
Ziua IV: mic dejun, excursie în Braşov şi Poiana Braşov, cu vizitarea
oraşului, a Bisericii Ne-gre, Primei Şcoli Româneşti şi Bisericii Sf.
Nicolae. Prânz în Poiana Braşov. Cina la Bran.
Ziua V: mic dejun, excursie în satul Dâmbovicioara, vizitarea Peşterii
Dâmbăvicioarei şi Peş¬-terii Urşilor. Prânz. Vizitarea gospodăriilor
ţărăneşti, cu participarea turiştilor la acti¬vi¬t㬬ţile domestice.
Întâlnire cu meşteri populari, posibilitatea achiziţionării de produse
de ar¬tizanat. Cina la Bran.
Ziua VI: mic dejun, excursie pe cărările din Piatra Craiului. Masa de
prânz în natură. Cina la Bran.
Ziua VII: mic dejun, excursie la Fundata. Întâlnire cu meşterii
populari şi observarea sau prac¬ticarea unor vechi îndeletniciri
(ţesutul covoarelor, confecţionarea costumelor po¬pu¬la¬re),
posibilitatea achiziţionării de produse de ar¬tizanat. Masa la o stână.
Seara foc de tabără şi divertisment.
Ziua VIII: mic dejun. Plecarea spre aeroportul Otopeni. Îmbarcarea în
avion.
Costul unei excursii de 7 nopţi petrecute în Bran-Moeciu: 199USD (grup
de 42 turişti străini exclusiv biletele de avion)
Condiţii de transport-cazare-masă:
- autocar 3 ***
- pensiuni
- masa la pensiuni (se oferă gratuitate la mesele
servite la stână şi cina de despărţire)
- taxe vizită 10USD
Bibliografie
1. Ionescu Dunăreanu Ion: “Munţii Piatra Craiului”,
Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1986
2. N. Popescu: “Munţii noştri”, Ed. Sport Turism,
Bucureşti, 1986
3. “Castelul Bran” – Broşură, Colecţia Tezaurul
României, 1997
4. Nicolae Stoiceascu, „Vlad Ţepeş”, Ed. Acad.,
Bucureşti, 1976
5. XXX (1998-2000) – Buletine informative ANTREC, Bran
Cele mai ok referate! www.referateok.ro |