1 Institutii oculte antice si medievale

AREOITI. Societate secretă de origine tahitiană. Membrii ei erau preoti, dar si
mireni, împărtiti în 7 grade, fiecare dintre ele tatuat pe corp. În timpul procedurii de
initiere, neofitii erau supusi mai multor probe, fiind considerati personaje tabu - mediatori
între Dumnezeu si semenii lor. Cu ocazia solstitiului de iarnă se organizau ceremoniale
specifice la care participau toti membrii societătii.

ARVALI. Preoti romani, membrii ai unui colegiu care practicau cultul lui Ceres,
colegiu care, potrivit legendei, a fost fondat de Romulus. Acesta a fost primul grup de
preoti care se numeau între ei cu apelativul frate, pentru a desemna pe toti cei ce
practicau această religie si a căror îndatorire consta în a participa la ritualuri de sacrificiu
pentru a spori rodnicia pământului.

         Colegiul arvalilor era organizat după ritualuri precise, fiind condus de un Maestru,
asistat de un Pro-Maestru, care vegheau la respectarea regulilor stabilite. După luna plină
din mai, arvalii organizau mari sărbători în onoarea lui Ceres.

AVENGERII. Societate secretă constituită în Sicilia, în anul 1186, pentru a
răzbuna relele publice.

BEATI PAOLI. A apărut în Sicilia si s-a răspândit nu numai în această insulă
mediteraneană, dar si în Calabria (provincie din sudul Italiei). Se pare că fondatorul ei, un
anume Paul s-a autointitulat Sfântul Paul. Membrii săi au fost oameni obisnuiti ai
tinuturilor respective.

BELLI PAARO. Societate secretă liberiană, al cărei cult constă în descrierea
frătiei cu spiritele mortilor. Membrii acestei societăti au un obicei intitulat “Belli Paaro”,
despre care spun că reprezintă o nouă nastere, o încorporare în comunitatea spiritelor si a
sufletelor. Cei ce aderă la Belli Paaro devin buni cunoscători ai problemelor spirituale, iar
societatea este considerată o fraternitate a celor ce au trecut împreună prin aceste încercări.
         Neofitul dezbrăcat era condus într-o pădure mare unde, în timpul initierii primea
un alt nume si recita versuri în favoarea lui Dumnezeu (“Belli”, în limba locală); serbarea
de initiere urma după 5 ani de izolare aproape totală a neofitului.

CAMARADERIA. Asociatie a ucenicilor si calfelor (singurele grade pe care le poseda), cu ritualuri conservatoare, ce a păstrat multe din fazele initierii practicate în Misterele antice. Membrii săi posedau un limbaj secret, simbolistică proprie, parole si semne vestimentare distinctive; aveau, de asemenea, cântece si ritualuri funerare proprii. Calfele grupate în Camaraderie au format 3 mari asociatii: Copiii lui Solomon (supranumitî “lupi”); Copii mesterului Iacob (supranumiti “vârcolaci”) si Copii mosului Soubisse (numiti “câini”).
         Începând din anul 1702, asociatiile Camaraderiei au fost sistematic persecutate, ceea ce a condus la destrămarea lor pe tot cuprinsul continentului european unde apăruseră.

CANDIDATII. Sectă caucaziană cunoscută si sub numele Sefidd-Schamegan (cei îmbrăcati în alb). Posedau o învătatură proprie despre transformările spiritului uman între viată si moarte.

CAVALERII APOCALIPSEI. Societate secretă formată în Italia, în anul 1693,
pentru “a apăra Biserica împotriva Anticristului”. Bazele societătii au fost puse de
Augustino Gabrino, fiul unui comerciant din Brescia. Inchizitia a reusit să desfinteze
societatea în scurt timp, împrăstiindu-i pe cavalerii acuzati de a fi avut scopuri politice.

CAVALERII DE CALATRAVA. Ordin religios si militar spaniol, fondat în 1158, la Calatrava (Noua Castilie) pentru apărarea împotriva maurilor.

CAVALERII MESEI ROTUNDE. Pornit în căutarea cupei Graalului, regele
Arthur primeste o sabie cu puteri oculte, faimoasa Excalibur (Lancea Destinului, Lancea
Sfântă), care se spunea că-l apără pe posesorul ei de fortele Răului, conferindu-i puteri
miraculoase, inclusiv pe aceea de stăpân al lumii, cât se afla în posesia ei.

CAYENNE. Scoala care functiona lângă santierul catedralei si prin care se trasmiteau în mod ritual secretele de constructie. Este fără corespondent în limba română, am putea desemna prin acest termen, un fel de “breaslă”, de “club”, de “scoală de arte si meserii”, în care mesterii, constructori ai catedralelor Evului Mediu transmiteau ucenicilor si calfelor (companionilor) unele din secretele meseriei de zidar.

CĂSTILE GALBENE. Societate secretă chinezească, înfiintată de împăratul Sing-ti, în secolul al II-lea după nasterea lui Hristos. Printre membrii săi s-au numărat si numerosi oameni de litere chinezi atrasi de puterea politică.


