1 1989 – Poarta către libertate ?


„Daţi-mi statul cel mai absolutist, în care oamenii să fie sănătoşi şi avuţi - îl prefer statului celui mai liber, în care oamenii vor fi mizeri şi bolnavi"
                            (Mihai Eminescu)



    Ideea de revoluţie se defineşte printr-o schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice şi politice ale unui regim dat.
    Revoluţia din 1989 a reprezentat sfârşitul unei etape în istoria României, prin înlăturarea regimului communist şi începutul unui nou drum.
    Revoluţia decembristă a fost o consecinţă a greşelilor unui sistem politic ce a atentat, timp de câteva decenii, la libertăţile fundamentale ale poporului român.
    Deseori, Revoluţia din 1989 este privită ca un eveniment la care a contribuit întreg poporul român cu scopul de a-şi recâştiga libertatea. Datorită represiunilor din trecut, poporul român a luptat în decembrie 1989 pentru dreptul fundamental de a fi liber.
    Perioada comunista şi perioada actuală sunt puse de multe ori în antiteză, însă este greşit acest timp de comparaţie, căci vedem, de multe ori, în prezent, intepretări greşite ale noţiunii de libertate, datorate, în primul rând, modului în care aceasta a fost tratată, în trecut.
    
    Regimul comunist este un regim totalitar, de aceea, acesta se caracterizează prin: autoritate nelimitată exercitată printr-un individ sau grup restrâns de indivizi; statul deţine monopolul absolut în toate domeniile, puterea executivă o domină pe cea legislativă şi juridică; participarea la viaţa politică se exercită formal, nu există posibilitatea reală de a alege; menţinerea ordinii prin apel la forţă şi teroare, instituită prin intermediul unor instituţii specializate (poliţie, armată, securitate) etc.
    În România, Partidul Comunist Român, partid unic, a fost cel care a influenţat în cea mai mare măsură viaţa politică, economică şi socială a românilor. Împotriva celor care protestau contra regimului, se luau măsuri drastice. De asemenea, cei care refuzau să susţină Partidul, nu aveau nicio şansă în a progresa din punct de vedere profesional şi social, devenind „duşmani ai poporului”.
    Odată cu Revoluţia din 1989, România a trecut de la regim totalitar la stat de drept, ceea ce a avut nenumărate consecinţe pozitive: pluripartidismul, separarea puterilor în stat, garantarea prin Constituţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor etc.
    Totuşi, trebuie amintit de Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Nerespectarea acestei cerinţe a dus la consecinţe negative în actualul sistem politic al ţării.  
    În timpul regimului comunist, orice activitate economică era controlată de Partid. Odată cu instaurarea sistemului totalitar, a urmat desfiinţarea proprietăţii private, colectivizarea, naţionalizarea, evenimente care au dus la distrugerea vieţii economice şi sociale a românilor.
    Odată cu Revoluţia din 1989, sistemul economic din România a devenit capitalist. Orice cetăţean are dreptul de a deţine proprietate privată sau de a-şi deschide propria afacere.

    Un subiect sensibil pe vremea comunismului a fost cel al libertăţii de exprimare. Dreptul de a te exprima liber, practic nu exista. Absolut orice critică adusă sistemului era pedepsită. Nenumăraţi intelecutali şi artişti au avut de suferit, trăind pedeapsa închisorii sau chiar fiind asasinaţi. Personalităţi importante din perioada interbelică au fost privite cu dizgraţie în timpul comunismului, multe dintre ele fiind considerate „trădători de ţară”. Printre aceste personalităţii se afla şi marele istoric Mircea Eliade.
Puţini au fost cei care au reuşit să spună „nu” regimului prin intermediul artei.
Toate organele de presă interne au fost controlate, majoritatea fiind folosite pentru a face propagandă comunistă. Singurele critici aduse regimului s-au făcut prin intermediul postului de radio „Europa liberă”.

    Urme ale influenţei comuniste se resimt astăzi la nivelul libertăţii de exprimare. Încă se practică cenzura, libertatea de exprimare fiind îngrădită adesea. Criticile aduse sistemului politic, educaţional sau juridic sunt adesea pedepsite.
    Astăzi, mass-media şi internetul au un grand înalt de dezvoltare, influenţând, în mare parte, opinia publică. Deseori, sursele oficiale de informare sunt controlate de marii latifundiari ai ţării, dar şi de persoane cu funcţii politice, ceea ce duce la propagandă politică sau dezinformare.  
    Posturi de radio, TV, emisiuni politice, articole din presă, cât şi forme de manifestare artistică cum ar fi muzica, desenul, ce au drept temă sistemul actual de guvernare sau alte subiecte sensibile cum ar fi teme istorice, religioase sunt deseori oprite de la distribuire sub diferite pretexte.
    Mass-media este supusă unui proces de degradare, participând deseori la un proces de informare greşită a opiniei publice.
    Libertatea de a trage concluzii sau a critica anumite fapte, de către omul de rând, este adesea oprită .
    Totuşi, libertatea de exprimare este îngrădită la nivel naţional, nu în plan individual.
    De 20 de ani avem dreptul de a ne exprima liber şi de a alege, chiar dacă uneori apar piedici unde, încă, mentalitatea comunistă îşi face prezenţa.

    Uneori, totuşi, noţiunea de libertate este greşit înţeleasă în ziua de astăzi. Multe persoane văd în ideea de „libertate”, dreptul de a acţiona fără constrângeri în scopuri personale, indiferent dacă alte persoane au de suferit. Deseori, legile actuale ale ţării sunt văzute ce nişte „epave comunsite”, iar încălcarea lor se justifică prin afirmaţia „sunt liber”.