1
Introducere

       Evoluţia sistemului internaţional după 1914 exprimă toate evenimentele ce au avut loc în timpul Primului Război Mondial până în zilele noastre. Secolul XX reprezintă cel mai dureros timp trăit de umanitate.
       Tema referatului este aceea de informare a acţiuniilor ce s-au petrecut în sec. XX : cine au fost vinovaţi de conflictele care păreau neterminabile, ce actori au jucat în sistemul internaţional, conferinţe şi tratate de pace care au schimbat ordinea mondială, cele două războaie mondiale unde distrugerile materiale şi pierderiile de vieţi omeneşti au lăsat întreaga Europă în ruina , şi în final rolul Uniunii Europene ca motor al păcii în Europa.

I . Evoluţia sistemului internaţional după 1914

       “ Fiecare îşi face istoria sa nu pe ruine,
ci pe achiziţiile generaţiei precedente…”
Charles Samaran

       Impactul primului război îşi pune amprenta asupra politicii internaţionale lăsând urme în viaţa umană, arhitecturală şi în cele din urma noua ordine mondială. Privind din prisma relaţiilor între state pot argumenta că se află într-o stare deplorabilă, mai mult unele dintre ele vor să-şi i-a revanşa în materie de război.
       În continuarea referatului voi prezenta o scurtă prezentare a evenimentelor ce au avut loc după 1914, urmând ca apoi să descriu conferinţele şi tratatele ce au schimbat ordinea mondială.
       O scurtă prezentare a evenimentelor dupa 1914 o putem reduce la câteva evenimente de mare importanţă, şi anume : primul şi al doilea război mondial, conferinţele şi tratatele de pace, crize economice, Războiul Rece şi în final motorul păcii în Europa : Uniunea Europeană.
Pentru a soluţiona o parte din problemele pe care le-a prezentat Europa, SUA oferă ajutor Europei, exemplu : în primul război mondial instituie un nou principiu al relaţiilor internaţionale- principiul securităţii colective , Planul Marshall (George Marshall) care reprezintă un ajutor financiar Europei (URSS refuză categoric) pentru a stopa foamea, sărăcia, disperarea, haosul care se extindea în rândul cetăţeniilor,înlocuirea balanţei de putere cu un sistem instituţional şi în final procesul de decolonizare  (naşterea statelor Lumii a Treia : Africa, Asia Centrala, America Latină).
       În concluzie pot argumenta că secolul XX reprezintă cel mai de temut secol în care balanţa de putere se schimbă în funcţie interese, strategie şi capacitate militară şi în final poziţie geografică.

a). Conferinţe şi tratate

       În timpul războaielor şi după, ţăriile aflate în conflict se hotărăsc să organizeze anumite conferinţe care au rolul de a aduce pace, a schimba anumite poziţi ale unor ţări (eliberarea de teritorii dobândite cu forţa,în funcţie de pierderiile suferite), îndeplinirea unor sarcini, obligaţii.
       Tratatele sunt înţelegeri internaţionale între doua sau mai multe state, care se referă la ordin juridic. De subliniat este faptul că negocierea este prima fază prin care trece un tratat internaţional înainte de a fi ratificat.
        Pentru o mai bună orientare în acest subiect, în continuare voi descrie organizări realizate de mariile puteri pentru a hotărâ soarta Europei : Pacea de la Brest-Litovsk, Conferinţa de la Paris şi Pactul de la Varşovia.

Pacea de la Brest-Litovsk

       A fost semnată la 3 martie 1918 între Puteriile Centrale (Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria, Turcia) şi Rusia.
       Acest tratat cuprinde 13 articole şi anexe cu acorduri suplimentare, privitoare la : tarife vamale, taxe pe mărfuri, schimb de prizonieri, repararea daunelor .
       Acest tratat mai cuprindea anumite obligaţii din partea Rusiei, fiind obligată să renunţe la un teritoriu de 780 de mii de km² şi aproximativ vreo 56 de milioane de locuitori. Pe langă aceste «despăgubiri» se mai adaugă dezarmarea navelor de luptă, încetarea războiului şi demobilizarea completă a armatei ruse ,abandonarea Ucrainei şi renunţarea la orice pretentie asupra Poloniei, Finlandei şi tăriilor baltice , iar în final în data de 11 noiembrie 1918 bolşevicii denunţă tratatul.

Conferinţa de Pace de la Paris (1919)

       A început la 12 ianuarie 1919 şi a ţinut până in 28 iunie 1919 în prezenţa Statelor Unite şi absenţa Rusiei  având drept obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico-teritoriale şi rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Conferinţa a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace.
Statele Unite îşi spun cuvântul prin vocea lui W.Wilson şi cele ”14 puncte”, primele 5 puncte având un caracter general, urmând ca următoarele să aiba un caracter teritorial. Se propunea : evacuarea Belgiei,restituirea Alasciei şi Lorenei,libertatea de navigaţie,dreptul statelor neutre,reducerea armamentelor.