1 COMPANIA SFÂNTULUI SACRAMENT AL ALTARULUI. A fost creată
în anul 1641 la Marsilia, iar după 6 ani, la solicitarea preotului Armand Baric, Compania
a preluat până în 1650, spitalul din Grave, pentru a-l amenaja în scopuri de caritate. În
1651, Compania a înfiintat un “seminar pentru stiintele înalte”, numit Seminarul
Sfântului Petru; din 1658, acest seminar a fost înlocuit cu Seminarul Noilor Convertiti, pe
lângă care a fost constituit Institutul Fiicele Copilăriei, care a functionat până la sfârsitul
secolului al XVII-lea, având ca scop îngrijirea săracilor.

COMPANIONAJ. Scoală pentru continuarea initierii ucenicilor, în meseria de
zidar. După A. Nataf, “se întâlnesc astfel, asociatii de constructori atât la greci (eterii), cât
si la romani, când, spre anul 715 înainte de Hristos, regele Numa indexează <collegia> de
mestesugari, printre care cele de <tignari>: dulgheri si constructori. Fiecare colegiu
posedă o casă comună unde au loc <agape>, prezidate de un <magister cenae>, si unde se
desfăsoară ceremonii dedicate divinitătii sub semnul cărei se află colegiul, (...) detinătorul
secretelor profesionale ce reprezintă capitalul grupului. Membrii săi folosesc în mod
ritual gesturi, semne si contact, care, în afara semnificatiei lor religioase, permit initiatilor din diferite colegii să se recunoască între ei si să stabilească astfel un lanttal solidaritătii.
         Colegiile romane au fost influentate de greci, ei însisi influentati de egipteni, de persi, sirieni si evrei.(...) în 1326, sub pontificatul lui Ioan al XXII-lea, conciliul de la Avignon reiterează interzicerea confreriilor, impusă deja în 1189 de conciliul de la Rouen. Li se reprosează limbajul si obiceiurile specifice”.
         Începând din secolul al XIII-lea, Companionajele, confreriile sau ghildele se laicizează; în 1268, Etienne Boileau, magistrat al lui Ludovic cel Sfânt le sistematizează
cadrul juridic de actiune în Franta, iar în 1376 se pun bazele Companiei zidarilor din
Londra (care, în 1742 devine Fraternitatea zidarilor). În 1401 se consemnează o revoltă a
lucrătorilor cu greve si represiuni. În 1459, la Regensburg, mesterii pietrari îsi unesc
statutele celor patru loji conducătoare - din Strasbourg, Koln, Viena si Berna. În 1571, un
edict condamnă categoric confreriile. În 1655, o sentintă numită “de la Sorbona”
reiterează condamnarea. În 1789, începând cu luna august, companionii participă la
agitarea lucrătorilor si cer măriri de salarii. În 1791, legea Le Chapelier interzice
corporatiile. În secolul al XIX-lea, Companionajul se va amesteca uneori în miscarea
muncitorească pe cale de a se naste.

COMPANIONII DATORIEI. Organizatii de constructori francezi ai Evului
Mediu. Reuneau pietrari (“companioni trecători” sau “vârcolaci”), dulgheri de trunchiuri
bătrâne, tâmplari (“devoranŃi” sau “câini”, pentru că trupul Mesterului Hiram, Marele
Arhitect al templului lui Solomonar fi fost descoperit de câini, deveniti de atunci animale
fidele) si lăcătusi. Se mai numeau si Copiii Mesterului Jacques sau Copiii Mesterului
Soubise si aveau rituri proprii. Mai multe asociatii erau în componenta Companionilor
Datoriei: asociatia tăbăcarilor, tipografilor, turnătorilor, fabricantilor de cuie etc.

COMPANIONII DATORIEI DE LIBERTATE. Alte organizatii de
constructori francezi ai Evului Mediu. Se mai numeau Copiii lui Solomon ( de la templul cu acelasi nume înăltat de Mesterul Hiram) si aveau, la rândul lor, rituri proprii. Membrii erau pietrari (companioni străini sau lupi), tâmplari, lăcătusi, munteni din Alpi (“gavots”,
cei care dansau “gavota”), toti numiti ai Datoriei de Libertate. "Îsi semnau cu propriul
sânge afilierea. În zilele noastre se mărginesc să se înŃepe cu o penită. (...). În Franta
există azi trei asociatii distincte: Asociatia Muncitorească a Companionilor Datoriei,
Federatia Companionilor din Constructii si cu Alte Activităti, Uniunea Companionilor"
(A. Nataf).

CONSILIUL SUPREM AL ILUMINATILOR. Organizatie mondială, ultrasecretă, întemeiată cu aproape două milenii si jumătate în urmă, pe vremea lui
Alexandru Macedon, în Mesopotamia, sub numele de Frătia sarpelui, având ca menire
initială distrugerea colosalului imperiu al lui Alexandru cel Mare, ce se întindea de la
Dunăre, până la fluviul Ind. Prima “victorie” a organizatiei a fost chiar distrugerea
faimosului imperiu, asasinarea lui Alexandru cel Mare fiind începutul sfârsitului.
Ulterior, Frătia sarpelui s-a transformat în organizatia cu acest nume, care, la scară
planetară, se compunea din 99 de membri, alesi pe viată, prin cel mai desăvârsit vot
secret.

CRUCIATII TRANDAFIRULUI. Organizatie mistică întemeiată de împăratul
Carol cel Mare la începutul secolului al IX-lea. Se pare că prima “lojă oficială” a fost
constituită la Wormes în anul 1100.