Pactul de la Varşovia

       Tratat de „prietenie, cooperare şi asistenţa reciprocă” semnat în data de 14 mai 1955, fiind o copie fidelă a NATO reuseşte să reunească sub armata sovietică toate forţele din Europa de Est, cu excepţia Iugoslavei. Deasemenea pactul este un mijloc de a justifica prezenţa trupelor sovietice în Ungaria şi România.
      Pactul de la Varşovia îl putem cataloga ca fiind o alinaţă-militară propriu-zisă, iar scopul principal al pactului este menţinerea ordinii în cadrul său şi păstrarea hegemoniei politice şi militare a URSS-ului asupra Europei de Est.
      Sfârşitul pactului este accentuat de căderea URSS-ului iar în martie 1991 se atrofiază iar dominaţia sovietică îşi pierde valoarea.

b). Balanţa de putere

     
1 Balanţa de putere este factorul care ne ajută să analizăm cine este în avantaj şi cine este în dezavantaj, urmând ca apoi să fie echilibrată.
       Balanţa de putere reprezintă unul dintre conceptele fundamentale ale relaţiilor internaţionale, în sensul în care aceasta are rolul de a conduce şi reglementa relaţiile dintre entitaţiile statelor ce au ca principală caracteristică suveranitatea.
      Acest principiu a fost folosit de foarte mulţi teoreticieni in relaţii internaţionale pentru a evidenţia ce rol ocupă o ţară în sistemul international. Anumiţi autori disting balanţa în felul urmator : Martin Wight spune că balanţa de putere înseamna o distribuţie egalî a puterii, o tendinţă inerentă a politicii internaţionale de a produce o distribuţie egală a puterii ,iar Kenneth Waltz spune ca teoria se bazează pe presupoziţia că statele sunt actori unitari aflaţi într-un mediu de tip auto-ajutorare şi care îşi doresc să supravieţuiască (la nivel minim), dar pot urmări şi alte scopuri, mergând până la dominaţia mondială. În viziunea waltziană constrângerile structurale vor determina statele să recurgă la acţiuni de balansare, iar la nivelul sistemului se vor forma balanţe de putere .

c). Personalităţi celebre : Hitler şi Stalin

       Al doilea Razboi Mondial....conflict armat la mijlocul secolului XX, fiind considerat cel mai mare şi ucigator război din istoria omenirii.
       Perioada războiului este cuprinsă între 1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945 odată cu capitularea Japoniei care a avut parte de cea mai mare lovitură primită din partea unui stat şi care şi-a pus amprenta în societatea japoneza : cele două bombe atomice.
       Participanţi la război au fost : URSS, SUA, Italia, Germania, Franţa, Imperiul Japonez, Regatul Unit, Polonia şi Republica China care au dus la o noua ordine mondială.
       Adolf Hitler este principalul vinovat din privinţa mea care a cauzat cel de-al Doilea Război Mondial, dorind o expansiune a teritoriului german. Înainte de a ajunge la putere datorită unui „accident” provocat de el împotriva statului ajunge la închisoare unde îşi scrie primul volum din valoroasa sa operă : Mein Kampf (Lupta mea).
       Dupa ieşirea din închisoare îşi reface partidul urmând ca în 1933 mareşalul Hindenburg să-l numească cancelar al Germaniei. Una dintre mariile schimbări pe care le face Hitler în cadrul politici germane este revizuirea Tratatului de la Versaille. Pe langă aceste acţiuni cu timpul se va naşte o perioada a durerii, a crimei umane în care victimele principale sunt evreii, ţiganii, homosexualii ş.a. Atrocităţiile celui de-al doilea război mondial lasă urme în tot ceea ce înseamna om, teritoriu şi cladirii. ajungându-se după încheierea războiului la foamete şi saracie în Europa. Bineinţeles că odată războiul început Aliaţii îşi fac apariţia pe scena internaţională şi declară război Axei(Germania, Imperiul Japonez, Italia)       
       Stalin cel de-al doilea personaj malefic în cadrul celui de-al doilea război mondial. Pe scena politică îşi face apariţia în anul 1912, în cadrul Comitetului Central al Partidului Bolşevic condus de Lenin. Înainte de moartea acestuia el capătă funcţia de secretar general al Comitetului Central al PCUS.
       Dupa eliminarea duşmaniilor : Zinoviev, Kamenev şi Troţki, Stalin îşi
dobandeşte puterea absolută. Acesta se dovedeşte a fi o persoană bolnavă care îşi conduce inclusiv propriul fiu la moarte (nu doreşte eliberarea prizioneriilor germani iar aceştia îl executa) dar şi soţia, cât despre fiica lui, aceasta reuşeşte după moartea lui să plece în SUA.
        Pierderiile au fost semnificantive în rândul oameniilor, peste 50 milioane de morţi, cea mai mare parte înregistrându-se în rîndul civiliilor (36 mil.).
        Daca privim din prisma psihologică îi putem incadra atât pe Hitler cât şi pe Stalin ca făcând parte din categoria personalităţiilor dificile suferind de paranoia, care reprezintă una din cele mai grave tulburări de comportament.
       









Bibliografie :

Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu, Manual de relaţii internationale, Editura Polirom, Iaşi, 2006

Pascal Fontaine,Construcţia europeană  după al II lea Război Mondial,Institutul European,1998,Iasi

Bichicean,Gheorghe,Istoria relaţiilor internaţionale în secolul al XX lea(până la începutul secolului al XXI lea),Universitatea Petru Maior,Tg, Mureş,2009

Vaïsse,Maurice,Dicţionar de Relaţii Internaţionale secolul XX, Polirom, Collegium, Iasi,2008

Evans, Graham şi Newnham, Jeffrey, Dicţionar de relaţii internaţionale, Ed. Universal Dalsi, 2001

Waltz, N. Kenneth, Teoria politicii internaţionale, Ed. Polirom, Collegium,Iaşi,2006

Calvocoressi, Peter, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Editura Polirom Iaşi,2003